3ra-158/17 — contestarea actului administrativ

Prima instanță: V. Ciumac. dosarul nr. 3ra-158/17

Instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, A. Gavrilița.

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

recurentul Anatolie Harcenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Harcenco

împotriva Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantului Anatolie

Harcenco, Vasile Anton și a fost menținută hotărârea judecătoriei Râșcani

municipiul Chișinău din 29 decembrie 2015 și hotărârea suplimentară a

judecătoriei Râșcani municipiul Chișinău din 27 mai 2016,

c o n s t a t ă

La 11 august 2015, reclamantul Anatolie Harcenco a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate a Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin scrisoarea nr. 02/769 din

06 aprilie 2015, a fost informat de către Autoritatea Națională de Integritate a

Republicii Moldova, despre faptul că în privința sa a fost inițiat controlul cu privire

la eventuala încălcare a regimului juridic al declarării veniturilor și proprietății

pentru perioada anului 2013.

Menționează reclamantul că, a omis din simplă eroare indicarea datelor

inexacte sau incomplete în declarația cu privire la venituri și proprietate pentru

anul 2013, dar în cuprinsul declarației cu privire la venituri și proprietate pentru

anul 2014, toate omisiunile au fost înlăturate.

Afirmă reclamantul că, la 11 iunie 2015 prin actul de constatare al Autorității

Naționale de Integritate a Republicii Moldova nr. 02/214, s-a dispus constatarea

încălcării regimului juridic al declarării veniturilor și proprietății pentru anul 2013

de către Anatolie Harcenco, șef al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat,

pe motivul nedeclarării intenționate a bunurilor deținute în proprietate de către

declarant și includerii datelor eronate în declarație; sesizarea Procuraturii Generale

în vederea examinării prin prisma prevederilor art. 3521 CP al RM, faptul indicării

în declarația cu privire la venituri și proprietăți a datelor inexacte sau incomplete

de către Anatolie Harcenco, precum și informarea acestuia.

Precizează reclamantul că, actul de constatare al Autorității Naționale de

Integritate a Republicii Moldova nr. 02/214 din 11 iunie 2015 este ilegal și

neîntemeiat.

Cere reclamantul, Anatolie Harcenco, anularea actului de constatare al

Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova nr.02/214 din 11 iunie

2015.

Prin hotărârea judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 29 decembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă.

Prin hotărârea suplimentară a judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 27

mai 2016, reclamantul Anatolie Harcenco a fost repus în termenul de contestare a

actului administrativ.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, a fost respins

apelul declarat de către reprezentantul apelantului Anatolie Harcenco, Vasile

Anton și a fost menținută hotărârea judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 29

decembrie 2015 și hotărârea suplimentară a judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din

27 mai 2016.

La 09 decembrie 2016, recurentul Anatolie Harcenco, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cerând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost

emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că ambele instanțe de judecată nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către recurentul

Anatolie Harcenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016 ), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către recurentul Anatolie Harcenco, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul recurentului Anatolie Harcenco, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari