3ra-1449/16 — contestarea actului administrativ

prima instanță, Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1449/2016

judecător: V, Ciumac

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

judecători: A. Panov, V. Brașoveanu, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Comisia Națională de Integritate,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Diana

Gurschi împotriva Comisiei Naționale de Integritate cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Comisia Națională de Integritate și menținută

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 ianuarie 2015,

c o n s t a t ă :

La 07 august 2015 reclamanta Diana Gurschi s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Comisiei Naționale de Integritate cu privire la

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 03 august 2015 a luat

cunoștință cu conținutul actului de constatare nr. 04/237 adoptat de Comisia

Națională de Integritate la 09 iulie 2015.

Afirmă că, potrivit actului sus indicat, Comisia Națională de Integritate a

dispus în privința reclamantei, titular al funcției - șef al Direcției asistență juridică

a Primăriei mun. Chișinău, suspendarea controlului privind încălcarea regimului

juridic al declarării veniturilor și proprietății pe motivul diferenței vădite între

veniturile realizate pe parcursul anului 2013 și proprietatea dobândită în această

perioadă, și pe faptul indicării în declarația cu privire la venituri și proprietate a

datelor inexacte sau incomplete.

Prin același act, Comisia Națională de Integritate a dispus sesizarea

Procuraturii Generale a RM în vederea examinării pretinselor încălcări prin

prisma prevederilor art. 3521 Cod penal.

Reclamanta a indicat că, reieșind din conținutul actului de constatare

nominalizat, Comisia Națională de Integritate a trasat o imagine distorsionată a

realității referitoare la respectarea regimului juridic al declarării veniturilor și

proprietății pentru anul 2013.

1

Susține, astfel că Comisia Națională de Integritate pretinde, că la Cap. IV

„active financiare”, subcapitolul 1 „conturi bancare, fonduri de investiții, forme

echivalente de economisire și investire” al declarației cu privire la venituri și

proprietate depusă pentru anul 2013, nu a fost indicat contul de card deschis în

2007, în cadrul proiectului salarial al Primăriei mun. Chișinău, al cărui sold la 31

martie 2014 constituia 221,19 MDL.

Reclamanta a indicat că, de facto, acest cont de card a fost indirect

reflectat în altă rubrică și anume: la venitul salarial, motiv din care această

omisiune este amplificată printr-o altă informație prezentată în aceeași declarație,

ceea ce nu acreditează alegația Comisiei Naționale de Integritate privitor la

prezentarea datelor incomplete.

De asemenea, Comisia Națională de Integritate invocă omisiunea de a

indica în Capitolul II al declarației „bunuri imobile”, subcapitolul „clădiri” patru

construcții amplasate în mun. Chișinău, str. Drumul Viilor 75, nr. cadastral

0100211.433.01; 0100211.433.03; 0100211.433.03; 0100211.433.04) în care

reclamanta deține 1/4 cotă-parte.

În acest sens, reclamanta a indicat că în realitate, aceste construcții sunt

parțial dărâmate, care urmează a fi demolate, dat fiind caracterul inutilizabil al

acestora. Deși ele au o valoare cadastrală substanțială, aceasta nu corespunde

realității. Cu această ocazie, relevă faptul că în anul 2013 a dobândit dreptul de

proprietate asupra terenului pe care sunt situate construcțiile vizate, în rezultatul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din 17 septembrie 2013,

a cărui preț contractual constituie conform cotei-părți cumpărate 145 000 MDL.

Reclamanta a indicat că, pentru a se conforma regimului juridic al

declarării proprietății, în Capitolul II al declarației „bunuri imobile”, subcapitolul

„terenuri”, a inclus bunul imobil-teren cu nr. cadastral 0100211.433, 1/4 cotă-

parte din suprafața de 0,06 ha, indicând și valoarea cadastrală, care coincide cu

informațiile prezentate de Agenția Relații Funciare și Cadastru prin scrisoarea nr.

36/01-08/420 din 18 martie 2015, ca răspuns la interpelarea Comisiei Naționale

de Integritate nr. 04/526 din 24 februarie 2015.

Consideră reclamanta că prin indicarea în declarația cu privire la venituri

și proprietăți a bunului principal, adică a terenului, a priori se subscriu și bunurile

accesorii acestuia, adică a celor patru construcții, în circumstanțele în care în

realitate ele nu au o valoare patrimonială.

A mai invocat reclamantă că, din conținutul actului de constatare, Comisia

Națională de Integritate a ajuns la concluzia existenței diferenței vădite între

veniturile realizate pe parcursul anului 2013 și proprietatea dobândită în aceiași

perioadă, luând la bază prețul contractului de vânzare-cumpărare a terenului cu nr.

cadastral 0100211.433, adică 145 000 MDL pe care l-a coroborat cu venitul său

salarial în mărime de 81 384 lei.

Reiterează că originea și natura mijloacelor financiare destinate terenului

procurat constituie: economiile pe parcursul activității sale, salariul pe anul 2013

și o parte de la sărbătorirea aniversării botezului copilului său.

2

Astfel, indică reclamanta că actul de constatare nr. 04/237 adoptat de

Comisia Națională de Integritate la 09 iulie 2015 este ilegal în fond, ca fiind emis

contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 ianuarie 2016 s-

a admis parțial acțiunea înaintată de Diana Gurschi împotriva Comisiei Naționale

de Integritate; s-a anulat actul de constatare nr. 04/237 din 09 iulie 2015 adoptat

de Comisia Națională de Integritate, ca ilegal, în rest pretențiile reclamantei Diana

Gurschi s-au respins ca nefondate.

La 11 februarie 2016, Comisia Națională de Integritate a depus apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, solicitând admiterea

apelului și casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care acțiunea reclamantei să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2016 s-a respins apelul

declarat de Comisia Națională de Integritate și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 26 ianuarie 2016.

La 11 august 2016 Comisia Națională de Integritate a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a respinge acțiunea ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată au interpretat

eronat normele de drept material, nu au elucidat circumstanțele cauzei, și nu au

ținut cont de argumentele invocate de recurent, apreciind doar argumentele

intimatului.

Susține recurentul că, instanțele de judecată nu au reținut spre examinare

faptul că, pentru anul 2013, Diana Gurschi nu a indicat în declarația cu privire la

venituri și proprietate informația la bunurile imobile din mun. Chișinău, str.

Drumul Viilor 75 și contul de card la BC „Banca de Economii” SA.

A mai indicat că, valoarea bunurilor imobile achiziționate în anul 2013 de

către Diana Gurschi, constituie 145 000 lei, ceea ce depășește suma-limită legal

prevăzută de 22 923,37 lei, ce constituie o diferență vădită între veniturile

realizate și proprietatea dobândită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 din Legea

privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții

de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor

persoane cu funcție de conducere nr. 1264 din 19 iulie 2002.

Totodată susține recurentul că, instanțele nu au reținut faptul că, Comisia

Națională de Integritate nu este competentă de a examina o faptă care conform

legii întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, în cazul în care

procedura a fost suspendată, în legătură cu transmiterea materialelor organelor

competente în vederea examinării faptului prin prisma art. 3521 Cod penal.

Susține că, actul a fost emis în strictă conformitate cu legislația, or,

conform pct. 49 lit. a) al Legii cu privire la Comisia Națională de Integritate nr.

180 din 19 decembrie 2011, dacă, în urma comparării datelor din declarații și

examinării documentelor suplimentare primite, se constată că există o diferență

vădită între veniturile realizate pe parcursul exercitării funcției și proprietatea

dobândită în aceeași perioadă, Comisia suspendă controlul și sesizează organele

3

de urmărire penală – în situația în care se constată existența unor probe sau indicii

temeinice privind săvârșirea unor fapte penale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat la 11 august 2016, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 mai

2016 este depus în termen, în cazul în care copia deciziei a fost expediată în

adresa părților la 13 iunie 2016 (f.d. 101), iar la materialele cauzei nu se regăsește

dovada recepționării acesteia de către părți.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Comisia Națională de

Integritate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

4

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursul declarat de Comisia Națională de Integritate, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Comisia Națională de Integritate ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Comisia Națională de Integritate se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Ion Druță

Galina Stratulat

5