3ra-1800/16 — cu privire la contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1800/16

prima instanță – (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) V. Ciumac

instan. de apel – (Curtea de Apel Chișinău) M. Ciugureanu, G. Dașchevici, Șt. Nița

ÎNCHEIERE

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Iovu Tatiana

în interesele Veronicăi Herța,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă Herța Veronica

împotriva Comisiei Naționale de Integritate privind anularea actului de constatare

nr. 04/238 din 09 iulie 2015,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2016 prin care a

respins apelul declarat de Herța Veronica și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 06 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La 14 septembrie 2015 Herța Veronica a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Comisiei Naționale de Integritate prin care a solicitat anularea

actului de constatare nr. 04/238 din 09 iulie 2015 emis de Comisia Națională de

Integritate prin care s-a dispus constatarea faptului încălcării regimului juridic al

declarațiilor veniturilor și proprietății pentru anul 2013 de către Veronica Herța,

Director al Direcției Generale Finanțe a Primăriei mun. Chișinău și sesizarea

Procuraturii Generale în vederea examinării prin prisma prevederilor art. 3521 Cod

penal a faptului indicării intenționate în declarația cu privire la venituri și

proprietate a datelor inexacte sau incomplete.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, prin actul de

constatare nr. 04/238 din 09 iulie 2015 emis de Comisia Națională de Integritate, s-

a dispus constatarea faptului încălcării a regimului juridic al declarării veniturilor și

proprietății pentru anul 2013 de către Herța Veronica, director al Direcției

Generale Finanțe a Primăriei mun. Chișinău, sesizarea Procuraturii Generale în

vederea examinării prin prisma prevederilor art. 3521 Cod penal a faptului indicării

intenționate în declarația cu privire la venituri și proprietate a datelor inexacte sau

incomplete.

Astfel, a indicat că, drept temei de constatare a faptului încălcării regimului

juridic al declarării veniturilor și proprietății pentru anul 2013, Comisia Națională

de Integritate a invocat prevederile art. 2,4,5, pct. 3 art. 14 ale Legii nr. 1264 din 19

iulie 2002 privind declararea și controlul venitorulor și proprietății persoanelor cu

funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a

unor persoane cu funcții de conducere, fără a fi formulate motive constatării

anumitor încălcări.

Actul de constatare nr. 04/238 din 09 iulie 2015 îl consideră neîntemeiat și

ilegal, Comisia Națională de Integritate soluționînd problema în mod subiectiv.

Respectiv, a indicat că, la capitolul I ”Venituri subcapitolul 9” Venitul

obținut din alte surse legale (pensii, burse, indemnizații, premii etc.) al declarației

cu privire la venituri și proprietate, Comisia Națională de Integritate susține că nu a

declarat venitul obținut de la societatea cu răspundere limitată ”Asetorin-Agro”

pentru anul 2013 în mărime de 2 534,20 lei. În declarația persoanei fizice cu

privire la impozitul pe venit pentru 2013 (CET08), acest venit a fost reflectat, ca

urmare a fost achitat și impozitul pe venit din această sursă.

La data depunerii Declarației cu privire la venituri și proprietate nu i-a fost

prezentată de către agentul economic informația privind veniturile calculate.

Totodată, a menționat că, acest venit a fost calculat de către această întreprindere

agricolă din localitatea satului Valea Perjei, r-nul Tarclia, nefiind calculat în

realitate nici pînă în prezent.

La capitolul II ”Bunuri imobile” subcapitol ”Terenuri”, Comisia Națională

de Integritate susținea că reclamanta nu a indicat 2 terenuri pentru construcții. În

declarația cu privire la venituri și proprietate au fost indicate casele de locuit, astfel

nu a fost necesar, să fie declarate și terenurile pe care sunt amplasate.

De asemenea, a menționat că, Comisia Națională de Integritate nu a declarat

8 terenuri agricole. În Declarația cu privire la venituri și proprietate, a fost

declarată suprafața totală a celor două cote a buneilor, care au fost transmise prin

moștenire în anul 2012, lucru menționat și în declarație. Însă aceste parcele, cea

mai mică fiind de 0,0813 ha și cea mai mare de 1,0224 ha, la moment nici sunt

evaluate.

La subcapitolul ”Clădiri”, Comisia Națională de Integritate susține că nu a

declarat 3 construcții care de facto fac parte din aceleași imobile, care au fost

declarate.

La capitolul III ”Bunuri mobile” a fost constat că nu a declarat mijlocul de

transport de model ”Volkswangen Vento”, anul fabricației 2010, însă a menționat

că automobilul în cauză a fost înstrăinat în bază de procură în anul 2010, iar

cumpărătorul nu l-a înregistrat pe numele său.

La capitolul IV ”Active financare” subcapitolul I ”Conturi bancare, fonduri

de investiții, forme echivalente de economisire și investire”, a fost constatat că nu a

declarat 5 conturi. În acest sens, a relevat că, două din aceste conturi sunt destinate

achitării a celor două linii de credit, care au fost declarate. Unul este un card

salarial, care era încă valabil, dar rulajul pe acesta constuie 0 lei pe parcursul

anului 2013. Un alt card salarial, la care soldul constituia 0,14 lei și ultimul salarial

cu soldul de 4175,98 lei (f.d.4,5).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 februarie 2016 s-a

respins cererea de chemare în judecată în contenciosul aministrativ depusă de

Herța Veronica împotriva Comisiei Naționale de Integritate privind anularea

actului de constatare nr. 04/238 din 09 iulie 2015 ca nefundat (f.d. 92).

Nefiind deacord cu hotărârea primei instanțe la 22 iunie 2016 avocatul

Tatiana Iovu în interesele lui Herța Veronica a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin care cerere de chemare

în judecată să fie admisă integral (f.d. 113,114).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 uilie 2016 s-a respins cererea de

apel depusă de către apelanta Herța Veronica prin intermediul avocatului Iovu

Tatiana și s-a menținut hotârârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29

februarie 2016 (f.d. 125).

La 11 noiembrie 2016 avocatul Iovu Tatiana, în interele Veronicăi Iovu a

depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea hotărârei Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 29 februarie 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 06

iulie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să

fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au

examinat pricina superficial, fără cercetarea completă a situației de fapt în

coroborare cu normele de drept material și procedural.

Astfel, a menționat că, instanța de fond nu a ținut cont că, Comisia Națională

de Integritate a invocat prevederi legale în actul de constatare fără a indica motive

de drept care stau la baza pretinsei încălcări.

Mai mult, instanța de judecată a reținut că, intimata nu s-a expus asupra

diferenței vădite dintre venituri și proprietăți în actul de constatare, ci asupra

nedeclarării complete a unor date, astfel fiind încălcat regimul juridic al declarării,

în timp ce potrivti art. 49, 50, 51 din Legea nr. 180 din 19 decembrie 2011 cu

privire la Comisia Națională de Integritate, comisia era obligată să claseze cauza și

să emită un act de constatare în acest sens.

Reieșind din actul de constatare și din referința depusă, Comisia Națională

de Integritate invocă faptul indicării intenționate a datelor inexacte și incomplete în

veniturile și proprietăți pe anul 2013.

Însă potrivit ordonanței de refuz în începerea urmăririi penale și clasarea

procesului penal din 25 august 2015 s-a constatat că, nu s-a demonstrat faptul

dobîndirii ilegale a bunurilor de către Veronica Herța, fie intenția acesteia de a

tăinui careva bunuri pentru a nu fi declarate, fapt pentru care constatările Comisiei

Naționale de Integritate nu s-au adeverit (f.d. 138-140).

Analizînd termenul de depunere a recursului, instanța de recurs remarcă

următoarele:

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 06 iunie 2016.

Potrivit scrisorii nr. 8119 copia deciziei a fost expediată părților la 06 septembrie

2016 (f.d. 137).

La materialele cauzei, nu este anexată dovada recepționării deciziei de către

recurent.

Recurenta a depus cererea de recurs la 11 noiembrie 2016, respectiv,

recursul a fost depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Iovu

Tatiana în interesele Veronicăi Herța nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către avocatul Iovu Tatiana în interesele Veronicăi

Herța se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari