2ra-988/17 — incasarea prejudiciului material si moral

prima instanță: L.Bagrin

(Judecătoria Centru, mun. Chișinău) dosarul nr.2ra-988/17

instanța de apel: M.Ciugureanu, L.Popova, A.Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valentina Clevadî

Judecătorii: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Botnar Valeriu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Botnar Valeriu

împotriva Companiei de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acțiuni și Toma Mihail

cu privire la încasarea prejudiciul material și moral cauzat în urma deteriorării

automobilului, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Botnar Valeriu, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016

,

c o n s t a t ă :

La data de 05 aprilie 2016, Botnar Valeriu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Companiei de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acțiuni și

Toma Mihail cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat în urma

deteriorării automobilului, încasarea cheltuielilor de judecată sub forma plății taxei

de stat și a cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea cererii a indicat că, la data de 30 decembrie 2015 pe la orele

13.30, în mun. Chișinău, pe str. Uzinelor, 5, Toma Mihail conducînd automobilul de

model „Lada 21154” cu numerele de înmatriculare AN BA 342, manifestînd

imprudență la trafic, ca rezultat a comis tamponarea automobilului de model

„Mercedes Benz S350” cu numerele de înmatriculare KAZ 350, condus de cet.

Botnar Valeriu.

Drept consecință a acestui accident, automobilul reclamantului Botnar Valeriu

de model „Mercedes Benz S350” cu numerele de înmatriculare KAZ 350 ce îi

aparține cu drept de proprietate a fost deteriorat considerabil. Conform actului de

examinare al mijlocului de transport auto nr. 39/01A din 12 ianuarie 2016, suma

prejudiciului material cauzat constituind 32 740,79 lei.

Cercetând circumstanțele și consecințele accidentului respectiv, la 30 decembrie

2015, de către agentul constatator din cadrul Direcției Poliție mun. Chișinău în

privința lui Toma Mihail a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție

conform semnelor prevăzute de art. 242 alin. (1) Cod contravențional, și în aceiași

zi ultimului i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 40 u.c,

echivalentul a 800 lei și cu 05 puncte de penalizare.

Mai indică că, vinovat de încălcarea Regulamentului circulației rutier și de

cauzarea pagubei a fost recunoscut șoferul mijlocului de transport de model „Lada

21154” cu numerele de înmatriculare AN BA 342, dl Toma Mihail, care posedă

certificat de asigurare obligatorie de răspundere civilă a deținătorilor de autovehicul,

eliberat de CA „Moldasig” SA.

Relevă că, în rezultatul contravenției comise i-au fost cauzate daune

considerabile materiale și morale, potrivit legislației în vigoare, aceste prejudicii

urmează să fie recuperate de către contravenientul Toma Mihail și CA „Moldasig”

SA.

La 25 ianuarie 2016 în adresa CA „Moldasig” SA reclamantul a depus o

reclamație privind restituirea benevolă a sumei despăgubirii de asigurare în mărime

de 32 740,79 lei.

În prezent din suma indicată i-a fost achitat numai 18 500 lei, ceea ce nu

corespunde costului materialelor, cît și a lucrărilor necesare pentru recondiționarea

autoturismului de model „Mercedes Benz S350” cu numerele de înmatriculare KAZ

350, în cazul dat n-a fost achitată integral suma despăgubirilor de asigurare,

constituind o diferență de 14 240,79 lei, solicitând achitarea sumei din contul CA

„Moldasig” SA în beneficiul reclamantului.

La fel, reclamantul afirmă că, i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice, astfel

că urmează a fi achitată de către contravenientul Toma Mihail în beneficiul său

suma de 5000 lei, drept prejudiciu moral.

Aceste prejudicii constituie sursele bănești cheltuite de către reclamant pentru

achitarea asistenței juridice și pentru timpul lipsit pentru afacerile sale, inclusiv

expertiza automobilului, discomfortul și tulburările sufletești, provocarea

suferințelor psihice și morale foarte puternice și de mare intensitate, stres

psihologic, neliniștea, depresii pe care le-a suportat împreună cu membrii familiei

sale în rezultatul accidentului, respectiv i-a fost cauzat un prejudiciu moral esențial.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită: recunoașterea în

calitate de pîrît CA „Moldasig” SA și încasarea din contul CA „Moldasig” SA în

beneficiul reclamantului Botnar Valeriu a sumei de 17 668,01 lei, compusă din

suma de 14 240, 79 lei - diferența din suma prejudiciului material cauzat în urma

deteriorării automobilului de model „Mercedes Benz” cu numerele de înmatriculare

KAZ 350, suma de 427,22 lei- taxa de stat și suma de 3000 lei - cheltuieli de

asistență juridică; recunoașterea în calitate de pîrît pe Toma Mihail și încasarea de la

ultimul în folosul reclamantului Botnar Valeriu suma de 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și 100 lei, taxa de stat, achitată suplimentar, conform încheierii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 aprilie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016 s-a

respins ca nefondată acțiunea.

La 07.12.2016, în termen legal, Botnar Valeriu a depus apel, solicitînd

admiterea apelului casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017 s-a respins apelul

declarat de Botnar Valeriu ca neântemeiat, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 09 noiembrie 2016.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, în corespundere cu

prevederile art.22 alin.(l) din Legea nr.414-XVI din 22.12.2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

2

despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între asigurat, persoana păgubită

sau reprezentantul ei legal și asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o

înțelegere, prin hotărîre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Analizând actele cauzei, instanța de apel a conchis că, prima instanță a ajuns la

o concluzie justă și întemeiată privind respingerea acțiunii reclamantului, or, părțile

au semnat acordul nr.D/RCA/16-51/GE care reflectă consimțământul părților pentru

soluționarea amiabilă a cazului.

Mai mult, instanța de apel a notat că, potrivit pct.4 al Acordului, părțile au

convenit că despăgubirea de asigurare reprezintă compensarea integrală pentru

daunele materiale (avarierea sau distrugerea autovehicolului, a altor bunuri,

vătămare corporală sau deces, inclusiv veniturile nerealizate, indemnizații, cheltuieli

de transport al persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, de recuperare, de

protezare, de alimentație specială, de reciclare profesională, de îngrijire străină, de

cumpărare a unui vehicul ș.a.), inclusiv pentru prejudiciul care ar putea să apară

ulterior plății despăgubirii de asigurare.

Instanța de apel a invocat faptul că, potrivit pct.5 al Acordului, prin primirea

despăgubirii, persoana păgubită declară că nu are nici o pretenție în legătură cu

accidentul produs, acum sau în viitor, față de CA „Moldasig” SA sau față de

persoana vinovată (f.d.45).

Instanța de apel nu a reținut argumentele apelantului precum că, prejudiciul ar

fi mai mare, or, potrivit art.22 alin.(5) din Legea nr.414-XVI din 22 decembrie 2006

cu privire la asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, acordul dintre persoana păgubită și asigurător are caracter total,

necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile ce decurg din pagubele care erau

sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului, pentru pagubele ce s-au acoperit

pe această cale, cu excepția situației în care, ulterior plății despăgubirii pentru

vătămări corporale, starea persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul ei

ca urmare a aceluiași accident.

În consecință, acordul încheiat între Botnar Valeriu și CA „Moldasig” SA, la 09

februarie 2016 constituie o tranzacție prin încheierea căruia, ultimii au soluționat

toate pretențiile privind plata despăgubirii de asigurare, convenind de comun acord

asupra sumei despăgubirii de asigurare pentru pagubele suportate în urma survenirii

cazului asigurat. Având în vedere că Acordul încheiat are un caracter total,

necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile ce decurg din pagubele care erau

cunoscute la data realizării acordului, instanța de apel a conchis că instanța de fond

corect a concluzionat asupra necesității respingerii cerinței reclamantului cu privire

la încasarea din contul CA „Moldasig” SA a diferenței din suma prejudiciului

material cauzat în urma deteriorării automobilului de model „Mercedes Benz”.

În partea ce ține de cerința privind încasarea prejudiciului moral, instanța de

fond corect a constatat că, reclamantul nu a probat existența prejudiciului, astfel,

cerința corect a fost respinsă.

La 17 martie 2017 Botnar Valeriu a depus recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea lui, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

3

În motivarea recursului s-a invocat că atât instanța de fond cât și cea de apel

urma să admită acțiunea reieșind din prevederile art.1301 Cod civil, art.1315

alin.(1) lit.b) Cod civil, art.23 alin.(2) al Legii nr.414 din 22.12.2006.

Totodată, instanța de fond cît și instanța de apel urma să aprecieze critic

proba invocată de reprezentantul pârâtului CA ”MOLDASIG” SA cu privire la

Acordul nr. D/RCA/16-51/GE, privind plata despăgubirilor de asigurare, prin care a

fost stabilită despăgubirea de asigurare a autovehiculului avariat ” Mercedes Benz

S350” cu numerele de înmatriculare KAZ 350 în mărime de 18370,04 lei, deoarede

proba menționată nu poate substituie raportul de evaluare a pagubei nr.39/01A din

12.01.2016 întocmit de un expert evaluator.

A mai indicat recurentul că conform art. 1422 din Codul Civil, în cazul în

care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin

fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se

repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Examinând temeiurile recursului declarat de Botnar Valeriu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Botnar Valeriu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Botnar Valeriu.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Botnar Valeriu împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5