3ra-522/17 — contestarea actului administrativ

3ra-522/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 522/17

prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău

Judecător: I. Dutca

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas, Nicolae Craiu

Oleg Sternioală, Mariana Pitic

judecând recursul declarat de către Ostapov Olesea, prin intermediul

avocatului Popa Grigore,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ostapov

Olesea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și casată integral hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 6

iunie 2016, pronunțând o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 14 aprilie 2016, Ostapov Olesea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, din 29 aprilie 2005, a fost

angajată la întreprinderea S.A. „Moldtelecom”, ca loc de muncă de bază, iar, din 1

august 2012, a desfășurat activitatea în calitate de contabil la S.R.L. „StarNet

Servicii”, prin cumul, având statut de persoană asigurată. Prin urmare, la 1

noiembrie 2012, a ieșit în concediu de maternitate până la 20 martie 2013 (140 zile).

În același context, Ostapov Olesea a arătat că venitul său a fost calculat pentru

perioada mai 2012 – octombrie 2012. Astfel, conform scrisorii nr. 07-03-295 din 6

aprilie 2016, S.A. „Moldtelecom” a confirmat achitarea indemnizației de maternitate

în beneficiul ei, reieșind din venitul asigurat mediu lunar în sumă de 14 356,16 lei.

Reclamanta relatează că, la 29 noiembrie 2012, a născut doi copii, Ostapov

Nikita și Ostapov Timur. Ulterior, la 21 martie 2013, a ieșit în concediu de îngrijire

a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, atât la locul de muncă de bază, cât și

la cel prin cumul. Respectiv, în aprilie 2013, a depus toate actele necesare la Casa

Pagină 1 din 11

Națională de Asigurări Sociale, sectorul Centru pentru stabilirea indemnizației

lunare pentru creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, care

rezultă din venitul mediu lunar total asigurat realizat în ultimele 6 luni calendaristice

(complete) premergătoare lunii producerii riscului asigurat (mai 2012 - octombrie

2012), venit din care au fost calculate contribuțiile de asigurări sociale conform

Legii bugetului asigurărilor sociale de stat.

În acest sens, Casa Națională de Asigurări Sociale, sectorul Centru a stabilit

venitul mediu lunar în sumă de 10 586, 83 lei și a fixat o indemnizație lunară de

creștere a copilului până la 3 ani în sumă de 3 176,05 lei, pentru fiecare copil în

parte, pentru perioada 29 noiembrie 2012 – 29 noiembrie 2015.

Astfel, reclamanta a precizat că, la 26 februarie 2016, a luat cunoștință cu

decizia nr. 2013/91/4110 din 23 mai 2013, considerând-o parțial neîntemeiată și

pasibil de a fi modificată în ceea ce ține de calcularea bazei de calcul, dar și

efectuării recalculului corespunzător. Ca urmare, la 9 martie 2016, s-a adresat cu o

cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale, care a respins

argumentele invocate.

Astfel, reclamanta consideră ilegal refuzul pârâtului de a modifica decizia

nr.2013/91/4110 din 23 mai 2013 și de a recalcula retroactiv indemnizația lunară

pentru creșterea copiilor minori. În susținerea poziției sale, a invocat art. 23 al Legii

nr. 289 din 22 iulie 2007 și punctul 39 al Hotărârii Guvernului nr. 1478 din 15

noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii, în redacția

din 23 mai 2013. Așadar, subliniază că au fost luate în calcul lunile lucrate complet

în intervalul din mai 2012 până la octombrie 2012, și anume lunile mai, august

2012.

Reclamanta a invocat că, potrivit certificatului nr.04/85 din 4 aprilie 2013,

eliberat de angajatorul la locul de muncă prin cumul, în luna august 2012 a obținut

un venit asigurat în sumă de 4 965,52 lei. Totodată, conform certificatului nr. 07-

03/2850 din 08 aprilie 2013, eliberat de angajatorul de la locul de muncă de bază, în

luna mai 2012 a obținut un venit asigurat de 8 481 lei, compus din sporul de salariu

în mărime de 2 261,60 lei, salariul de 5 654 lei și suplimentul pentru devotament în

valoare de 5 65,40 lei, iar în august 2012 a obținut venit 15 265,80 lei, format din

salariul de funcție de 5 654 lei, suplimentul pentru devotament în cuantum de

565,40 lei și „prima rezultate semestrul I” în sumă de 9 046,40 lei.

În explicitarea poziției, Ostapov Olesea a învederat că la stabilirea venitului

asigurat mediu lunar nu s-a luat în calcul întreaga sumă a primei de 9 046,40 lei, ci

doar parțial în sumă de 1 507,73 lei, diminuând neîntemeiat venitul mediu asigurat

și stabilindu-l în sumă de 10 586,83 lei. La fel, conform răspunsului S.A.

„Moldtelecom” din 23 martie 2016, „prima rezultate semestru I” constituie o primă

pentru performanță, o plată financiară unică achitată benevol de către S.A.

„Moldtelecom” pentru rezultatele semestriale a activității, în baza unor politici

proprii de motivare financiară.

Solicită Ostapov Olesea, recunoașterea ilegală a refuzulului Casei Naționale

de Asigurări Sociale a Republicii Moldova de a modifica decizia nr. 2013/91/4110

Pagină 2 din 11

din 23 mai 2013 și de a recalcula retroactiv indemnizația lunară pentru creșterea

copiilor minori Ostapov Timur, Ostapov Nikita.

La fel, a cerut obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova de a modifica decizia nr. 2013/91/4110 din 23 mai 2013 privind stabilirea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la 3 ani, prin stabilirea venitul

asigurat mediu lunar 14 356,16 lei și a indemnizației lunare, începând cu 29

noiembrie 2012 până la 29 noiembrie 2015 în sumă a câte 4 306,85 lei pentru

fiecare din copiii minori Ostapov Timur și Ostapov Nikita, anul nașterii 29

noiembrie 2012, cu efectuarea recalculului și achitarea retroactivă în beneficiul

Olesei Ostapov a diferenței pentru perioada respectivă.

În sfârșit, reclamanta a solicitat încasarea de la pârât a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 3 000 lei. (f. d. 28)

Casa Națională de Asigurări Sociale nu a formulat referință în întâmpinarea

cererii de chemare în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 6 iunie 2016, a fost

admisă integral acțiunea. (f. d. 41; 47 – 52)

Astfel, a fost recunoscut ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova de a modifica decizia nr. 2013/91/4110 din 23 mai 2013 și de a

recalcula retroactiv indemnizația lunară pentru creșterea copiilor minori Ostapov

Timur, Ostapov Nikita.

Totodată, a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova de a modifica decizia nr. 2013/91/4110 din 23 mai 2013 privind stabilirea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la 3 ani, prin stabilirea venitul

asigurat mediu lunar 14 356,16 lei și a indemnizației lunare, începând cu 29

noiembrie 2012 până la 29 noiembrie 2015 în sumă a câte 4 306,85 lei pentru

fiecare din copiii minori Ostapov Timur și Ostapov Nikita, anul nașterii 29

noiembrie 2012, cu efectuarea recalculului și achitarea retroactivă în beneficiul

Olesei Ostapov a diferenței pentru perioada respectivă.

În final, a fost încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul

Olesei Ostapov cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 lei.

În urma depunerii apelului de către Casa Națională de Asigurări Sociale, pe

parcursul examinării cauzei, intimata Ostapov Olesea a formulat referință, prin care

a cerut respingerea cererii de apel, ca fiind vădit neîntemeiată, lipsită de suport

juridic, cu menținerea hotărârii instanței de fond. (f. d. 70 – 71)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost admis

apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova și

casată integral hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 6 iunie 2016, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată. (f. d.

75 – 81)

La 25 ianuarie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 14 decembrie 2016. (f. d. 82)

La 22 martie 2017, prin intermediul avocatului Popa Grigore, dna Ostapov

Olesea a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14

Pagină 3 din 11

decembrie 2016, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 6 iunie 2016.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanța de

apel s-a limitat să invoce un singur motiv în favoarea admiterii apelului Casei

Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, accentuând în mod eronat

aplicarea în speță a prevederilor pct. 40 din Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15

noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii. Prin urmare,

consideră că autoritatea competentă a împărțit neîntemeiat cuantumul „primei

rezultate semestrul I” de 9 046, 40 lei (achitată în luna august 2012) la șase luni, cu

atribuirea doar a sumei de 1 507,7 lei pentru luna mai 2012.

Astfel, recurenta reiterează că, potrivit răspunsului S.A. „Moldtelecom” din

23 martie 2016, „prima rezultate semestru I” constituie o primă pentru performanță,

o plată financiară unică achitată benevol de către S.A. „Moldtelecom” pentru

rezultatele semestriale a activității, în baza unor politici proprii de motivare

financiară. Această circumstanță, în opinia sa, corespunde conținutului pct. 37 din

Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002.

În acest context, Ostapov Olesea a susținut că luna august 2012 a fost lucrată

complet de către ea, fiindu-i calculată contribuțiile de asigurări sociale din întreg

salariul, inclusiv din suma de 9 046, 40 lei. De altfel, nu există nici un act normativ

în vigoare la 23 mai 2013 care să prevadă modul de decontare conform perioadei

stabilite a unei prime, în vederea calculării în special a venitului mediu asigurat

pentru stabilirea îndemnizației de creștere/îngrijire a copilului până la vârsta de 3

ani. Din aceste raționamente, instanța de apel urma să aplice la soluționarea cauzei

exclusiv prevederile pct. 39 din Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie

2002, deoarece pct. 40 se referă doar la lunile lucrate incomplet. Cu toate acestea, în

speță, au fost lucrate integral lunile mai și august 2012.

În același timp, recurenta a sugerat că instanța de apel a evitat să se pronunțe

asupra certificatului cu privire la salariu din 7 marte 2013 și deciziei Casei Naționale

de Asigurări Sociale, sectorul Râșcani nr. 2013/92/12785 din 9 august 2013 privind

stabilirea indemnizației lunare de creștere copilului până la 3 ani în cazul asiguratei

Doni Tatiana în acord cu art. 130 din Codul de procedură civilă.

Cu privire la practica judiciară, și anume decizia Curții Supreme de Justiție

din 12 noiembrie 2014, Ostapov Olesea consideră că intimatul face trimitere la o

speță diferită de circumstanțele din prezentul litigiu. Or, în acel caz, reclamanta nu a

lucrat complet nici o lună dintre cele 6 premergătoare riscului asigurat, pe când, ea

a lucrat complet 2 luni, inclusiv și în luna august 2012, atunci când a beneficiat de

„prima rezultate semestrului I”.

La 5 aprilie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Casei Naționale

de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, informând că referința se depune în

termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința

nu a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia. (f. d. 92)

Pagină 4 din 11

La 5 mai 2017, intimatul a depus o referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil. (f. d. 94 – 95)

În vederea respectării principiului contradictorialității, la 5 mai 2017, a fost

expediată avocatului Popa Grigore, reprezentantului Olesei Ostapov, copia referinței

formulate de Casa Națională de Asigurări Sociale. (f. d. 97)

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face

o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În procedura de filtru, completul de judecată a constatat că recursul declarat

de Ostapov Olesea, prin intermediul avocatului Popa Grigore, la 22 martie 2017 este

depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 1043083 din 17 martie 2017 dovedește faptul că

avocatul Popa Grigore a fost împuternicit în mod legal să reprezinte persoana care

era în drept să declare prezentul recurs (f. d. 84), fiind respectate dispozițiile art. 430

din Codul de procedură civilă, iar materialele cauzei confirmă că cererea nu a fost

examinată anterior. La fel, a fost constatat că argumentele recurentei se încadrează

în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 mai 2017,

recursul declarat către Ostapov Olesea, prin intermediul avocatului Popa Grigore, a

fost considerat admisibil spre examinare în fond. (f. d. 102)

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și

referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau

exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza

înscrisurilor prezente la dosar. În plus, recurenta și intimatul au avut ocazia să își

prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții adverse. (a se vedea,

mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlandei, 19 aprilie 2007, para.

72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din CPC,

Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau

care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite

condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu

oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență

nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

Pagină 5 din 11

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Ostapov Olesea, prin intermediul avocatului Popa Grigore, este

întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării deciziei Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2016 și menținerii hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 6 iunie 2016, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Instanța de recurs notează că circumstanțele cauzei prezentate de părți și

determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare, denotă că, la

29 noiembrie 2012, recurenta Ostapov Olesea a născut doi copii, Ostapov Nikita și

Ostapov Timur, fapt reținut din certificatele de naștere NA-VI 1557278 și NA-VI

Instanța de recurs observă că ambele instanțe au constatat că, la momentul

survenirii cazului asigurat (nașterea copiilor Ostapov Nikita și Ostapov Timur),

Ostapov Olesea era angajată la locul de bază S.A. „Moldtelecom”, începând cu 29

aprilie 2005, și la locul de muncă, prin cumul, la S.R.L. „StarNet Servicii”, începând

cu 01 august 2012, având statut de persoană asigurată. (f. d. 50, 79)

În aceeași ordine de idei, în baza cererii depuse de Ostapov Olesea, cu privire

la stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului, până la

vârsta de 3 ani, Casa Națională de Asigurări Sociale, sectorul Centru a adoptat

decizia nr. 2013/91/4110 din 23 mai 2013. Astfel, potrivit acestui act administrativ,

recurentei i-a fost calculat venitul mediu lunar 10 586,83 lei și i-a fost stabilit o

indemnizație lunară de creștere a copilului de 3 176,05 lei pentru fiecare copil în

intervalul de timp din 29 noiembrie 2012 până la 29 noiembrie 2015. (f. d. 13, 50,

79)

Nefiind de acord cu calculul respectiv, Ostapov Olesea s-a adresat cu cerere

prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând modificarea deciziei

nr.2013/91/4110 din 23 mai 2013 și recalcularea indemnizației pentru creșterea

copilului. (f. d. 8 – 9, 50, 79)

În acest context, prin răspunsul nr.O-236/16/O-290/16 din 4 aprilie 2016,

intimatul a respins cererea recurentei, motivând că indemnizația pentru creșterea

copilului până la vârsta de 3 ani a fost calculată corect. (f. d. 11 – 12, 50, 79)

Conjunctura prezentată a constituit temei de depunere a cererii de chemare în

judecată de Ostapov Olesea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova, prin care a solicitat recunoașterea ilegală a refuzulului de a

modifica decizia nr. 2013/91/4110 din 23 mai 2013 și de a recalcula retroactiv

indemnizația lunară pentru creșterea copiilor minori Ostapov Timur, Ostapov

Nikita. La fel, a cerut obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova de a modifica decizia nr. 2013/91/4110 din 23 mai 2013 privind stabilirea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la 3 ani și încasarea de la pârât

a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3 000 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a admis integral

acțiunea. (f. d. 41; 47 – 52)

Pagină 6 din 11

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că venitul mediu lunar

realizat în ultimele 6 luni calendaristice al Olesei Ostapov constituia suma de

14 356, 16 lei, iar 30 % din această sumă reprezintă indemnizația lunară pentru

creșterea copilului, cuantumul căreia urma a fi determinat în mărime de 4 306, 85 lei

pentru fiecare copil. (f. d. 51)

De asemenea, în baza răspunsului S.A. „Moldtelecom” din 23 martie 2016,

instanța a considerat că prima de 9 046, 40 lei, inclusă în venitul realizat de

reclamantă în luna august 2012, a fost ilegal divizată pentru 6 luni (câte 1 507,73

lei/lună) și exclusă la calcularea venitului mediu lunar. (f. d. 50 – 51)

În drept, hotărârea judecătorească a fost întemeiată pe art. 7 alin. (1) al Legii

nr. 289 – XV din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitatea

temporară de muncă și alte prestații de asigăruri sociale, și punctul 39 din

Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate

familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie

2002.

Împotriva celor stabilite de instanța de fond, Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova a declarat apel, iar, prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 14 decembrie 2015, a fost admis cererea de apel și casată integral

hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 6 iunie 2016, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată. (f. d. 75 – 81)

La adoptarea soluției, instanța de apel a reținut că perioada premărgătoare

lunii nașterii copilului este perioada mai – octombrie 2012. Așadar, conform

certificatului de salariu nr. 01 – 07.03/2850 din 8 aprilie 2013, eliberat de S.A.

„Moldteleom”, s-a constatat că lunile mai 2012 și august 2012 sunt lucrate complet,

dar, totodată, în perioada respectivă intimata Ostapov Olesea a beneficiat și de

prima pentru rezultatele semestrului I în sumă de 9 046, 40 lei, acordată pentru

rezultatele semestrului I al anului 2012.

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a

statuat că în baza de calcul din semestrul I de către Casa Națională de Asigurări

Sociale a fost inclusă numai luna mai 2012, luna lucrată complet, iar prima în

cuantum de 9 046,40 lei a fost corect împărțită la 6 luni ale trimestrului, iar

rezultatul final în valoare de 1 507,73 lei constituie mărimea primei pentru luna mai

că ajutoarele, premiile, suplimentele, etc., au fost achitate intimatei nu pentru lunile

incomplete de lucru, dar pentru alte perioade de timp complete. (f. d. 80)

Instanța de apel s-a călăuzit de art. 123 din Codul muncii, art. 7 alin. (1) al

Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitatea

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, și pct. 39, 40 din Hotărârea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate

familiilor cu copii. (f. d. 80)

Studiind argumentele expuse în cererea de recurs și cele din referința

intimatului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia

aplicată, atunci când a decis respingerea acțiunii, formulată de Ostapov Olesea.

Pagină 7 din 11

În conformitate cu art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească: (b) a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

În contextul prezentat, instanța de recurs rezumă că temeiul litigiului, dedus

judecății, exprimă divergențele părților cu privire la stabilirea indemnizației lunare

pentru creșterea copilului până la 3 ani. Așadar, recurenta pretinde că prima de

9 046, 40 lei trebuie inclusă integral ca venit asigurat pentru luna august 2012. Cu

toate acestea, Casa Națională de Asigurări Sociale sugerează că, deși suma indicată

a fost primită de Ostapov Olesea în luna lucrată complet (august 2012), aceasta

constituie venitul asigurat pentru semestrul I (perioada ianuarie – iulie 2012),

urmând a fi atribuită doar 1/6 din sumă indicată (1 507, 73/lună) în baza de calcul

pentru luna mai 2012, dar fără luna august.

La caz, instanța reține că la soluționarea cauzei vor fi aplicate normele de

drept materiale în redacția de până la 1 aprilie 2014, atunci când s-a produs cazul

asigurat din litigiu.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) al Legii nr. 289 – XV din 22 iulie 2004, privind

indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigăruri

sociale, baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale o constituie venitul

mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii

riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuțiile individuale de

asigurări sociale. Baza de calcul nu poate depăși suma a 5 salarii medii lunare pe

economie prognozate pe anul respectiv.

Alineatul 2 din articolul citat, prevede că în cazul în care lunile luate în calcul,

conform alin.(1), sunt lucrate incomplet din motive întemeiate, la determinarea

bazei de calcul se ia în considerare venitul asigurat din lunile calendaristice lucrate

complet în perioada respectivă.

Aceleași reguli se folosesc la calcularea bazei de calcul a indemnizației lunare

pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, fiind reglementate, în special, de

punctele 37 – 39 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1478 din 15 noiembrie 2002.

Prin urmare, Colegiul lărgit amintește că instanța de apel a constatat că

perioada premărgătoarea nașterii copiilor este perioada mai – octombrie 2012. (f. d.

80)

Totodată, ambele instanțe au reținut pentru examinarea justă a cauzei

certificatul de salariu nr. 01-07.03.2850 din 8 aprilie 2013, eliberat de S.A.

„Moldotelecom”, potrivit căruia Ostapov Olesea a lucrat complet în perioada

indicată mai sus doar în lunile mai și august 2012. (f. d. 14; 51; 80)

În pofida acestor circumstanțe, instanța de recurs notează că instanța de apel a

a considerat că venitul mediu din salariul recurentei care l-a primit pentru lunile

incomplete se calculează după formula prevăzută în punctul 40 din Regulamentul cu

privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii. (f.

d. 80)

Pagină 8 din 11

Din analiza și interpretarea punctului citat, rezultă că această normă de drept

se aplică doar în cazul în care toate lunile luate în calcul sunt lucrate incomplet,

atunci venitul mediu lunar asigurat se va determina prin împărțirea venitului asigurat

din această perioadă la numărul de zile lucrate stabilite pentru perioada respectivă și

înmulțirea cu numărul zilelor lucrătoare pentru o lună (25,4 zile lucrătoare pentru

săptămîna de lucru de 6 zile și, respectiv, 21,1 zile pentru săptămîna de lucru de 5

zile).

Sub acest aspect, este incontestabil faptul că soluția instanței de apel, expusă

în decizia contestată, este în contradicție evidentă cu circumstanțele pricinii, pe care

însăși instanța le-a determinat în timpul judecării cazului. Așadar, Colegiul acceptă

opinia recurentei (f. d. 87) și învederează, în acest sens, că punctul 40 din

Regulament urma a fi aplicat doar în situația în care Ostapov Olesea nu avea lucrată

complet nici o lună în perioada mai – octombrie 2012. În realitate, cum a fost

menționat supra și reținut de instanța de apel (f. d. 80), recurenta a activat complet

în lunile mai și august 2012.

În concluzie, Colegiul lărgit apreciază că instanța de apel a pus la baza

adoptării deciziei sale o normă juridică, care este străină de situația de fapt existentă

în cazul dedus judecății, fiind încălcat articolul 238 alin. (2) din Codul de procedură

civilă.

Din aceste raționamente, instanța de recurs consideră că instanța de fond a

stabilit just că raportul juridic dintre părți este prevăzut la punctul 39 din

Regulamentul sus citat, potrivit căruia, în cazul în care lunile luate în calcul,

conform punctului 37, sunt lucrate incomplet din motive întemeiate (concediu de

maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului, concediu medical, concediu din

cont propriu etc.), la determinarea bazei de calcul se ia în considerare venitul

asigurat din lunile calendaristice lucrate complet în perioada respectivă.

Revenind la contradicțiile generate de „prima rezultate semestrul I” în

cuantum de 9 046,40 lei, Colegiul reiterează că Ostapov Olesea a obținut, în luna

mai 2012, un venit asigurat de 8 481 lei, iar, în luna august 2012, a realizat un venit

de 15 265,80 lei, format din salariul de funcție 5 654 lei, supliment pentru

devotament în mărime de 565, 40 lei și „prima rezultate semestrul I” în valoare

totală de 9 046, 40 lei. (f. d. 14, 51, 80)

În această ordine de idei, potrivit răspunsului S.A. „Moldtelecom” din 23

martie 2016, „prima rezultate semestru I” reprezintă o primă pentru performanță, o

plată financiară unică achitată benevol (neimpusă de legislație) de către S.A.

„Moldtelecom” angajaților pentru rezultatele semestriale a activității acestora, în

baza unor politici proprii de motivare financiară. (f. d. 18, 51)

Prin urmare, potrivit punctului 37 din Regulamentul cu privire la modul de

stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, baza de calcul a

indemnizațiilor o constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni

calendaristice (complete) premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din

care au fost calculate contribuțiile de asigurări sociale conform Legii bugetului

asigurărilor sociale de stat.

Pagină 9 din 11

Rațiunea acestei normei juridice implică necesitate instanțelor de a analiza

dacă „prima rezultate semestrul I” corespunde sub două criterii, și anume dacă

această sumă a fost primită de recurentă în lunile puse la baza calculului

indemnizației și dacă din acest venit au revenit contribuții de asigurări sociale la

bugetul din domeniul respectiv.

În aceste circumstanțe, instanța învederează, în primul rând, că suma de

9 046,40 lei a fost achitată efectiv și în mod real recurentei în luna august 2012, ce

se confirmă prin certificatul de salariu nr. 01-07.03.2850 din 8 aprilie 2013, eliberat

de S.A. „Moldotelecom”. (f. d. 14)

Iar, în al doilea rând, se atestă potrivit aceluiași înscris că din toate plățile

efectuate de angajatorul recurentei s-au reținut cote de asigurare conform legislației

în vigoare. (f. d. 14, pe verso)

Cumulul celor determinate conving instanța de recurs că „prima rezultate

semestrul I” întrunește, în totalitate, cerințele dispoziției punctului 37 din

Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate

familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie

2002.

În plus, împărțirea primei de 9 046,40 lei la 6 luni, fiind inclusă în baza de

calcul suma de 1 507,73 lei, ceea ce reprezintă cuantumul primei pentru luna mai

2012, constituie un punct de vedere al Casei Naționale de Asigurări Sociale, care nu

a fost susținut prin nici un act normativ în vigoare la 23 mai 2013. Lipsa unei

asemenea reglementări impune, fără îndoială, menținerea soluției primei instanțe,

conform căreia intimatul a exclus ilegal o parte din suma primei de 9 046,40 lei la

calcularea venitului mediu lunar al Olesei Ostapov realizat în ultimele 6 luni

calendaristice. (f. d. 51 – 52)

Din această perspectivă, Colegiul subliniază că nu există necesitatea

examinării suplimentare a celorlalte motive invocate de către Ostapov Olesea, prin

intermediul avocatului Popa Grigore, în cererea de recurs, privind omisiunea

instanței de apel de a se pronunța asupra unor probe din dosar și practicii judiciare a

Curții Supreme de Justiție, întrucât nu au forța juridică de a influența concluzia

instanței. Or articolul 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale nu obligă instanțele de judecată să ofere răspunsuri

detaliate la toate argumentele invocate, totuși din hotărâre trebuie să reiasă clar că

elementele esențiale ale cauzei au fost examinate (a se vedea, inter alia, Fomin c.

Moldovei, 11 octombrie 2011, para. 24; Lebedinschi c. Moldovei, 16 iunie 2015,

para. 31)

Pe baza celor prezentate, instanța de recurs constată că prima instanța corect a

administrat probele, a determinat circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii, fiind respectate articolele 239 și 240

din Codul de procedură civilă.

Din considerentele constatate supra și având în vedere faptul că prima

instanță a determinat corect circumstanțele cauzei și norma de drept pentru

soluționarea litigiului, iar instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia aplicată,

Pagină 10 din 11

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide de a admite recursul declarat de Ostapov Olesea, prin intermediul

avocatului Popa Grigore, de a casa decizia instanței de apel și de a menține

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ostapov Olesea, prin intermediul

avocatului Popa Grigore.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ostapov Olesea împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, privind contestarea

actului administrativ, și se menține hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 6 iunie 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători, Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Pagină 11 din 11