2ra-880/17 — repararea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-880/17 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță – V. Negurița dosarul nr. 2ra-880/17
instanța de apel – V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița
ÎNCHEIERE
12 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, Valentina Clevadî
judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Sevastianu Teodora,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sevastianu
Teodora împotriva lui Bodrug Ion cu privire la repararea prejudiciului material și
moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016, prin care a
fost respins apelul declarat de Sevastianu Teodora și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Călărași din 13 mai 2016
c o n s t a t ă
La 25 noiembrie 2015 Sevastianu Teodora a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Bodrug Ion cu privire la repararea prejudiciului material și
moral.
Indică că la 01 august 2012, Sevastianu Ion prin hotărîrea Judecătoriei
Călărași a fost recunoscut incapabil.
La 07 septembrie 2012, în baza dispoziției Primarului or. Călărași mama
acestuia, Sveastianu Teodora a fost numită tutorele lui.
În motivarea acțiunii a indicat că la 20 martie 2012 Sevastianu Ion a încheiat
cu Bodrug Ion contractul de vânzare-cumpărare nr. 3529 a imobilului cu nr.
cadastral 2501212.161, situat în orașul Călărași, str. Alexandru cel Bun 39, la prețul
de 13 000 euro.
Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 12 noiembrie 2014 contractul de
vânzare-cumpărare nr. 3529 încheiat la 20 martie 2012 între Sevastianu Ion și
Bodrug Ion a fost declarat nul cu repunerea părților la poziția inițială.
Astfel, invocă că în perioada cât Bodrug Ion a posedat casa, ultimul a permis
să locuiască în bunul imobil litigios persoane străine, care s-au folosit de bunurile
aflate în casă, deteriorând astfel o mare parte dintre acestea iar altele în general
lipsesc.
Astfel, din casă a dispărut colțar de lemn, covorul de pe perete, aparat de
readio, perne, tumbă, masă, aragaz, mobilă de perete, dulap de veselă, etc și au fost
1
deteriorate garajul cu suprafața de 28.9 m.p., podeaua de lemn din bucătărie,
două paturi, mașina de spălat, mobilă de bucătărie și altele, în total prejudiciul
material cauzat fiind estimat de reclamant la 47 897 lei.
Cere Sevastianu Teodora a încasa din contul lui Bodrug Ion în beneficiul său
suma de 47 897 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 100000 lei prejudiciu
moral, pentru disconfortul și suferințele cauzate prin deteriorarea și dispariția
bunurilor din casă.
Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 13 mai 2016 acțiunea înaintată de
Sevastianu Teodora împotriva lui Bodrug Ion cu privire la repararea prejudiciului
material și moral, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016, a fost respins
apelul declarat de Sevastianu Teodora și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Călărași din 13 mai 2016.
La 02 februarie 2017 Sevastianu Teodora, a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2016, solicitînd admiterea recursului,
casarea hotărârilor judecătorești cu restituirea pricinii la rejudecare în Curtea de
Apel Chișinău în alt complet de judecată.
În motivarea recursului Sevastianu Teodora a indicat că, instanța de apel la
pronunțarea deciziei a încălcat normele de drept procedural și material.
Astfel, la emiterea deciziei contestate instanța de apel nu a aplicat legea care
trebuia aplicată.
La fel, indică recurentul că constatările instanței sunt ilegale și nefondate din
motiv că la caz nu au fost stabilite circumstanțele care au importanță pentru
soluționarea justă a pricinii și nu au fost administrate toate probele prezentate.
Or, în situația dată indică recurentul că sunt relevante prevederile art. 26 și art.
117 Cod de procedură civilă, care, presupune organizarea procesului astfel încît
părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula,
argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii
ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și
expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu
pricina dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor
instanței.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
2
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Sevastianu Teodora, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în
detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții
legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o
instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Sevastianu Teodora, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Sevastianu Teodora, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, /semnătura/ Valentina Clevadî
judecători /semnătura/ Dumitru Mardari
/semnătura/ Galina Stratulat
Copia corespunde originalului Galina Stratulat
3