2ra-908/17 — restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, recuperarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, recuperarea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-908/17 — restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, recuperarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-908/17 Judecător: G. Bivol Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Negru, I. Secrieru, A. Pahopol Î N C H E I E R E 12 mai 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Druță examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Vera Samoil, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Samoil împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” privind repunerea în funcție, încasarea salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru și încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, prin care a fost admis apelul declarat de Vera Samoil și a fost casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 12 iulie 2016 în partea respingerii cererii de chemare în judecată a Verei Samoil ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 10 decembrie 2015, Vera Samoil a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” privind repunerea în funcție, încasarea salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru și încasarea prejudiciului moral. In motivarea acțiunii a indicat, că la data de 24 august 2015 Directorul Centrului de Poștă Criuleni a emis ordinul nr. 188, privind desfacerea contractului individual de muncă cu Vera Samoil, poștaș la Oficiul Poștal Coșernița, în legătură cu expirarea termenului de contract. Reclamanta nu este de acord cu acest ordin, pe care îl consideră nelegitim deoarece, pretinde că i s-au încălcat drepturile prevăzute de art. 66, 82, 83 Codul Muncii.
Indică, că conform acordului suplimentar încheiat la contractul individual de muncă nr. 27 din 01 iulie 2013, nr. 3 din 25 august 2014 s-a dispus modificarea pct. 4 a acestuia, și anume din perioadă nedeterminată în perioadă determinată, pe un termen de un an și prezentul acord se consideră încheiat din data de 25.08.2015, când expiră termenul și nu la data de 24.08.2015 după cum a fost indicat în ordin. A mai invocat, că contractul individual de muncă încetează la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durata determinată la data prevăzută în contract, mai mult ca atât, în caz de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului său, salariatul trebuie să fie înștiințat în scris de angajator despre acest fapt cel puțin cu 10 zile lucrătoare înainte.
A mai indicat, că în cazul expirării contractului individual de muncă pe durată determinată, dacă nici una din părțile contractante nu a cerut încetarea lui și raporturile de muncă continuă, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată, iar luând în considerație faptul că angajatorul nu a informat-o în scris despre faptul expirării și încetării contractului de muncă și nu a cerut în 10 zile încetarea contractului individual de muncă, i-au fost încălcate drepturile flagrant. Susține, că în calitate de angajat nu a avut nici o obiecție sau mustrare care ar putea servi drept temei pentru întreruperea contractului individual de muncă, astfel, consideră că motivele concedierii au fost alte decât cele indicate în ordinul de concediere.
Solicită repunerea în funcție de poștaș la Oficiul Poștal s. Coșernița, Centrul de Poștă Criuleni, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la lucru, încasarea prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 iulie 2016 a fost respinsă acțiunea Verei Samoil înaintată împotriva Întreprinderii de Stat Poșta Moldovei despre repunerea în funcție, încasarea salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru și încasarea prejudiciului moral ca fiind depusă tardiv și ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, a fost admis apelul declarat de Vera Samoil, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 iulie 2016 în partea respingerii cererii de chemare în judecată a Verei Samoil ca neîntemeiată.
In rest hotărârea primei instanțe s-a menținut. (f.d. 115-119). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 martie 2017, în termenul prevăzut de lege, Vera Samoil a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 iulie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atât instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept material și procedural, iar concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
La 05 mai 2017 Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei” a prezentat referință pe marginea recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat și nefondat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vera Samoil nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești recurate. Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vera Samoil ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de Vera Samoil se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.