2ra-908/17 — restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, recuperarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, recuperarea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-908/17 — restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, recuperarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-908/17
Judecător: G. Bivol
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: V. Negru, I. Secrieru, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
12 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Druță
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
către Vera Samoil,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Samoil
împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” privind repunerea în funcție,
încasarea salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru și încasarea
prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, prin care a
fost admis apelul declarat de Vera Samoil și a fost casată hotărârea Judecătoriei
Centru mun. Chișinău din 12 iulie 2016 în partea respingerii cererii de chemare în
judecată a Verei Samoil ca neîntemeiată,
c o n s t a t ă
La 10 decembrie 2015, Vera Samoil a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” privind repunerea în funcție,
încasarea salariului mediu pentru perioada absenței forțate de la lucru și încasarea
prejudiciului moral.
In motivarea acțiunii a indicat, că la data de 24 august 2015 Directorul
Centrului de Poștă Criuleni a emis ordinul nr. 188, privind desfacerea contractului
individual de muncă cu Vera Samoil, poștaș la Oficiul Poștal Coșernița, în
legătură cu expirarea termenului de contract. Reclamanta nu este de acord cu
acest ordin, pe care îl consideră nelegitim deoarece, pretinde că i s-au încălcat
drepturile prevăzute de art. 66, 82, 83 Codul Muncii. Indică, că conform acordului
suplimentar încheiat la contractul individual de muncă nr. 27 din 01 iulie 2013,
nr. 3 din 25 august 2014 s-a dispus modificarea pct. 4 a acestuia, și anume din
perioadă nedeterminată în perioadă determinată, pe un termen de un an și
prezentul acord se consideră încheiat din data de 25.08.2015, când expiră
termenul și nu la data de 24.08.2015 după cum a fost indicat în ordin.
A mai invocat, că contractul individual de muncă încetează la expirarea
termenului contractului individual de muncă pe durata determinată la data
prevăzută în contract, mai mult ca atât, în caz de încetare a contractului individual
de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului său, salariatul
trebuie să fie înștiințat în scris de angajator despre acest fapt cel puțin cu 10 zile
lucrătoare înainte.
A mai indicat, că în cazul expirării contractului individual de muncă pe
durată determinată, dacă nici una din părțile contractante nu a cerut încetarea lui
și raporturile de muncă continuă, contractul se consideră prelungit pe durată
nedeterminată, iar luând în considerație faptul că angajatorul nu a informat-o în
scris despre faptul expirării și încetării contractului de muncă și nu a cerut în 10
zile încetarea contractului individual de muncă, i-au fost încălcate drepturile
flagrant.
Susține, că în calitate de angajat nu a avut nici o obiecție sau mustrare care
ar putea servi drept temei pentru întreruperea contractului individual de muncă,
astfel, consideră că motivele concedierii au fost alte decât cele indicate în ordinul
de concediere.
Solicită repunerea în funcție de poștaș la Oficiul Poștal s. Coșernița, Centrul
de Poștă Criuleni, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la
lucru, încasarea prejudiciului moral.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 iulie 2016 a fost
respinsă acțiunea Verei Samoil înaintată împotriva Întreprinderii de Stat Poșta
Moldovei despre repunerea în funcție, încasarea salariului mediu pentru perioada
absenței forțate de la lucru și încasarea prejudiciului moral ca fiind depusă tardiv
și ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017, a fost admis
apelul declarat de Vera Samoil, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 12 iulie 2016 în partea respingerii cererii de chemare în judecată a
Verei Samoil ca neîntemeiată. In rest hotărârea primei instanțe s-a menținut. (f.d.
115-119).
Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 martie 2017, în termenul
prevăzut de lege, Vera Samoil a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2017 și a hotărârii
Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 iulie 2016, cu emiterea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii înaintate.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate
pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atât
instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat
normele de drept material și procedural, iar concluziile primei instanțe, expuse în
hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
La 05 mai 2017 Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei” a prezentat
referință pe marginea recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca
neîntemeiat și nefondat.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul
este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în
care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau
procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în
cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vera Samoil nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta
nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești
contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de
casare a actelor judecătorești recurate.
Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO,
recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001,
Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocate în
speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost
apreciate corespunzător.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Vera Samoil ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Vera Samoil se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță