2ra-934/19 — Cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă, ș.a

2ra-934/19 — Cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă, ș.a (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-934/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (V. Hadîrca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana

Apreotesei și Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Pasat împotriva

Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului nr. 356p din

18 august 2017 privind încetarea contractului individual de muncă, încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana

Apreotesei, a fost casată parțial hotărârea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre de admitere parțială a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 20 noiembrie 2017 Maria Pasat a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului nr. 356p din 18 august

2017 privind încetarea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 1-2).

În motivarea acțiunii reclamanta Maria Pasat, a indicat că prin ordinul ÎS „Poșta

Moldovei” nr. 356p din 18 august 2017, a fost dispusă încetarea contractului

individual de muncă încheiat cu ea - specialist principal Secția Elaborări Proceduri

Tehnologice, în temeiul art. 82 lit. f) Codul muncii, din motivul expirării contractului

individual de muncă.

Reclamanta a susținut că ordinul menționat supra este ilegal, deoarece la data

desfacerii contractului de muncă nu mai deținea funcția indicată în ordin, or prin

acordului suplimentar la contractul individual de muncă din 18 aprilie 2017, a fost

1

transferată în funcția de specialist principal, Secția reglementări proceduri

operaționale. Așadar, desfacerea contractului individual de muncă la 21 august 2017

este lipsită de temei juridic și contravine situației de fapt.

Reclamanta a remarcat că din înscrierile efectuate în carnetul de muncă, se atestă

indubitabil că activează în sectorul poștal din 1978 și are o experiență în domeniu de

39 ani, deci încetarea contractului individual de muncă în lipsa unui temei legal, a avut

un profund impact emoțional.

Reclamanta a solicitat anularea ordinului nr. 356p din 18 august 2017 privind

încetarea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei

și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta Maria Pasat, reprezentată de avocatul

Mariana Apreotesei a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat

anularea ordinului nr. 356p din 18 august 2017 privind încetarea contractului

individual de muncă, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă,

începând cu 23 decembrie 2017 și până la pronunțarea hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 44).

Prin hotărârea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea depusă de Maria Pasat, a fost respinsă (f.d. 62, 64-67).

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei, a fost

casată parțial hotărârea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a

fost emisă în această parte o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial acțiunea

depusă de Maria Pasat și a fost încasat din contul ÎS „Poșta Moldovei” în beneficul

Mariei Pasat prejudiciul moral în mărime de un salariu lunar de 7543 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 de lei. În rest, hotărârea primei

instanțe a fost menținută fără modificări.

La 19 martie 2019 Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei a

declarat recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe în partea pretențiilor respinse și pronunțarea a unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Maria Pasat, reprezentată de avocatul

Mariana Apreotesei a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, iar

probele au fost apreciate în mod arbitrar.

Totodată, recurenta Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei a

invocat că instanța de apel eronat a dedus faptul că ÎS „Poșta Moldovei” era

îndreptățită de a-și anula ordinul fără a negocia cu salariatul, motivând că acordul

salariatului a fost eliberat tacit prin însăși faptul înaintării în instanță a pretențiilor

despre anularea ordinului nr. 356p din 18 august 2017.

La fel, recurenta Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei a

susținut că concluzia în cauză este una eronată și contrară normei legale, având în

vedere că instanța de apel a ignorat faptul că obiectul acțiunii nu se rezumă doar la

cerința privind anularea ordinului, iar atâta timp cât celelalte cerințe au fost ignorate nu

se poate statua că reclamanta în mod tacit a renunțat la ele, cu atât mai mult că legea

nu admite posibilitatea alegerii cerințelor de către pârât, dar impune existența

2

negocierilor directe între părți, după care, în cazul ajungerii la o înțelege asupra tuturor

cerințelor care fac obiectul litigiului, urmează a fi încheiată o tranzacție de împăcare,

fapt care atrage încetarea procesului. La caz, ÎS „Poșta Moldovei” n-a purtat nici o

negociere cu Pasat Maria în vederea soluționării amiabile a litigiului, iar emiterea

formală a ordinului, pe care nu avea intenția de al executa, în partea ce ține de

restabilirea în funcție, a avut un singur scop de a se eschiva de la compensarea

integrală a prejudiciului material cauzat.

De asemenea, recurenta Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana

Apreotesei a precizat că instanțele ierarhic inferioare au respins cerința privind

încasarea salariului pentru perioada 22 decembrie 2017 și până la pronunțarea

hotărârii, pe motiv că după această dată a încetat absența forțată de la muncă, deoarece

a fost emis ordinul de restabilire în funcție, însă a fost ignorat faptul că salariata Maria

Pasat n-a fost admisă la serviciu, fiind privată și după emiterea ordinului 547p din

21 decembrie 2017 de posibilitatea de a munci. Cu toate acestea, în situația în care ÎS

Poșta Moldovei” n-a prezentat careva probe care să confirme încetarea raporturilor de

muncă după 21 decembrie 2017, salariul oricum urmează a fi achitat, prin urmare acest

capăt de cerere urmează a fi admis.

Recurenta Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei a subliniat

că punerea în sarcina sa a probării în ce mod ÎS „Poșta Moldovei” și-a pus în aplicare

propriul ordin contravine prevederilor legislației în vigoare, care stabilește că în cazul

soluționării litigiilor de muncă, sarcina probațiunii îi revine angajatorului care v-a fi

obligat să dovedească legalitatea acțiunile sale.

La 15 mai 2019 ÎS „Poșta Moldovei” a declarat recurs împotriva deciziei din

13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, recurenta ÎS „Poșta Moldovei” a indicat că

instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile art. 90 din Codul muncii și

art. art. 94, 96 din Codul de procedură civilă.

Recurenta ÎS „Poșta Moldovei” a specificat că prima instanța corect a constatat

că solicitările intimatei au fost pe deplin satisfăcute, prin urmare nu pot fi reținute ca

întemeiate pretențiile acesteia privind compensarea prejudiciului moral, întrucât însăși

restabilirea la locul de muncă constituie o satisfacție echitabilă.

Recurenta ÎS „Poșta Moldovei” a remarcat că instanța de fond just a reținut că

cerința privind recuperarea prejudiciului moral este nejustificată, deoarece nu au fost

prezentate probe care să demonstreze suportarea prejudiciului moral. Mai mult,

intimata nici n-a făcut uz de careva elemente probatorii care ar dovedi existența

acestuia.

Recurenta ÎS „Poșta Moldovei” a precizat că odată ce până la pronunțarea

hotărârii judecătorești, angajatorul însuși și-a anulat ordinul nr. 356p din 18 august

2017 privind încetarea contractului individual de muncă încheiat cu Maria Pasat,

totodată dispunând restabilirea ultimei în funcția deținută anterior, cu achitarea

integrală a despăgubirii pentru perioada absenței de la muncă, consideră că instanța

apel eronat a aplicat prevederile art. 90 Codul Muncii și în mod neîntemeiat a dispus

admiterea cerinței de încasare a prejudiciului moral în mărime de 7543 de lei.

Recurenta ÎS „Poșta Moldovei” a învederat că în conformitate cu art. 94 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compensează proporțional

părții admise din pretenții, însă instanța de apel a dispus încasarea integrală a

3

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 de lei. De altfel, întru probarea

cheltuielilor de asistență juridică, a fost prezentat doar bonul de plată al serviciilor

juridice, fără a fi prezentată lista detaliată a acțiunilor efectuate de reprezentant pe

marginea cauzei civile respective și implicit fără a se proba că cheltuielile de asistență

solicitate sunt real suportate, necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

La 10 aprilie 2019 în adresa intimatei ÎS „Poșta Moldovei” a fost expediată

copia recursului declarat de Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 119), însă intimata nu și-a

valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

La 17 mai 2019 în adresa intimatei Maria Pasat și reprezentantului acesteia,

avocatul Mariana Apreotesei au fost expediate copia recursului declarat de ÎS „Poșta

Moldovei”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 129).

La 15 mai 2019 ÎS „Poșta Moldovei” a depus referință prin care a solicitat

declararea recursului Mariei Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei ca

inadmisibil sau respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat (f.d. 130-135).

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 19 iunie 2019 a considerat recursurile declarate de Maria

Pasat, reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei și ÎS „Poșta Moldovei” admisibile

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

Examinând recursurile declarate de Maria Pasat, reprezentată de avocatul

Mariana Apreotesei și ÎS „Poșta Moldovei”, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție le consideră întemeiate și care

urmează a fi admise, cu casarea deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, din considerentele ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea

de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

Actele cauzei confirmă faptul că prin acordul suplimentar din 18 aprilie 2017 la

contractul individual de muncă încheiat între ÎS „Poșta Moldovei” în calitate de

angajator și Maria Pasat în calitate de angajat, a fost dispusă transferarea Mariei Pasat

din funcția de specialist principal, Secția elaborări produceri tehnologice, în funcția de

specialist principal, Secția reglementări proceduri operaționale, categoria de salarizare

15 și salariul de funcție 7543 de lei (f.d. 5).

Prin ordinul ÎS „Poșta Moldovei” nr. 356p din 18 august 2017, a fost dispusă

încetarea contractului individual de muncă încheiat cu Pasat Maria, specialist principal,

Secția elaborări proceduri tehnologice, la 21 august 2017, în temeiul art. 82 lit. f)

Codul muncii – expirarea termenului contractului individual de muncă (f.d. 4).

Nefiind de acord cu acțiunile angajatorului ÎS „Poșta Moldovei”, la 20

noiembrie 2017 Maria Pasat a înaintat prezenta acțiune și a solicitat anularea ordinului

nr. 356p din 18 august 2017 privind încetarea contractului individual de muncă,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, repararea

prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată

(f.d. 1-2).

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta Maria Pasat, reprezentată de avocatul

Mariana Apreotesei a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat

anularea ordinului nr. 356p din 18 august 2017 privind încetarea contractului

individual de muncă, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă,

începând cu 23 decembrie 2017 și până la pronunțarea hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 44).

Iar, angajatorul/pârât ÎS „Poșta Moldovei” a prezentat ordinul nr. 547p din

21 decembrie 2017, prin care a fost dispusă anularea ordinul nr. 356p din 18 august

2017 privind încetarea contractului individual de muncă, cu restabilirea Mariei Pasat în

funcție de specialist principal, Secția reglementări proceduri operaționale, cu categoria

de salarizare 15 și salariul de funcție 7543 de lei, începând cu data de 22 decembrie

2017, și achitarea Mariei Pasat a salariului pentru perioada 22 august 2017 –

22 decembrie 2017. Ordinul respectiv a fost adus la cunoștința Mariei Pasat la

22 decembrie 2017, fapt confirmat prin semnătura acesteia pe versoul ordinului

(f.d.32).

Totodată, angajatorul/pârât ÎS „Poșta Moldovei” a prezentat și bonului de calcul

pentru luna decembrie 2017, prin care se confirmă că a achitat Mariei Pasat suma de

33935,02 de lei (f.d. 33).

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanța a respins acțiunea

depusă de reclamanta Maria Pasat, motivând că în cadrul cercetării judecătorești au

fost prezentate probe concludente și pertinente ce confirmă că ordinul nr. 356p din

18 august 2017 privind încetarea contractului individual de muncă a fost anulat de

către directorul general al ÎS „Poșta Moldovei”, prin ordinul nr. 547p din 21 decembrie

2017, astfel reclamanta Maria Pasat a fost restabilită în funcție de specialist principal,

Secția reglementări proceduri operaționale, cu categoria de salarizare 15 și salariu de

funcție 7453 de lei, începând cu data de 22 decembrie 2017.

Totodată, prima instanța a menționat că angajatorul s-a conformat prevederilor

legale și a reparat prejudiciul cauzat salariatului Maria Pasat prin plata obligatorie a

unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă.

5

De asemenea, prima instanța a conchis că în situația în care începând cu

22 decembrie 2017, Maria Pasat a fost restabilită în funcție, fapt adus la cunoștința

acesteia prin semnătură, nu este în drept să oblige ÎS „Poșta Moldovei” să achite

salariul reclamantei Maria Pasat începând cu 23 decembrie 2017 până la pronunțarea

hotărârii instanței de judecată, or în această perioadă ultima urma să presteze serviciu

la ÎS „Poșta Moldovei”.

Cu referire la prejudiciu moral solicitat de reclamanta Maria Pasat, instanța de

fond a indicat că această cerință este neîntemeiată, or pe parcursul examinării cauzei

nu a fost constatat și nici prezentate probe care să demonstreze că reclamanta a avut de

suferit careva prejudicii de ordin moral, mai mult că, restabilirea sa în funcție

constituie o satisfacție echitabilă.

Judecând pricina în ordine de apel, instanța de apel a conchis asupra necesității

admiterii apelului declarat de Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana

Apreotesei, casării parțiale a hotărârii din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și emiterii în această parte a unei noi hotărâri prin care să fie admisă parțial

acțiunea depusă de Maria Pasat și încasat din contul ÎS „Poșta Moldovei” în beneficul

Mariei Pasat prejudiciul moral în mărime de un salariu lunar de 7543 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 de lei. În rest, hotărârea primei

instanțe a fost menținută fără modificări.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, pretenția

apelantei Maria Pasat cu privire la anularea ordinului ÎS „Poșta Moldovei” nr. 356p

din 18 august 2017 privind încetarea contractului individual de muncă, nu poate fi

admisă, în contextul în care acesta a fost anulat până la pronunțarea hotărârii primei

instanțe prin ordinul ÎS „Poșta Moldovei” nr. 547p din 21 decembrie 2017, prin care

apelanta Maria Pasat a fost repusă în funcția deținută anterior cu compensarea

salariului pentru perioada absenței forțate a acesteia de la muncă pentru perioada

22 august 2017 – 22 decembrie 2017.

De altfel, instanța de apel a concluzionat că pretenția menționată supra este

neîntemeiată și just a fost respinsă de prima instanță. Or, litigiul individual de muncă a

fost soluționat benevol de către angajator, respectiv acesta nu mai poate constitui

obiect de examinare în instanța de judecată.

Totodată, instanța de apel a statuat că indiferent de faptul că ÎS „Poșta

Moldovei” și-a anulat ordinul nr. 356p din 18 august 2017, pe perioada 18 august 2017

– 21 august 2017 și până la restabilirea acesteia în funcție - 22 decembrie 2017, Maria

Pasat a fost privată de posibilitatea de munci, situație atribuită expres de Lege la

categoria faptelor ilicite pasibile de a institui obligația angajatorului de a compensa

prejudiciul moral în cuantum de cel puțin un salariu mediu lunar.

În consecință, instanța de apel a menționat că încălcările comise, întinderea

acestora și caracterul suferințelor eventual cauzate apelantei, denotă necesitatea

compensării prejudiciului moral prin adjudecarea în acest scop în beneficiul Mariei

Pasat din contul ÎS „Poșta Moldovei” a sumei de 7543 de lei, ce constituie valoarea

unui salariu mediu lunar al apelantei, sumă pe care instanța o apreciază ca fiind

suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat apelantei și echitabilă în raport

cu natura dreptului încălcat. Or, scopul compensației prejudiciului moral nu este unul

punitiv, iar instanța are obligația de a nu admite prin intermediul sumei adjudecate cu

titlu de compensație a prejudiciului moral, îmbogățirea fără justă cauză a

reclamantului.

6

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere arbitrară a materialului

probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Pentru început, instanța de recurs consideră necesar de a reitera că legislația

procedural-civilă consacră principiul general după care orice hotărâre judecătorească

trebuie să fie motivată și să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această

dispoziție este dictată atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce

trebuie să inspire justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea

de a controla judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură civilă, instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În acest sens, legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul civil

și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o nouă

examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept, asupra

ceea ce a hotărât prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu poate fi pusă în

situația de a soluționa cereri care nu au fost formulate în fața primei instanțe, adică

cereri absolut noi prin care să se invoce pretenții noi.

Reieșind din principiile dreptului procesual civil, Colegiul notează că, acțiunea

civilă este ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea

prin intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv

prezumat încălcat sau prezumat contestat. Acțiunea civilă constă din trei elemente

interdependente: obiectul, temeiul și părțile acțiunii.

La rândul său, obiectul acțiunii civile îl formează pretențiile reclamantului față

de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și care

reies din raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată urmează să

se expună prin hotărâre.

Prin urmare, instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a determina

raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de judecată

urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă judecății, circumstanță

care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se justifică pretențiile și

obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

7

Implicit circumstanțelor cauzei, instanța de recurs atestă că, deși pe parcursul

examinării cauzei în primă instanță, angajatorul ÎS „Poșta Moldovei” și-a revocat

ordinul de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu salariata Maria

Pasat, totodată dispunând și compensarea salariului reclamantei Maria Pasat pentru

perioada absenței forțate de la muncă - 22 august 2017 – 22 decembrie 2017, ultima a

insistat asupra examinării litigiului, anulării ordinului nr. 356p din 18 august 2017

privind încetarea contractului individual de muncă, încasării salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă”, începând cu 23 decembrie 2017 și până la pronunțarea

hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și

încasarea cheltuielilor de judecată, motivând că nu a fost admisă la serviciu, fiind

privată în continuare de dreptul de a munci, respectiv urmează să-i fie achitat salariu și

pentru perioada 23 decembrie 2017 - 06 iunie 2018, adică până la data pronunțării

hotărârii instanței de judecată.

În conformitate cu art. 89 alin. (1) Codul muncii, salariatul transferat nelegitim

la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă

prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărâre a instanței de

judecată.

Așadar, reieșind din prevederile legale citate supra, Colegiul civil conchide că

revocarea de către angajator a propriului ordin de eliberare nelegitim din serviciu a

salariatului este posibilă, întrucât, pe de o poarte legislația muncii nu interzice expres

revocarea, iar, pe de altă parte, decizia de eliberare nelegitimă din serviciu nu este un

act jurisdicțional care, prin definiție este irevocabil.

Prin urmare, prin revocare - act unilateral al angajatorului, se revine asupra

deciziei sale anterioare, desființând cu efect retroactiv decizia în cauză. În asemenea

cazuri, revocarea ordinului de eliberare nelegitim din serviciu a salariatului, are ca

scop finalitatea restabilirii continuității raportului juridic de muncă și este operabilă

prin emiterea unui act juridic simetric celui pe care îl desființează.

În continuare, instanța de recurs conchide că ordinul de eliberare nelegitim din

serviciu este un act juridic unilateral, care în corespundere cu art. 196 alin. (1) Cod

civil, presupune manifestarea de voință a unei singure persoane, putând da naștere la

obligații pentru terți numai în cazurile prevăzute de lege.

Mai mult, ordinul de eliberare nelegitim din serviciu a salariatului urmează a fi

raportat la categoria actelor unilaterale supuse comunicării. Pentru această categorie de

acte unilaterale este specific faptul că ele nu mai pot fi revocate din momentul

comunicări lor, cu excepția cazurilor când legea permite acest lucru, explicit sau

implicit.

La caz, Colegiu decelează că prevederile Codului muncii atestă că legiuitorul

permite (în mod implicit) angajatorului revocarea ordinului de eliberare nelegitim din

serviciu a salariatului.

În această conjunctură, instanța de recurs conchide că art. 89 alin. (1) Codul

muncii, prevede că una din căile amiabile de tranșare a disensiunii va fi revocarea,

după negocieri, a ordinului de eliberare nelegitim din serviciu a salariatului.

Pentru validitatea actului de revocare trebuie să fie întrunite cumulativ

următoarele condiții: a) să provină de la același organ sau aceeași persoană care a emis

decizia inițială; b) să fie întocmit în formă scrisă (ca expresie a principiului simetriei

actelor juridice) și, totodată, să îmbrace forma unui ordin (a unei dispoziții, decizii sau

hotărâri), care trebuie adus la cunoștința fostului salariat, sub semnătură; c) să

8

întrunească condițiile de valabilitate ale actului juridic, prevăzute de art. 312-326 din

Codul Civil (consimțământul valabil al persoanei, obiectul, cauza și forma actului

juridic); d) să opereze pentru motive de nelegalitate, netemeinicie sau (și)

inoportunitate.

Totodată, Colegiul menționează că din art. 89 alin. (1) Codul muncii, se poate

deduce că instituția revocării ordinului de eliberare nelegitim din serviciu a salariatului

poate avea loc în următoare ipoteze:

1) dacă ordinul de eliberare nelegitim din serviciu a salariatului a fost emis,

dar aducerea la cunoștința salariatului nu s-a realizat, revocarea acestui act unilateral

supus comunicării este posibilă și legală, raportul de muncă al părților fiind considerat

neîntrerupt;

2) în cazul în care ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) de eliberare

nelegitim din serviciu a fost comunicat salariatului, sub semnătură, revocarea actului

juridic respectiv este posibilă, în raport cu următoarele ipoteze:

a) după ce ordinul (dispoziția, decizia, hotărârea) de eliberare nelegitim din

serviciu a salariatului a fost comunicat salariatului, revocarea lui este posibilă până în

momentul înaintării de către salariatul concediat a acțiunii civile privind restabilirea

acestuia la locul de muncă ocupat anterior;

b) după sesizarea instanței, cu o cerere de chemare în judecată cu privire la

anularea actului de eliberare nelegitim din serviciu a salariatului, revocarea ar trebui să

fie posibilă doar cu acordul expres al salariatului-reclamant, caz în care se recurge fie

la renunțarea la acțiune (art. 212 și art. 265, lit. c) din Codul de procedură civilă), ce va

avea ca efect încetarea procesului, fie la neprezentarea salariatului-reclamant, care a

fost citat legal, în ședința de judecată, fapt ce conduce la scoaterea cererii de pe rol

(art. 267, lit. g) din CPC al RM), fie la încheierea unei tranzacții confirmate de instanța

de judecată (art. 265, lit. d) din CPC al RM);

c) în cazul în care, după depunerea în instanța de judecată a cererii de chemare

în judecată cu privire la anularea actului de eliberare nelegitim din serviciu a

salariatului, salariatul-reclamant nu își dă acordul pentru revocarea actului contestat,

litigiul de muncă trebuie să continue și instanța de judecată va pronunța o hotărâre de

admitere sau respingere a pretențiilor salariatului-reclamant, după caz;

d) revocarea ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) de eliberare nelegitim din

serviciu a salariatului nu va fi posibilă după ce s-a pronunțat o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă prin care actul juridic contestat a fost menținut.

În acest context, Colegiul lărgit constată că în litigiul dedus judecății,

angajatorul ÎS „Poșta Moldovei” și-a revocat propui ordin nr. 356p din 18 august 2017

privind încetarea contractului individual de muncă, după sesizarea instanței de judecată

cu prezenta acțiune depusă de Maria Pasat și fără a fi negociată revocarea acestuia cu

salariata Maria Pasat.

Prin urmare, ținând cont de cele expuse supra și de faptul că în prezenta speță,

revocarea ordinului de eliberare nelegitim din serviciu a reclamantei Maria Pasat, nu a

fost negociată, iar reclamanta a invocat acest fapt pe parcursul examinării cauzei în

instanțele ierarhic inferioare și și-a susținut acțiunea în sensul formulat, nerenunțând la

acțiune, totodată nefiind încheiată o tranzacție de împăcare, precum și nici nu a

intervenit careva premise care să permită instanțe să scoată acțiunea de pe rol, Colegiu

conchide că instanțele ierarhic inferioare pripit și eronat au respins pretenția

reclamantei Maria Pasat cu privire la anularea ordinului nr. 356p din 18 august 2017

9

privind încetarea contractului individual de muncă, rezumându-se doar la faptul că

angajatorul ÎS „Poșta Moldovei” și-a revocat ordinului care se solicită a fi anulat, prin

ordinul nr. 547p din 21 decembrie 2017, astfel că litigiul individual de muncă a fost

soluționat benevol de către angajator, respectiv acesta nu mai poate constitui obiect de

examinare în instanța de judecată.

Or, în speța dedusă judecății, instanțele ierarhic inferioare urma să examineze

legalitatea și temeinicia ordinului nr. 356p din 18 august 2017 privind încetarea

contractului individual de muncă, care de fapt a fost recunoscut de angajator că este

neîntemeiat și ilegal, iar în cazul adoptării unei eventuale hotărâri de admitere a

acțiunii reclamantei Maria Pasat, de a nu o pune în executare, în partea anulării

ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă.

În continuare, instanța de recurs menționează că contrar obligației instanței de

judecată de a determina toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei, prima instanță și instanța de apel au omis cu desăvârșire să dea apreciere

alegaților reclamantei că restabilirea sa în funcție a rămas neexecutată fiind în

continuare lipsită de posibilitatea de a munci.

La acest capitol, Colegiul stabilește că, instanțele ierarhic inferioare au omis să

răspundă la aceste solicitări invocate într-un mod clar și precis de Maria Pasat, deși în

conformitate cu art. 373 alin. (5) Cod de procedură civilă, ultima era obligată să

depună diligență maximă în acest sens. Cu atât mai mult că, art. 239 Cod de procedură

civilă, prevede că hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța

își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanța și pe

probele cercetate în ședința de judecată.

Mai mult, faptul că restabilirea Mariei Pasat în funcție a rămas neexecutată nu a

fost combătută de angajator ÎM „Poșta Moldovei”, deși conform art. 89 alin. (2) din

Codul muncii, acesta avea obligația să o dovedească prin probe utile, pertinente și

concludente legalitatea acțiunilor sale.

Distinct acestor circumstanțe, Colegiul menționează că reclamanta Maria Pasat a

solicitat încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă:

23 decembrie 2017 - 06 iunie 2018, adică până la data pronunțării instanței de

judecată, însă instanțele ierarhic inferioare au respins această cerință invocînd că

absența forțată de la muncă poate surveni doar în cazul în care angajatorul întreprinde

anumite acțiuni ce împiedică prezentarea salariatului la locul de muncă, condiție ce nu

a fost constată în speța dedusă judecății.

Deși, la materialele cauzei lipsesc probe care să infirme ipoteza reclamantei

Maria Pasat că restabilirea sa în funcție a rămas neexecutată fiind în continuarea lipsită

de posibilitatea de a munci și nici salariul nu i-a fost achitat după data de 23 decembrie

2017.

De fapt, la materiale cauzei lipsește tabelul de pontaj sau extrasul de pe cardul

salarial în cazul în care reclamantul deține un card salarial, respectiv instanța de recurs

este în imposibilitate de a da o apreciere corectă și justă cazului supus judecării, în

condițiile când instanța de apel și prima instanța nu au dat o apreciere corespunzătoare

circumstanțelor cauzei și probelor prezentate de către participanții la proces și au omis

să se expună asupra argumentelor și cerințelor formulate, oferind în decizie explicații

neclare și contradictorii, făcând astfel imposibilă verificarea corectitudinii aplicării de

către instanța de apel a cadrului legal.

10

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că, reclamanta Maria Pasat nu a fost

auzită de instanțele inferioare într-un mod echitabil, fără a-i respecta garanțiile

prevăzute la art. 6 din Convenție, deși art. 9 alin. (1) CPC stabilește că, instanței

judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale

cărui limite și al cărui conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

Conjunctura descrisă supra profilează faptul că, instanța de apel nu a exercitat

un control judiciar complet, în fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al

apelului, asupra ceea ce a hotărât prima instanță, iar drept consecință a interpretat și

aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural pertinente speței, fapt ce

a succedat adoptarea unei soluții nemotivate.

La caz, Colegiul învederează că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care statuează că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe

care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de

principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea

sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie

2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful

61). Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să

evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost

prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle

împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

În speță, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare

clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în

dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice

temeinicia și legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide necesitatea

casării deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția

instanței de apel este bazată pe neelucidarea circumstanțelor speței și aprecierea

eronată a normelor de drept material.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursurilor declarate de Maria Pasat,

reprezentată de avocatul Mariana Apreotesei și ÎS „Poșta Moldovei” și casării deciziei

11

din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare

în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să emită o

hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și procedural

pertinente speței.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Maria Pasat, reprezentată de avocatul Mariana

Apreotesei și Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”.

Se casează decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Pasat împotriva Întreprinderii

de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului nr. 356p din 18 august 2017

privind încetarea contractului individual de muncă, încasarea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

12