2ra-1049/19 — anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă

2ra-1049/19 — anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1049/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Jud: A. Negru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: N. Simciuc, I. Cotruță, I. Țurcan)

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând cererea de recurs declarată de către Tatiana Troihina

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Troihina

împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială

Buiucani cu privire la anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului material și

moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a admis apelul depus de Tatiana Troihina, s-a casat hotărârea din 5 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a emis o nouă hotărâre cu privire la

admiterea parțială a acțiunii,

constată:

La 3 februarie 2017, Tatiana Troihina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială

Buiucani restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată

de la muncă, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin ordinul directorului

Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani nr.231

din 4 noiembrie 2016 a fost eliberată din funcția de jurist, în temeiul art. 86 alin. (1)

lit. c) Codul muncii, reducerea statelor de personal.

Reclamanta a considerat ordinul ilegal și neîntemeiat, iar concedierea sa

nemotivată, invocând în acest sens că, la 5 septembrie 2016, șefa secției resurse

umane al Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială

Buiucani i-a adus la cunoștință ordinul nr. 157 din 19 august 2016 și un preaviz în

care a fost stipulat că se reduce funcția de jurist-consultant.

1

Tatiana Troihina a notat că în temeiul deciziei Consiliului Administrativ al

Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani din 15

iulie 2016 privind modificarea la divizarea statelor de personal al instituției a fost

emis ordinul nr. 157 din 19 august 2016 cu privire la modificarea statelor de personal

al Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani.

Astfel conform ordinului nr. 157 din 19 august 2016 a fost dispusă reducerea

funcției de jurist-consultant în care a fost angajată reclamanta.

Reclamanta a relatat că actele emise de Consiliul Administrativ al Instituției

Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani nu au nicio

valoare juridică, deoarece sunt contrare Regulamentului Instituției Medico-Sanitare

Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani, potrivit căruia Consiliul

Administrativ este constituit de către fondator pe un termen de 4 ani și își exercită

atribuțiile sale în conformitate cu legislația în vigoare și cu prezentul regulament.

Suplimentar, reclamanta a afirmat că Instituția Medico-Sanitară Publică

Asociația Medicală Teritorială Buiucani contrar art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii,

nu i-a propus toate locurile vacante din statele instituției, cum ar fi funcțiile de

inspector în secția resurse umane sau specialist serviciu personal din instituție.

De asemenea, reclamanta a specificat că în anul 2011 a fost aleasă pe un termen

de 4 ani în calitate de membru al Comitetului Sindical din Instituția Medico-Sanitară

Publică Asociația Medicală Teritorială Buiucani. Prin urmare reclamanta a

considerat că administrația nu a avut dreptul să o concedieze din funcție, deoarece

acest fapt contravine art. 388 alin. (4) Codul muncii, potrivit căruia concedierea

salariaților care au fost aleși în organele sindicale indiferent de faptul dacă au fost

eliberați sau nu de la locul de muncă de bază, nu se admite timp de 2 ani după

expirarea mandatului.

Reclamanta a susținut că la eliberarea din funcție nu i-a fost achitată total

indemnizația de eliberare din serviciu conform art. 186 alin. (1) lit. a) Codul muncii.

La fel reclamanta a invocat că activează în funcția de jurist în cadrul Instituției

Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani de 23 ani, iar în

această perioadă nu a fost niciodată sancționată, primind doar premii și diplome.

Tatiana Troihina a relatat că persoanele, care se află la conducerea Instituției

Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani intenționat a

bruscat-o, i-a încălcat demnitatea și onoarea, i-a divulgat datele cu caracter personal,

fapte care au avut un impact negativ asupra stării sale de sănătate.

Reclamanta Tatiana Troihina a solicitat restabilirea la locul de muncă conform

art. 89 alin. (1)-(3) Codul muncii, achitarea salariului pentru întreaga perioada de

absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului material și moral conform art.

329 alin. (1) Codul muncii și încasarea din contul Instituției Medico-Sanitare Publice

Asociația Medicală Teritorială Buiucani în beneficiul său a cheltuielilor de judecată

în sumă de 5000 lei.

La 28 martie 2017, Tatiana Troihina a depus cerere de concretizare a cerințelor,

solicitând anularea ordinului nr. 231 din 4 noiembrie 2016 a Instituției Medico-

Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani privind concedierea în

2

legătură cu reducerea statelor de personal, restabilirea la locul de muncă conform

art. 89 alin. (1)-(3) Codul muncii, încasarea din contul Instituției Medico-Sanitare

Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani în beneficiul său a salariului pentru

absența forțată de la muncă în sumă de 15 200 lei, a premiului pentru anul 2016 în

mărime de 2 salarii în sumă de 7600 lei, a prejudiciului material în sumă de 208,61

lei suportat pentru procurarea medicamentelor, a prejudiciului moral în sumă de 400

000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei (f.d. 35-38, vol. I).

Prin hotărârea din 5 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost

respinsă ca tardivă acțiunea depusă de Tatiana Troihina în partea privind anularea

ordinului nr. 231 din 4 noiembrie 2016 a Instituției Medico-Sanitare Publice

Asociația Medicală Teritorială Buiucani privind concedierea Tatianei Troihina în

legătură cu reducerea statelor de personal. În rest, pretențiile înaintate de Tatiana

Troihina au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d.216-218, vol. I).

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că ordinul nr. 231 a

Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani privind

concedierea Tatianei Troihina în legătură cu reducerea statelor de personal a fost

emis la 4 noiembrie 2016, însă Tatiana Troihina a depus cerere cu privire la

contestarea acestuia la 28 martie 2017, adică după expirarea termenului de 3 luni

stabilit de lege pentru înaintarea pretenției respective. În ceea ce privește celelalte

pretenții, prima instanță le-a considerat neîntemeiate, invocând că expirarea

termenului de contestarea a ordinului de concediere a trecut în sfera protejată de

securitatea raporturilor juridice și continuă să-și producă efectele.

Prin decizia din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Tatiana Troihina și a fost menținută hotărârea din 5 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 7-16, vol. II).

Prin decizia din 23 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

depus de Tatiana Troihina, fiind casată decizia din 12 decembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău și trimisă cauza la rejudecare în instanța de apel, deoarece instanța de

apel nu s-a expus asupra fondului cauzei (f.d. 43-52, vol. II).

Prin decizia din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Tatiana Troihina, fiind casat hotărârea din 5 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a

acțiunii. A fost modificată data concedierii Tatianei Troihina din funcția de jurist la

Instituția Medico-Sanitară Publică Asociația Medicală Teritorială Buiucani dispusă

prin ordinul nr. 231 din 4 noiembrie 2016 a Instituției Medico-Sanitare Publice

Asociația Medicală Teritorială Buiucani privind concedierea în legătură cu

reducerea statelor de personal și anume din 7 noiembrie 2016 în 12 noiembrie 2016,

a fost încasat din contul Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală

Teritorială Buiucani în beneficiul Tatianei Troihina salariul pentru absența forțată

de la muncă în sumă de 633,33 lei pentru perioada 7 noiembrie 2016- 12 noiembrie

Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 270 lei (f.d. 134-145, 152-153, vol. II).

Curtea de Apel Chișinău a menționat că conform art. 388 alin. (4) Codul muncii

concedierea salariaților care au fost aleși în organele sindicale, indiferent de faptul

3

dacă au fost eliberați sau nu de la locul de muncă de bază, nu se admite timp de 2

ani după expirarea mandatului, cu excepția cazurilor de lichidare a unității sau de

comitere de către salariații respectivi a unor acțiuni culpabile, pentru care legislația

în vigoare prevede posibilitatea concedierii. În asemenea cazuri, concedierea se

efectuează în temeiuri generale.

Astfel instanța de apel a stabilit că Tatiana Troihina a fost membru de sindicat

până la 12 noiembrie 2014. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a reținut că în

conformitate cu art. 388 alin. (4) Codul muncii, Instituția Medico-Sanitară Publică

Asociația Medicală Teritorială Buiucani nu a avut dreptul să o concedieze pe Tatiana

Troihina timp de 2 ani după expirarea mandatului, adică până la 12 noiembrie 2016.

La 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei adoptate (f.d. 146, vol. II).

La 29 martie 2019, Tatiana Troihina a depus recurs împotriva deciziei din 7

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu

privire la admiterea acțiunii.

Recurenta Tatiana Troihina în motivarea recursului, a indicat că instanțele de

judecată la adoptarea hotărârii contestate, au aplicat și interpretat eronat normele

dreptului material aplicabile raportului juridic litigios.

Astfel recurenta a menționat că instanța de apel la examinarea cauzei a încălcat

prevederile art. 373 Codul de Procedură Civilă, care prevede că instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i

se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decât acea din hotărârea

atacată cu apel.

În acest sens, recurenta a notat că conform cererii de apel a solicitat admiterea

cererii de apel și admiterea acțiunii, însă nu a solicitat modificarea ordinului de

concediere. Recurenta a accentuat că prin modificarea ordinului de concediere,

instanța de apel a încălcat principiul disponibilității părților în proces și a creat

recurentei o situație mai dificilă decât aceea din hotărârea atacată cu apel.

La fel recurenta a considerat că data angajării și data concedierii poate fi decisă

doar de părțile contractului individual de muncă.

Suplimentar, Tatiana Troihina a afirmat că instanța de apel a admis parțial

apelul, însă nu i-a acordat compensarea cheltuielilor de judecată în valoare de 5000

lei.

Recurenta a accentuat că a fost privată timp de 2 ani de posibilitatea de a munci,

suferind un prejudiciul material sub formă de venit ratat în sumă de 115 075 lei și

un prejudiciul moral.

La 23 aprilie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Instituției Medico-

Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani, informându-o că referința

se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. In mod corespunzător,

dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La data stabilită pentru examinarea cauzei Instituția Medico-Sanitară Publică

Asociația Medicală Teritorială Buiucani nu a înaintat referință la cererea de recurs

4

depusă de Tatiana Troihina, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul

declarat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a

instanței de apel din 7 noiembrie 2018 a fost expediată în adresa părților la 10

decembrie 2018 (f.d. 146, vol. II), însă la materialele cauzei nu sunt date care ar

confirma recepționarea efectivă a deciziei instanței de apel de către recurentă.

Astfel, în atare situație, instanța de judecată a considerat că recursul declarat

de Tatiana Troihina este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurentul și intimatul au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris

și să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Tatiana Troihina este întemeiat și trebuie a fi admis, pentru motivele ce

se succed.

Circumstanțele cauzei prezentate și necontestate de părți, dar și determinate

de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare, denotă că Tatiana Troihina

a deținut funcția de jurist din cadrul Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația

Medicală Teritorială Buiucani ( f. d. 40, vol. I).

Prin decizia din 15 iulie 2016 a Consiliului Administrativ al Instituției

Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani și ordinul nr. 157

din 19 august 2016, s-a ordonat reducerea funcțiilor din statele de personal a

5

Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani, dintre

care și funcția de jurist deținută de recurentă (f. d. 10, 104, vol. I).

Conform ordinului nr. 167 din 26 august 2016 a Instituției Medico-Sanitare

Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani, a fost decisă preavizarea

salariaților în legătură cu reducerea statelor de personal (f.d. 111-112, vol. I).

Tatiana Troihina a fost informată despre reducerea funcției deținute, la 5

septembrie 2016 (f. d. 109, vol. I).

La 5 septembrie 2016 și respectiv la 12 septembrie 2016, Instituția Medico-

Sanitară Publică Asociația Medicală Teritorială Buiucani a propus Tatianei Troihina

funcția de registrator și funcția de specialist operator pentru introducerea,

gestionarea și prelucrarea datelor, cu care recurenta nu a fost de acord (f.d. 107-108,

vol. I).

Potrivit deciziei nr. 5 din 4 noiembrie 2016 a Comitetului sindical al

angajaților Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială

Buiucani, Comitetul sindical a decis că este de acord cu concedierea Tatianei

Troihina ( f. d. 118, vol. I).

Prin ordinul Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală

Teritorială Buiucani nr. 231 din 4 noiembrie 2016, în legătură cu reducerea statelor

de personal, s-a ordonat eliberarea începând cu 7 noiembrie 2016 din funcția deținută

în cadrul Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială

Buiucani, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, a salariatului Tatiana

Troihina ( f. d. 106, vol. I).

Recurenta, în baza cererii de chemare în judecată, s-a plâns că procedura de

concediere a fost una ilegală și a solicitat, în esență, restabilirea la locul de muncă,

cu achitarea plăților salariale.

Instanța de recurs reamintește că, prima instanța, fiind învestită cu judecarea

prezentei cauze, a hotărât să respingă acțiunea. Astfel, instanța de judecată a respins

capătul de cerere cu privire la anularea ordinului Instituției Medico-Sanitare Publice

Asociația Medicală Teritorială Buiucani nr. 231 din 4 noiembrie 2016 ca fiind depus

cu omiterea termenului de prescripție. Iar, în rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La rândul său, Curtea de Apel Chișinău a modificat data concediere Tatianei

Troihina din 7 noiembrie 2016 în 12 noiembrie 2016, invocând că recurenta fiind

membru a organelor sindicale nu putea fi eliberată timp de doi după expirarea

mandatului.

În acest sens, instanța de judecată subliniază că, la pronunțarea deciziei din 7

noiembrie 2018, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 86 alin. (1) lit. c), 88 alin.

(1) și (2), 355 alin. (1) lit. a) și 388 alin. (4) din Codul civil.

În baza limitelor impuse de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit învederează că va examina legalitatea soluției date de instanța de apel

în limitele pretențiilor formulate de recurentă și a argumentelor cuprinse în cererea

de recurs.

În partea ce ține de anularea ordinului Instituției Medico-Sanitare Publice

Asociația Medicală Teritorială Buiucani nr. 231 din 4 noiembrie 2016, instanța de

recurs reține următoarele aspecte.

6

Pentru soluționarea pretenției date, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, la 7

iunie 2011, Tatiana Troihina a fost aleasă în calitate de membru al comitetului

sindical, iar potrivit procesului-verbal a organizației sindicale din 12 noiembrie 2014

au fost aleși alți membri, dintre care nu face parte și Tatiana Troihina. În acest sens,

instanța de apel a indicat că Instituția Medico-Sanitară Publică Asociația Medicală

Teritorială Buiucani urma să dispună concederea recurentei la 12 noiembrie 2016,

deoarece eliberarea din funcție a acesteia la 4 noiembrie 2016 constituie încălcarea

art. 388 alin. (4) din Codul muncii.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a dispus modificarea datei concederii

Tatianei Troihina din 7 noiembrie 2016 în 12 noiembrie 2016.

Recurenta nu a fost de acord cu o asemenea abordare și a invocat că instanța

de apel a încălcat principiul disponibilității părților și i-a creat o situație mai dificilă

decât aceea din hotărârea atacată cu apel.

În atare situație, instanța de judecată observă că recurenta a generalizat că s-a

încălcat norma de drept material, fără a specifica prin ce s-a manifestat această

aplicare eronată a legii. Așadar, prin simpla introducere în conținutul recursului a

dispozițiilor articolelor 68, 86, 89 din Codul muncii și art. 373 Codul de procedură

civilă Codul de procedură civilă, nu rezultă în mod cert procedeul juridic prin care

nerespectarea acestor prevederi legale ar putea influența legalitatea soluției privind

modificarea ordinului de concediere.

La acest capitol, Colegiul lărgit subliniază că argumentul examinat mai sus nu

se circumscrie ipotezei reglementate de articolul 432 alin. (2) Codul de procedură

civilă. Prin urmare, în lipsa indicării normei de drept material încălcate sau greșit

aplicate de Curtea de Apel Chișinău, se conturează doar o nemulțumire a recurentei

fără a ține cont de natura juridică a litigiului.

În concluzie, recurenta nu a demonstrat superioritatea unor norme generale în

comparație cu normele de drept special, după caz, articolul 388 alin. (4) din Codul

muncii, fiind un criteriu indispensabil pentru constatarea ilegalității concluziei

judecătorești.

Din considerentele evocate, instanța de recurs apreciază că poziția recurentei

nu a fost motivată pe deplin, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată. În subsidiar, dacă

instanța ar purcede la examinarea cererii de recurs motivate într-o asemenea

manieră, atunci s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici împotriva

actului judecătoresc, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu și ar pune

la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea completului de judecată. Or, un atare

exercițiu este inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 437 alin. (1)

lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, precum și argumentul ilegalității deciziei atacate.

Cu privire la legalitatea concedierii, Colegiul lărgit notează că instanța de apel

a conchis că angajatorul a îndeplinit cerințele dispozițiilor legale pertinente în cazul

concedierii salariatului în legătură cu reducerea statelor de personal în temeiul

articolului 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Potrivit articolului 184 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul muncii, angajatorul

este obligat să preavizeze salariatul, prin ordin (dispoziție, decizie, hotărîre), sub

semnătură, despre intenția sa de a desface contractul individual de muncă încheiat

7

pe o durată nedeterminată sau determinată, în următoarele termene: cu 2 luni înainte

– în caz de concediere în legătură cu lichidarea unității sau încetarea activității

angajatorului persoană fizică, reducerea numărului sau a statelor de personal la

unitate (art.86 alin.(1) lit. b) și c)).

În conformitate cu art. 388 alin. (4)din Codul muncii, concedierea salariaților

care au fost aleși în organele sindicale, indiferent de faptul dacă au fost eliberați sau

nu de la locul de muncă de bază, nu se admite timp de 2 ani după expirarea

mandatului, cu excepția cazurilor de lichidare a unității sau de comitere de către

salariații respectivi a unor acțiuni culpabile, pentru care legislația în vigoare prevede

posibilitatea concedierii.

Cu titlu preliminar, instanța de recurs constată că la 7 iunie 2011, Tatiana

Troihina a fost aleasă în calitate de membru al comitetului sindical al Instituției

Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani. De asemenea,

potrivit procesului-verbal a organizației sindicale din 12 noiembrie 2014, au fost

aleși alți membri ai comitetului sindical, iar Tatiana Troihina nu se regăsește printre

aceștia (f.d. 88-90, vol. II).

În circumstanțele de față în combinație cu garanțiile din articolul 388 alin. (4)

din Codul muncii, Colegiul lărgit reține drept justă concluzia instanței de apel că

angajatorul trebuia să țină cont de faptul că Tatiana Troihina în calitate de membru

al comitetului sindical, nu putea fi concediată timp de 2 ani după expirarea

mandatului, adică până la 12 noiembrie 2016.

Mai mult, instanța de recurs învederează că recurenta urmărește anularea

ordinului de concediere pentru a fi restabilită la locul de muncă. Cu toate acestea, în

afară de încălcarea descrisă mai sus, care se combină cu articolul 388 alin. (4) din

Codul munci, instanța de recurs nu a determinat temeiuri de restabilire a recurentei

în funcția deținută anterior.

Din considerentele evocate și în baza unei jurisprudențe consecvente, instanța

de recurs relevă că instanța de apel just a dispus schimbarea datei de concediere și

încasarea în favoarea recurentei a salariului pentru perioada respectivă. Or, în esență,

conjunctura data are loc numai atunci când administrația angajatorului nu a respectat

prevederile articolul 388 alin. (4) din Codul muncii și dacă salariatul concediat

conform articolului 86 alin.(1) lit. c) din Codul muncii, nu urmează să fie restabilit

în baza altor temeiuri.

Luând în considerare cele menționate, instanța de recurs notează că

răspunderea angajatorului pentru eliberarea nelegitimă din serviciu apare în acord

cu articolul 90 alin. (1) din Codul muncii, potrivit căruia, în cazul restabilirii la locul

de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este

obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

În acest context, Colegiul menționează că nu a găsit temeiuri de restabilire în

funcție a recurentei, însă opinează că recurenta a fost eliberată nelegitim din serviciu

la 7 noiembrie 2016.

Astfel, potrivit articolului 90 alin. (2) din Codul muncii, repararea de către

angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata obligatorie a unei

despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime

nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; b)

8

compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a

eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.); c)

compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Prin prisma celor evocate și pentru a evita încălcarea drepturilor salariale a

recurentei, intimatul este obligat să-i achite salariu în sumă de 633,33 lei, pentru

perioada 7 noiembrie 2016- 12 noiembrie 2016.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiată pretenția Tatianei Troihina cu

privire la compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea eliberării din

serviciu, consultarea specialiștilor în sumă de 5000 lei, deoarece recurenta nu a

prezentat probe, care ar confirma suportarea cheltuielilor solicitate. În acest context,

instanța subliniază că Tatiana Troihina a activat în funcție de jurist în cadrul

Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani. Prin

urmare, recurenta nu a motivat necesitatea consultării unor specialiști în vederea

întocmirii cererii de chemare în judecată, cererii de apel sau cererii de recurs, precum

și nu a prezentat probe care ar adeveri acest fapt.

Cât privește solicitarea recurentei Tatiana Troihina cu privire la încasarea

cheltuielilor suportate pentru procurarea medicamentelor în sumă e 208,61 lei,

instanța de recurs o găsește drept neîntemeiată, întrucât cerințele Tatianei Troihina

în acest sens, nu se încadrează în dispozițiile art. 330 din Codul muncii.

Cu privire la repararea prejudiciului moral în cuantum de 400 000 lei,

recurenta a invocat că, în urma concedierii, a suferit un șoc, de vreme ce încălcarea

drepturilor sale nu a avut temeiuri administrative sau legale.

Instanța de recurs observă că instanța de apel a respins capătul de cerere ce se

referă la prejudiciul moral, fără a invoca motivele care au stat la baza acestei soluții.

În cazul de față, instanța reține că la soluționarea cauzei vor fi aplicate normele

de drept material în redacția din momentul producerii litigiului de muncă, în

concordanță cu articolul 6 alin. (1) din Codul civil.

Conform articolului 329 alin. (1) și (2) din Codul muncii, angajatorul este

obligat să repare integral prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în

legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă sau ca rezultat al

privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte

normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o

altă formă materială determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură

cu repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent

de mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Din interpretarea articolului dat, rezultă că legislatorul a specificat două

situații în care se angajează obligația angajatorului de a recupera prejudiciul moral

cauzat salariatului, în special, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de muncă sau

ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci.

În continuare, instanța relevă că la repararea prejudiciului moral este necesar

să se dovedească elementele răspunderii civile, în particular, fapta ilicită a

angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate.

Speța de față denotă că suntem în prezența primului caz enunțat mai sus. În

mod corespunzător, legislația muncii nu exemplifică situațiile respective. Astfel,

9

decizia urmează a fi luată de instanța de judecată în fiecare caz în parte în raport cu

circumstanțele cauzei.

Prin urmare, Colegiul lărgit reiterează că angajatorul a indicat greșit data

concedierii recurentei. În subsidiar, la originea cauzei deduse judecății se află fapta

ilicită a angajatorului analizată supra, ce a provocat intentarea prezentei acțiuni

civile, dar și primirea unei soluții favorabile pentru recurentă după o perioadă

suficient de îndelungată. În plus, recurenta nu a reușit să demonstreze acțiunile

ilegale săvârșite de Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală

Teritorială Buiucani, astfel încât, pretențiile în acest sens sunt neîntemeiate.

La capitolul prejudiciului cauzat, instanța de recurs subliniază că relațiile de

muncă se exercită în cadrul unei colectivități, ce va cunoaște acțiunile angajatorului,

fapt ce, la rândul său, afectează poziția salariatului în colectiv și dictează, în mod

normal, existența unei stări de anxietate și frustrare pentru acesta. Mai mult, este

evident că o atare pretenție este destul de dificil de demonstrat, chiar și imposibil de

a aduce orice probă pentru suferințele sale. În consecință, se atestă o legătură cauzală

între fapta prejudiciabilă a Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală

Teritorială Buiucani și a prejudiciului suferit de recurentă.

Totuși, Colegiul lărgit consideră că suma pretinsă este una excesivă. Bazându-

se pe materialele aflate în posesia sa și limitele articolului 90 alin. (3) din Codul

civil, instanța de judecată acordă recurentului 5 000 de lei pentru prejudiciul moral,

care trebuie reparată exclusiv de angajatorul Instituția Medico-Sanitar Publică

Asociația Medicală Teritorială Buiucani.

Colegiul lărgit conchide că faptele descrise mai sus se circumscriu temeiului

prevăzut la articolul 432 alin. (2) lit. a) și din Codul de procedură civilă și confirmă

că instanța de apel nu a aplicat articolele 90 alin. (2) lit. c) și 329 alin. (1) din Codul

muncii. În acest sens, erorile judiciare depistate supra sunt esențiale și pot fi

corectate de către instanța de recurs.

Astfel, în atare situație, Colegiul judiciar nu va analiza celelalte motive

invocate în cererea de recurs, întrucât nu au forță juridică de a influența prezenta

soluție adoptată în speță. De fapt, întinderea obligației de a motiva hotărârea poate

varia în dependență de caracterul deciziei și trebuie determinată în lumina

circumstanțelor cauzei (a se vedea cauzele Ruiz Torija v. Spaniei, 9 decembrie 1994,

parag. 29; Fomin v.Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31 și 34; Mitrofan v.

Moldova, 15 ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi v. Moldova, 16 iunie 2015, parag.

31, 36; Nichifor v.Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30).

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând

o nouă hotărâre.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite cererea de recurs declarată de a casa decizia instanței de

apel în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea prejudiciului moral și de

a pronunța în această parte o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. În rest

decizia instanței de apel urmează a fi menținută.

10

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite cererea de recurs declarată de Tatiana Troihina.

Se casează decizia din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Troihina împotriva

Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani cu

privire la anularea ordinului, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului material și moral și

încasarea cheltuielilor de judecată, în partea respingerii pretenției cu privire la

încasarea prejudiciului moral și se pronunță în această parte o nouă hotărâre, prin

care:

Se admite parțial pretenția Tatianei Troihina împotriva Instituției Medico-

Sanitare Publice Asociația Medicală Teritorială Buiucani cu privire la repararea

prejudiciului moral.

Se încasează din contul Instituției Medico-Sanitare Publice Asociația

Medicală Teritorială Buiucani în beneficiul Tatianei Troihina prejudiciul moral în

cuantum de 5 000 (cinci mii) lei. Pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral

în sumă de 395 000 lei se respinge ca neîntemeiată.

În rest, decizia din 7 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători, Maria Ghervas

Nina Vascan

Ala Cobăneanu

Burduh Victor

11