2ra-881/17 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: M. Juganari nr. 2ra-881/17

instanța de apel: D. Manole, A. Bostan, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Consiliul comunei Bahmut

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Consiliului comunei

Bahmut împotriva lui Ion Balan cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Consiliul comunei Bahmut și menținută hotărârea

primei instanțe

constată:

La 18 iunie 2015, Consiliul comunei Bahmut a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ion Balan cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza procesului – verbal nr. 01 din

17 noiembrie 2009, privind rezultatul licitației, Ion Balan a arendat bazinul acvatic

„Malovatic” cu suprafața de 22,8 ha, cu numărul cadastral 2511109299, amplasat în

extravilanul satului Bahmut.

Afirmă că în baza acestui proces – verbal Ion Balan a avut în folosință

obiectivul acvatic începând cu 17 noiembrie 2009 până la 03 decembrie 2013.

Susține că pentru folosirea bazinului acvatic pentru perioada menționată a fost

calculată plata de arendă în sumă totală de 106343,43 lei, din care s-a achitat doar

suma de 20000 lei. La moment datoria constituie suma de 86343,43 lei.

Indică reclamantul că raportul dintre părți a derulat în baza procesului - verbal

nr. 01 din 17 noiembrie 2009, privind rezultatele licitației fără să existe un contract,

nu a fost stabilit expres termenul de achitare a plății de arendă.

Astfel, la 27 mai 2015, în adresa pârâtului a fost expediată o notificare prin

care i s-a acordat termenul de achitare până la 10 iunie 2015.

Somația a fost recepționată la 06 iunie 2015, însă până la moment datoria în

sumă de 86343,43 lei, nu a fost achitată.

1

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 10, 11, 14, 867, 911, 912,

913, 916, Cod civil, art. 5, 6, 85 alin. (1) lit. (l) și (i), 94, 96, 166 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Ion Balan în beneficiul Consiliului

comunei Bahmut datoria în sumă de 86343,43 lei pentru arenda bazinului acvatic

„Malovatic” cu suprafața de 22,8 ha cu numărul cadastral 2511109299, amplasat în

extravilanul satului Bahmut și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 23 martie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Consiliul comunei Bahmut și menținută hotărârea primei instanțe.

La 21 februarie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul comunei

Bahmut a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

examinarea cauzei în fond și încasarea de la Ion Balan în beneficiul Consiliului

comunei Bahmut datoria în sumă de 86343,43 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe considerându-le ilegale.

Obiectează că instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a expus asupra motivelor

de drept invocate de către Consiliul comunei Bahmut.

Având în vedere prevederile art. 698 și 813 Cod civil, susține că lipsa

contractului de arendă nu-l poate exonera pe Ion Balan de la achitarea plății pentru

folosirea bazinului acvatic.

Or, potrivit dispozițiilor art. 814 Cod civil condiția întocmirii obligatorii a

contractului operează doar în cazul vânzării la licitație a bunului imobil.

Astfel, relatează că înstanțele ierarhic inferioare au aplicat greșit dispozițiile

Legii nr. 198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, care în opinia

recurentului nu poate fi aplicată în speță.

Totodată, susține că înstanțele de judecată urmau să țină cont de prevederile

pct. 28 și 34 din Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009.

Menționează că Ion Balan a semnat procesul – verbal al rezultatelor licitației

și a arendat bazinul acvatic în baza procesului – verbal nr. 01 din 17 noiembrie 2009,

iar rezultatul licitației are valoare de lucru adjudecat.

La 26 aprilie 2017, Ion Balan a depus referință la cererea de recurs, prin care

a solicitat declararea recursului depus de Consiliul comunei Bahmut ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 21 decembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 154). Informații cu privire la data recepționării de către recurent la materialele

cauzei lipsesc.

2

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul comunei Bahmut nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Consiliul comunei Bahmut, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Consiliul comunei Bahmut ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Consiliul comunei Bahmut se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4