2ra-881/17 — cu privire la încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-881/17 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: M. Juganari nr. 2ra-881/17 instanța de apel: D. Manole, A. Bostan, I. Cotruță ÎNCHEIERE 03 mai 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul comunei Bahmut în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Consiliului comunei Bahmut împotriva lui Ion Balan cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Consiliul comunei Bahmut și menținută hotărârea primei instanțe constată: La 18 iunie 2015, Consiliul comunei Bahmut a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Balan cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a invocat că în baza procesului – verbal nr. 01 din 17 noiembrie 2009, privind rezultatul licitației, Ion Balan a arendat bazinul acvatic „Malovatic” cu suprafața de 22,8 ha, cu numărul cadastral 2511109299, amplasat în extravilanul satului Bahmut. Afirmă că în baza acestui proces – verbal Ion Balan a avut în folosință obiectivul acvatic începând cu 17 noiembrie 2009 până la 03 decembrie 2013. Susține că pentru folosirea bazinului acvatic pentru perioada menționată a fost calculată plata de arendă în sumă totală de 106343,43 lei, din care s-a achitat doar suma de 20000 lei. La moment datoria constituie suma de 86343,43 lei. Indică reclamantul că raportul dintre părți a derulat în baza procesului - verbal nr. 01 din 17 noiembrie 2009, privind rezultatele licitației fără să existe un contract, nu a fost stabilit expres termenul de achitare a plății de arendă.
Astfel, la 27 mai 2015, în adresa pârâtului a fost expediată o notificare prin care i s-a acordat termenul de achitare până la 10 iunie 2015. Somația a fost recepționată la 06 iunie 2015, însă până la moment datoria în sumă de 86343,43 lei, nu a fost achitată. 1 Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 10, 11, 14, 867, 911, 912, 913, 916, Cod civil, art. 5, 6, 85 alin. (1) lit. (l) și (i), 94, 96, 166 CPC. Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Ion Balan în beneficiul Consiliului comunei Bahmut datoria în sumă de 86343,43 lei pentru arenda bazinului acvatic „Malovatic” cu suprafața de 22,8 ha cu numărul cadastral 2511109299, amplasat în extravilanul satului Bahmut și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 23 martie 2016, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, a fost respins apelul declarat de Consiliul comunei Bahmut și menținută hotărârea primei instanțe. La 21 februarie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul comunei Bahmut a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu examinarea cauzei în fond și încasarea de la Ion Balan în beneficiul Consiliului comunei Bahmut datoria în sumă de 86343,43 lei și a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea primei instanțe considerându-le ilegale.
Obiectează că instanța de apel nu a ținut cont și nu s-a expus asupra motivelor de drept invocate de către Consiliul comunei Bahmut. Având în vedere prevederile art. 698 și 813 Cod civil, susține că lipsa contractului de arendă nu-l poate exonera pe Ion Balan de la achitarea plății pentru folosirea bazinului acvatic. Or, potrivit dispozițiilor art. 814 Cod civil condiția întocmirii obligatorii a contractului operează doar în cazul vânzării la licitație a bunului imobil. Astfel, relatează că înstanțele ierarhic inferioare au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, care în opinia recurentului nu poate fi aplicată în speță.
Totodată, susține că înstanțele de judecată urmau să țină cont de prevederile pct. 28 și 34 din Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009. Menționează că Ion Balan a semnat procesul – verbal al rezultatelor licitației și a arendat bazinul acvatic în baza procesului – verbal nr. 01 din 17 noiembrie 2009, iar rezultatul licitației are valoare de lucru adjudecat. La 26 aprilie 2017, Ion Balan a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului depus de Consiliul comunei Bahmut ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 21 decembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 154). Informații cu privire la data recepționării de către recurent la materialele cauzei lipsesc. 2 Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul comunei Bahmut nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Consiliul comunei Bahmut, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul comunei Bahmut ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Consiliul comunei Bahmut se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.