2ra-1460/18 — încasarea datoriei

2ra-1460/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1460/2018

Prima instanță, Judecătoria Ungheni, sediul Central (L. Dașchevici)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru)

DECIZIE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Gheorghe Cepoi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului

Bumbăta raionul Ungheni împotriva lui Gheorghe Cepoi cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

admis apelul declarat de către Gheorghe Cepoi, casată hotărârea din 17 octombrie

2017 și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 12 iulie 2016 Primăria s. Bumbăta r. Ungheni a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Gheorghe Cepoi cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 29 martie 2004 Consiliul sătesc Bumbăta a

decis de a atribui în folosință bazinul acvatic cu suprafața de 6, 61 ha pe un termen

de 45 ani, termen ulterior modificat la 25 ani, în urma notificării Oficiului Teritorial

al Cancelariei de Stat.

A susținut că deși a fost emisă această decizie la 29 martie 2004 un contract de

arendă, în acest sens nu există în Primăria sat. Bumbăta cel puțin până la 25 februarie

2008, cu toate că iazul până în 2008 a fost în folosința lui Gheorghe Cepoi, fapt

demonstrat prin aceea că Gheorghe Cepoi a achitat impozitul funciar calculat pe

acest bazin acvatic în sumă de 760,15 lei pe anii 2005-2008.

A mai relatat că în anul 2008 a apărut un contract, prin care Gheorghe Cepoi a

luat în folosință iazul în condițiile prevăzute în contract.

La 25 februarie 2010 a fost întocmit un alt contract cu conținut asemănător.

A menționat că aceste două contracte sunt pe un termen de trei ani și nu pe 25

sau 45 ani precum a fost indicat în decizie.

Astfel, Gheorghe Cepoi deținând în folosință bazinul acvatic pe terenul cu nr.

cadastral 9224000111 cu suprafața de 6,61 ha, pe perioada anilor 2004-2015 nu a

1

achitat plata arendei în sumă de 34 300 de lei și a impozitului funciar calculat în

mărime de 5 560,90 lei.

Faptele expuse se mai confirmă și în actul privind rezultatele inspectării

financiare a corectitudinii execuției bugetului și gestionării banilor publici la

Primăria s. Bumbăta r. Ungheni, în perioada 2013- 2015.

Reclamanta a solicitat încasarea datoriei în urma neachitării plății de arendă și

impozitului funciar în sumă de 39 860, 90 de lei.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central

acțiunea a fost admisă parțial și a fost încasat de la Gheorghe Cepoi în beneficiul

Primăriei s. Bumbăta în baza contractului de arendă nr.47 din 25 februarie 2010

suma plății impozitului funciar pentru perioada 2013 – 2015 în mărime de 2 280,45

de lei și suma plăți de arendă pentru anii 2013-2015 în mărime de 9 990 de lei; a fost

încasat de la Gheorghe Cepoi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 368, 11

lei; în rest acțiunea a fost respinsă.

La 14 noiembrie 2017 Gheorghe Cepoi a declarat apel împotriva hotărârii din

17 octombrie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central și a solicitat casarea

hotărârii cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Primăria s. Bumbăta să fie respinsă.

Prin decizia din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

depus de Gheorghe Cepoi, casată hotărârea din 17 octombrie 2017 a Judecătoriei

Ungheni, sediul Central și emisă o nouă hotărâre prin care a fost încasat de la

Gheorghe Cepoi în beneficiul Primăriei s. Bumbăta r. Ungheni suma plății

impozitului funciar pentru perioada 12 iulie 2013 – 2015 inclusiv în mărime de

1 879, 24 de lei și suma plății de arendă pentru perioada 12 iulie 2013 – 2015 inclusiv

în mărime de 8 232, 50 de lei; în rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 29 mai 2018 Gheorghe Cepoi a declarat recurs împotriva deciziei din 15

februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare la judecarea

cauzei urmau să elucideze care anume bun imobil i-a fost transmis recurentului în

posesie și folosință și dacă terenul cu destinație agricolă cu conturul cadastral 476

este același bun imobil ca și cel cu nr. cadastral 9224000111, suprafața cărora diferă

în mod evident.

Consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod eronat au dispus

încasarea datoriei în temeiul contractului de arendă a pământului cu destinație

agricolă nr.47 din 25 februarie 2010, deoarece conform art.13 alin. (1) al Legii cu

privire la arenda în agricultură nr.198 din 15 mai 2003 prevede expres că contractul

de arendă încetează în cazul expirării termenului de arendă, or, contractul de arendă

menționat a fost încheiat pe un termen de 3 ani și conform legii a încetat la data de

24 februarie 2013.

A mai relatat că nu pot fi reținute concluziile instanțelor judecătorești referitor

la faptul că contractul de arendă conform art.9 alin. (4) din Legea cu privire la arendă

în agricultură a fost prelungit, or, din prevederile legale rezultă că contractul se

consideră prelungit doar pentru un an agricol, nefiind o consecutivitate de ani, astfel

că dacă se considera oportun, urma să se încaseze impozitul funciar și plata pentru

2

arendă doar pentru perioada anului ce succede data expirării contractului de arendă

a pământului cu destinația agricolă nr.47 din 25 februarie 2010.

Mai mult, a indicat că la materialele cauzei nu au fost anexate careva probe ce

ar demonstra faptul că Gheorghe Cepoi a exploatat bunul imobil după expirarea

termenelor prevăzute în contractele de arendă.

Totodată consideră incertă decizia instanței de apel, deoarece pe de o parte

casează integral hotărârea primei instanțe și emite o hotărâre nouă, iar pe de altă

parte menține dispozițiile din hotărârea casată integral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 15 februarie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la 29 martie 2018, fapt

confirmat în recurs (f.d.108-113).

Astfel, recursul, declarat la 29 mai 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Gheorghe Cepoi și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cu rezultă din materialele cauzei, conform procesului verbal nr.2 al

ședinței Consiliului sătesc Bumbăta din 29 martie 2004, prin decizia Consiliului

sătesc Bumbăta nr.2/12-11 din 29 martie 2004 s-a decis de a se reîncheia cu termen

de prelungire pe o perioadă de 45 de ani a contractului de arendă a bazinului acvatic

din s. Bumbăta, r. Ungheni, cu suprafața de 6, 61 ha, contur cadastral 476, cu

schimbarea denumirii arendașului din Dumitru Cepoi în Gheorghe Cepoi (f.d.4-6).

Termenul contractului, ulterior, a fost modificat din 45 ani în 25 ani.

La 25 februarie 2008 Primăria s. Bumbăta și Gheorghe Cepoi au încheiat

contractul de arendă cu destinație agricolă, prin care arendatorul – Primăria s.

Bumbăta a transmis arendașului- Gheorghe Cepoi în posesie și folosință temporară

terenul de pământ cu destinație agricolă cu suprafața de 6, 61 ha (f.d.9).

La 25 februarie 2010 Primăria s. Bumbăta și Gheorghe Cepoi au încheiat

contractul de arendă a pământului cu destinație agricolă nr. 47 , conform căruia,

arendatorul – Primăria s. Bumbăta a transmis arendașului -Gheorghe Cepoi în

3

posesie și folosință temporară terenul de pământ cu destinație agricolă cu suprafața

de 6, 61 ha (f.d.10).

Prin decizia Consiliului sătesc Bumbăta nr.10/6 din 02 decembrie 2011 a fost

declarat nulă decizia Consiliului sătesc Bumbăta nr.2/12-11 din 29 martie 2004 cu

privire la atribuirea lui Gheorghe Cepoi în folosință separată a bazinului acvatic din

s. Bumbăta cu suprafața de 6,61 ha, pe un termen de 25 ani (f.d.43).

Înaintând acțiune în judecată împotriva lui Gheorghe Cepoi, Primăria s.

Bumbăta a solicitat încasarea datoriei în urma neachitării plății de arendă și

impozitului funciar în sumă de 39 860, 90 lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia admiterii

parțiale a acțiunii și încasarea de la Gheorghe Cepoi în beneficiul Primăriei s.

Bumbăta în baza contractului de arendă nr.47 din 25 februarie 2010 suma plății

impozitului funciar pentru perioada 2013 – 2015 în mărime de 2 280,45 de lei și

suma plăți de arendă pentru anii 2013-2015 în mărime de 9 990 de lei; în rest

acțiunea a fost respinsă.

Judecând apelul declarat de Gheorghe Cepoi, instanța de apel l-a admis, a casat

hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre prin care a fost încasat de la

Gheorghe Cepoi în beneficiul Primăriei s. Bumbăta r. Ungheni suma plății

impozitului funciar pentru perioada 12 iulie 2013 – 2015 inclusiv în mărime de

1 879, 24 de lei și suma plății de arendă pentru perioada 12 iulie 2013 – 2015 inclusiv

în mărime de 8 232, 50 de lei; în rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de recurs menționează, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele. Mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

În susținerea opinei date se vor reține prevederile art.130, alin. (1), (2) Cod de

procedură civilă, care stipulează că, instanța judecătorească apreciază probele după

intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare

și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege și nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o

forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

În conformitate cu art.373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, Instanța

de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut

în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și materialului anexat la

dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse

apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

4

Astfel, instanța de apel judecând apelul depus de Gheorghe Cepoi într-un mod

incert a dispus încasarea sumelor calculate pentru impozitul funciar și pentru arendă

pe perioada de la 12 iulie 2013 până în 2015.

Or, contractul nr.47 din 25 februarie 2010 cu privire la arenda pământului cu

destinație agricolă a fost încheiat de Primăria s. Bumbăta și Gheorghe Cepoi pe un

termen de 3 ani (f.d.10).

Iar, conform art.13 lit. a) din Legea nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda

în agricultură, contractul de arendă încetează în cazul expirării termenului arendei.

Mai mult, instanța de apel recunoaște că odată ce contractul nr.47 din 25

februarie 2013 nu a fost reziliat de către părți, el a produs efecte juridice până la

expirarea termenului prevăzut de către părți - februarie 2013 (f.d.99).

Totodată, instanța de recurs reține că la actele cauzei nu se regăsește nici un

acord adițional semnat de părți pentru prelungirea contractului de arendă.

În același timp, se atestă vagă și concluzia instanței de apel precum că în lipsa

unui act de preluare-predare a bunurilor arendate și continuarea exploatării de către

Gheorghe Cepoi a acestora până în 2015 inclusiv, se constată că contractul de arendă

din 25 februarie 2010 s-a prelungit cu acordul tacit al părților pentru anii 2013 –

2015, or, art. 9 alin. (4) din Legea cu privire la arenda în agricultură, stabilește expres

că, în cazul când termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea

bunurile arendate și arendașul continuă exploatarea acestora, contractul de arendă se

consideră prelungit pentru un an agricol.

Însă, instanța de apel considerând că Gheorghe Cepoi a exploatat bunurile

arendate până în 2015, fapt ce rezultă din procesul-verbal din 08 octombrie 2015, nu

a elucidat dacă cu certitudine bunul imobil care a făcut obiectul contractului nr. 47

din 25 februarie 2010 era păzit de recurent, având în vedere că din procesul verbal

menționat se atestă un bun imobil cu un alt nr. cadastral (f.d.13).

În aceste circumstanțe, instanța de apel întru stabilirea temeiniciei sau

netemeiniciei acțiunii urma să verifice când a încetat legal contractul de arendă nr.

47 din 25 februarie 2010.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

Sub acest aspect, instanța de recurs va reține că decizia instanței de apel este

una contradictoriei, deoarece, în motivare instanța de apel constată ilegalitatea

parțială a hotărârii primei instanțe, pe când în dispozitiv casează integral hotărârea

primei instanțe și emite o nouă hotărâre, însă, totodată menține și parțial hotărârea

casată.

În această ordine de idei, se atestă că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns,

având o motivare superficială, chiar contradictorie, fără a fi abordate toate aspectele

importante în speță, respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea

hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține

5

să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa

integral decizia instanței de apel și de a remite cauza spre rejudecare în instanța de

apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se admite recursul declarat de către Gheorghe Cepoi.

Se casează decizia din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului Bumbăta raionul

Ungheni împotriva lui Gheorghe Cepoi cu privire la încasarea datoriei, cu remiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, de un alt complet de judecători.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6