2ra-1826/18 — încasarea restanței la plata arendei bazinului acvatic

Dosarul nr. 2ra-1826/18

Prima instanță: Judecătoria Călărași (jud: D. Croitor)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Verega Sava, reprezentat de avocatul

Isiumbeli Valeriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului

Rădeni raionul Călărași împotriva Întreprinderii Individuale „Verega Sava” cu privire la

încasarea restanței la plata arendei bazinului acvatic,

împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Primăria satului Rădeni raionul Călărași, casată hotărârea din

27 aprilie 2015 a Judecătoriei Călărași și emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 10 septembrie 2014, Primăria s. Rădeni rnul Călărași a depus cerere de

chemare în judecată împotriva ÎI „Verega Sava” cu privire la încasarea restanței la plata

arendei bazinului acvatic.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 02 octombrie 2005, a încheiat cu ÎI

„Verega Sava” contractul de arendă a bazinului acvatic de pe Valea Părului, cu suprafața

de 9,5 ha, pe un termen de 30 de ani. Prin actul de control din 14 aprilie 2011 a Direcției

Teritoriale Ungheni a Serviciului Control Financiar și Revizie de pe lângă Ministerul

Finanțelor, care a efectuat inspectarea financiară a procesului de elaborare și executare a

bugetului Primăriei s. Rădeni, rnul Călărași, s-a constatat că pe perioada anilor 2008 - 01

martie 2011 arendașul ÎI „Verega Sava” a admis o restanță la plata de arendă a iazului în

sumă de 72 908,60 de lei.

Primăria s. Rădeni a menționat că, având la bază actul de control din 14 aprilie

2011, precum și calculul restanței acumulate după control până la data de 30 septembrie

2012, a înaintat o acțiune în judecată împotriva ÎI „Verega Sava” cu privire la încasarea

restanței depline existente la data de 30 septembrie 2012 între părțile contractante. Prin

hotărârea din 18 martie 2013 a Judecătoriei Călărași, menținută prin decizia din 25 iunie

1

2013 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a fost admisă parțial și s-a încasat din contul ÎI

„Verega Sava” doar restanța la plata de arendă în limitele stabilite de actul de control și

pe perioada deja menționată în act, iar în rest, s-a indicat expres că Primăria va putea

formula o nouă cerere de chemare în judecată împotriva debitorului, în caz dacă acesta

benevol nu va stinge noua restanță acumulată.

Reclamanta a afirmat că, la data rămânerii irevocabile a hotărârii din 18 martie

2013 a Judecătoriei Călărași, deja se acumulase o altă restanță nestinsă la plata pentru

arendarea bazinului acvatic, iar la 10 septembrie 2013 contractul de arendă a fost reziliat

printr-un acord comun al părților contractante. Astfel, pe perioada acțiunii contractului

de arendă și neexecutării prevederilor lui în volum deplin de către arendaș 01 martie

2011 - 10 septembrie 2013, s-a format o restanță la plata arendei în mărime de 114

931,10 lei.

Primăria s. Rădeni a susținut că a expediat în adresa arendașului ÎI „Verega Sava”

o reclamație cu solicitarea de a achita restanța la plata de arendă, care însă nu a fost

înmânată la domiciliul administratorului întreprinderii individuale din mun. Chișinău de

către oficiul poștal, din motivul expirării termenului de păstrare a corespondenței pentru

înmânare destinatarului. La 25 iunie 2014, a încercat să înmâneze o reclamație contra

semnătură fostului arendaș Verega Sava, însă ultimul a refuzat s-o recepționeze, despre

ce pe reclamație s-a făcut mențiunea respectivă, precum și au semnat persoanele

prezente la acest eveniment.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul ÎI „Verega Sava” a sumei de 114

931,10 lei cu titlu de restanță la plata pentru arenda bazinului acvatic pentru perioada 01

martie 2011 - 10 septembrie 2013.

La 24 martie 2015, Primăria s. Rădeni a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor înaintate, solicitând încasarea din contul lui Verega Sava a sumei de 114

931, 10 lei cu titlu de restanță la plata pentru arenda bazinului acvatic, dat fiind faptul că

prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 20 noiembrie 2013 ÎI „Verega Sava” a fost

radiată din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Călărași, acțiunea a fost admisă

parțial și s-a încasat din contul lui Verega Sava în beneficiul Primăriei s. Rădeni rnul

Călărași suma de 34 972,59 de lei cu titlu de restanță la plata arendei bazinului acvatic.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Instanța de fond a ajuns la concluzia că din contul lui Verega Sava urmează a fi

încasată restanța la plata arendei bazinului acvatic doar pentru perioada 01 octombrie

2012 – 10 septembrie 2013 în sumă totală de 34 972,59 de lei, întrucât perioada anilor

2008– 30 septembrie 2012 a fost deja supusă examinării, în acest sens fiind pronunțată

hotărârea din 18 martie 2013 a Judecătoriei Călărași, menținută prin decizia din 25 iunie

2013 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Primăria s. Rădeni, casată hotărârea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei

Călărași și emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii. S-a încasat din contul lui

Verega Sava în beneficiul Primăriei s. Rădeni suma de 111 757,10 lei cu titlu de datorie

conform contractului de arendă și suma de 3352 de lei cu titlu de taxă de stat.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat eronată concluzia Judecătoriei

Călărași precum că perioada de până la 30 septembrie 2012 a fost supusă deja examinării

de către instanțele de judecată, în condițiile în care prin hotărârea din 18 martie 2013 a

Judecătoriei Călărași, menținută prin decizia din 25 iunie 2013 a Curții de Apel

Chișinău, s-a încasat doar restanța la plata de arendă în limitele stabilite de actul de

control și anume, anul 2008-01 martie 2011, iar pentru perioada ulterioară instanțele de

judecată au dispus că Primăria s. Rădeni urmează să se adreseze cu o altă cerere de

chemare în judecată.

Totodată, având în vedere că Verega Sava a prezentat în ședința instanței de apel

ordinele de încasare a numerarului nr. 47350498 și 47350706 din 26 martie 2013 și nr.

62429562 și 62429564 din 29 octombrie 2013 în sumă totală de 3174 de lei, Curtea de

Apel Chișinău a conchis că urmează a fi încasată din contul lui Verega Sava doar suma

de 111 757,10 lei.

La data de 17 iulie 2018, Verega Sava, reprezentat de avocatul Isiumbeli Valeriu,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din

27 aprilie 2015 a Judecătoriei Călărași.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel nu a aplicat

prevederile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează expres că

faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt

obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu

pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Astfel, la caz, pe același obiect și între aceleași părți deja a fost pronunțată hotărârea din

18 martie 2013 a Judecătoriei Călărași, menținută prin decizia din 25 iunie 2013 a Curții

de Apel Chișinău.

Afară de aceasta, recurentul a indicat că instanța de apel urma să aplice prescripția

invocată de dânsul în privința încasării datoriei pe perioada 01 martie 2011 – 10

septembrie 2011, având în vedere că intimata-reclamantă Primăria s. Rădeni s-a adresat

în judecată cu prezenta acțiune la 10 septembrie 2014.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău

redactată integral, a fost expediată în adresa recurentului Verega Sava la data de 11 iunie

2018 (f.d. 181), lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Verega Sava, reprezentat de

avocatul Isiumbeli Valeriu, la data de 17 iulie 2018 se consideră a fi depus în termenul

prevăzut de lege.

La 02 august 2018, în adresa intimatei Primăria s. Rădeni, a fost expediată copia

recursului declarat de Verega Sava, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Intimata nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Verega Sava, reprezentat de avocatul Isiumbeli

Valeriu, este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Verega Sava, reprezentat de

avocatul Isiumbeli Valeriu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs sunt similare celor indicate pe parcursul

examinării cauzei în prima instanță și în cea de apel, în privința cărora s-a expus instanța

de apel. Astfel, acestea se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către

instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului privind aplicarea prescripției în privința

încasării datoriei pe perioada 01 martie 2011 – 10 septembrie 2011, deoarece după cum

4

rezultă din hotărârea din 18 martie 2013 a Judecătoriei Călărași, menținută prin decizia

din 25 iunie 2013 a Curții de Apel Chișinău, cursul prescripției extinctive a fost întrerupt

în temeiul art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul civil – cursul prescripției extinctive se

întrerupe în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Codul

de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și

temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Verega Sava, reprezentat de avocatul Isiumbeli Valeriu, ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Verega Sava, reprezentat de avocatul Isiumbeli Valeriu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5