2ra-2188/18 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inamdisibilitatii recursului
2ra-2188/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-2188/18
prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul central (C. Prisacari)
instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)
ÎNCHEIERE
14 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Primăria satului
Chetroșica Nouă, raionul Edineț,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria satului
Chetroșica Nouă, raionul Edineț împotriva lui Iablonschi Vasile cu privire la
încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost
admis apelul declarat de Iablonschi Vasile, a fost casată hotărârea din 19 februarie
2018 a Judecătoriei Edineț, sediul central și a fost emisă o hotărâre nouă de
admitere parțială a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La 26 octombrie 2017 Primăria satului Chetroșica Nouă, raionul Edineț a
depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iablonschi Vasile cu privire la
încasarea datoriei în mărime de 64 669 de lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 09 ianuarie 2008 Iablonschi
Vasile, arendaș, pe de o parte și Primăria s. Chetroșica Nouă, r. Edineț, arendator,
pe de altă parte, au încheiat contractul de folosire separată a bazinului acvatic.
Pârâtul nu și-a onorat obligațiile contractuale, acumulând o datorie la momentul
depunerii acțiunii în sumă de 64669 de lei, din care: plata pentru arendă: 8879 de lei
– pentru anul 2014; 17434 de lei – anul 2015; 17434 de lei – anul 2016; 17434 de
lei – anul 2017 și impozitul funciar: 1744 de lei – pentru anul 2016; 1744 de lei –
anul 2017.
Pârâtului i-au fost expediate notificări în scopul soluționării amiabile a
litigiului, solicitând achitarea datoriei acumulate.
Prin hotărârea din 19 februarie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul central,
acțiunea a fost admisă; s-a încasat de la Iablonschi Vasile în beneficiul Primăriei s.
Chetroșica Nouă, r. Edineț restanța plății pentru arendă rezultată din contractul nr. 2
din 09.01.2008 de folosire separată a bazinului acvatic pentru perioada anilor 2014
– 2017 în sumă totală de 61 181 de lei și impozitul funciar pentru perioada anilor
2016-2017 în sumă totală de 3486,80 de lei, precum și în beneficiul statului – taxa
de stat în mărime de 1940 de lei.
Prima instanță a considerat că reclamantul este îndreptățit de a solicita plata
pentru arendă și respectiv și plata impozitului funciar în cuantumul stabilit de
primărie în corespundere cu prevederile art. 10¹ al Legii nr. 1308 din 25.07.1997
privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului.
Iablonschi Vasile a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,
solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 03 iulie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul
declarat de Iablonschi Vasile, a fost casată hotărârea din 19 februarie 2018 a
Judecătoriei Edineț, sediul central și a fost emisă o hotărâre nouă de admitere
parțială a acțiunii; s-a încasat de la Iablonschi Vasile în beneficiul Primăriei s.
Chetroșica Nouă, r. Edineț datoria pentru impozitul funciar pentru anii 2016 și 2017
în sumă de 2589 de lei și în beneficiul statului – taxa de stat în mărime de 472,50 de
lei. În rest acțiunea a fost respinsă.
Instanța de apel, verificând materialul probator, a constatat că Vasile
Iablonschi, conform bonurilor de plată, a efectuat în perioada anilor 2011-2016
plata pentru folosirea bazinului acvatic în sumă totală de 74583 de lei. Pentru anii
2010-2017 Vasile Iablonschi urma să achite plata pentru folosirea bazinului în sumă
totală de 60 515 de lei. Astfel, instanța de apel nu a constatat existența datoriei la
plata pentru folosirea bazinului acvatic.
Totodată, instanța de apel a constatat existența datoriei la plata impozitului
funciar pentru anii 2016 și 2017 în sumă de 2 589 lei (1295 lei x 2 ani) conform
pct. 5.3.1 al contractului nr.2 din 09 ianuarie 2008 pentru folosirea separată a
bazinului acvatic.
La 03 septembrie 2018 Primăria s. Chetroșica Nouă, r. Edineț a declarat
recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia.
În motivarea recursului a invocat că de către instanța de apel nu au fost
constatate și elucidate pe deplin circumstanțele pricinii și nu a fost aplicată legea
care trebuie să fie aplicată.
În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Completul denotă că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa recurentului
copia deciziei integrale. Conform avizului de recepție contra semnătură, Primăria s.
Chitroșica Nouă la data de 24 iulie 2018 a primit copia deciziei. Astfel, recursul
declarat la data de 03 septembrie 2018 este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Primăria satului Chetroșica
Nouă, raionul Edineț, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
2
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primăria satului Chetroșica
Nouă, raionul Edineț, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),
(3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
3
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Primăria satului Chetroșica Nouă, raionul
Edineț.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Primăria satului Chetroșica Nouă, raionul Edineț se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
4