2ra-1655/18 — Rezilierea contractului și încasarea datoriei, nulitatea contractului

Dosar nr. 2ra-1655/18

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Călărași (jud. V.Neguriță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Panov, M.Moraru, M. Anton)

Î N C H E I E R E

5 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului Mihail Țvigun, reprezentat de avocatul

Valeriu Diaconov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul sătesc

Bahmut și Primăria Bahmut împotriva lui Mihail Țvigun cu privire la rezilierea

contractului și încasarea datoriei,

cererea reconvențională depusă de Mihail Țvigun împotriva Consiliului sătesc

Bahmut cu privire la declararea nulității contractului de arendă și repararea prejudiciului

material,

împotriva deciziei din 1 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 iunie 2015, Consiliul sătesc Bahmut a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Mihail Țvigun cu privire la rezilierea contractului și încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în conformitate cu procesul verbal cu privire la

licitație nr.01 din 21 ianuarie 2014, Mihail Țvigun a fost desemnat câștigătorul licitației

privind transmiterea în arendă a bazinului acvatic „Molovatic” cu suprafața de 22,8 ha

amplasat în extravilanul satului Bahmut, raionul Călărași.

La 3 martie 2014, s-a încheiat contractul de dare în folosință a obiectivului acvatic

pe un termen de 10 ani, iar până la data depunerii cererii de chemare în judecată Mihail

Țvigun a acumulat pentru arendă o datorie totală în sumă de 37 719,63 de lei.

Pârâtul refuză benevol de a achita datoria acumulată iar încercările de a rezolva

litigiul pe cale amiabilă au rămas fără rezultat.

Solicită Consiliul sătesc Bahmut prin cererea inițială și cererea de majorare a

pretențiilor, rezilierea contractului din 3 martie 2014 privind darea în folosință a

obiectivului acvatic „Molovatic” cu suprafața de 22.8 ha, amplasat în extravilanul

satului Bahmut, încheiat între Mihail Țvigun și Consiliul sătesc Bahmut cu încasarea

datoriei pentru arenda bazinului acvatic în sumă de 42 042,95 de lei și a cheltuielilor de

judecată.

1

La 20 ianuarie 2016, Mihail Țvigun a depus cerere reconvențională împotriva

Consiliului sătesc Bahmut cu privire la declararea nulității contractului de arendă din 3

martie 2014 și încasarea prejudiciilor.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, a fost desemnat câștigătorul

licitației organizate de autoritățile locale din satul Bahmut.

La 3 martie 2014 a semnat contractul de arendă la prețul anual de 43 826,62 de lei,

impozitul funciar 2 539,20 lei și plata pentru imobil de 80 de lei. Concomitent a achitat

suma de 10 956,65 de lei, iar la 2 aprilie 2014 a achitat a doua tranșă a plății de arendă

în sumă de 10 500 de lei.

A mai indicat că, la momentul petrecerii licitației și încheierii contractului de

arendă, bazinul acvatic era acoperit cu zăpadă, motiv din care a fost în imposibilitate de

a aprecia calitatea acestuia, adâncimea și suprafața oglinzii de apă. După topirea zăpezii

a depistat că, iazul nu este ceea de ce a avut asigurări.

Din acest motiv, la 5 mai 2014 s-a adresat cu cerere la primăria Bahmut prin care

a solicitat crearea unei comisii pentru inspectarea iazului, calitatea apei și suprafața

oglinzii. Această cerere a fost ignorată de către angajații primăriei.

La 12 septembrie 2014, a depus cerere privind rezilierea contractului de folosire a

bazinului și restituirea sumei de bani achitată, iar prin răspunsul din 22 septembrie 2014

i s-a comunicat despre necesitatea achitării sumei de bani și acordul la reziliere.

Nefiind de acord cu acest răspuns, s-a adresat Inspectoratului Ecologic de Stat

Călărași, care prin actul de inspectare a bazinului acvatic din 4 noiembrie 2014 s-a

constatat că, oglinda apei este de 6 ha și nu de 22 ha, adâncimea este de 0,50 m iar

pescuitul nu este posibil deoarece bazinul nu corespunde cerințelor pentru piscicultură.

Solicită Mihail Țvigun admiterea acțiunii reconvenționale, declararea nulă a

contractului de transmitere în folosință a bazinului acvatic „Molovatic” încheiat la 3

martie 2014 între Mihail Țvigun și Primăria satului Bahmut, raionul Călărași, încasarea

prejudiciului material și cheltuielile de judecată.

Prin încheierea protocolară din 13 iulie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul

Călărași, s-a admis cererea Consiliului sătesc Bahmut, reprezentat de avocatul Tamara

Casian și s-a admis intervenirea în proces în calitate de coreclamant Primăria satului

Bahmut.

Prin hotărârea din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, s-a respins

ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de către Consiliul și Primăria satului

Bahmut; s-a admis acțiunea reconvențională depusă de Mihail Țvigun; s-a declarat nul

contractul de arendă a bazinului acvatic „Molovatic” din 3 martie 2014 încheiat între

Primăria satului Bahmut, Călărași și Mihail Țvigun; s-a încasat de la Primăria satului

Bahmut în beneficiul lui Mihail Țvigun prejudiciul material în sumă de 23 239,65 de lei

și 1 244 de lei taxa de stat.

Prin decizia din 1 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Consiliul satului Bahmut și Primăria Bahmut, s-a casat hotărârea din 19 iulie 2017 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de către Consiliul și Primăria satului Bahmut; s-

a reziliat contractul de dare în folosință a obiectivului acvatic „Molovatic” cu suprafața

de 22,8 ha, amplasat în satul Bahmut; s-a încasat de la Mihail Țvigun în beneficiul

Primăriei satului Bahmut suma de 37 719,63 de lei; s-a încasat de la Mihail Țvigun în

beneficiului statului taxa de stat în mărime de 1 131 de lei și s-a respins cererea

reconvențională depusă de Mihail Țvigun.

La 23 august 2018, Mihail Țvigun, reprezentat de avocatul Valeriu Diaconov a

declarat recurs împotriva deciziei din 1 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

2

În motivarea cererii de recurs a indicat că nu a fost citat legal despre locul, data și

ora ședinței de judecată în apel. Instanța de apel a încălcat normele de drept procedural

și nu a luat în considerație prevederile Legii cu privire la arenda în agricultură.

Solicită Mihail Țvigun, admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 1 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 19 iulie 2017 a Judecătoriei

Strășeni, sediul Călărași.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihail Țvigun, reprezentat de

avocatul Valeriu Diaconov, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 20 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia

cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Însă, intimații Consiliul satului Bahmut și Primăria Bahmut nu au depus referință

prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Mihail

Țvigun.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Mihail Țvigun, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 1 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău

a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 13 aprilie 2018 (f.d.137).

Însă, la materialele cauzei lipsesc careva date privind recepționarea acesteia.

Cererea de recurs a fost depusă prin intermediul oficiului poștal la data de 23 august

2018 (f.d.151).

Astfel, recursul declarat de Mihail Țvigun, reprezentat de avocatul Valeriu

Diaconov, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Mihail Țvigun,

reprezentat de avocatul Valeriu Diaconov, în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul

declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail

Țvigun, reprezentat de avocatul Valeriu Diaconov, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Mihail Țvigun, reprezentat de avocatul Valeriu Diaconov, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5