2ra-947/19 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-947/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud: L. Iarmaliuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: B. Bîrca, O. Cojocaru, E. Clim)

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Primarul satului Mîndrești, raionul Telenești,

Vasile Socolovschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primarul satului

Mândrești, raionul Telenești, Vasile Socolovschi, Consiliul local Mândrești, raionul

Telenești împotriva lui Ion Frăsîneanu cu privire la încasarea datoriei ce rezultă din

contractul de arendă,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Ion Frăsîneanu, s-a casat hotărârea din 05 iulie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Telenești și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 26 septembrie 2017, concretizată la 11 aprilie 2018, Primarul satului

Mândrești, r-nul Telenești, Vasile Socolovschi și Consiliul local Mândrești, r-nul

Telenești, au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Frăsîneanu cu

privire la încasarea datoriei ce rezultă din contractul de arendă.

În motivarea acțiunii au invocat că Primăria satului Mândrești, r-nul Telenești,

reprezentată de primarul Tudor Șuiu, la 24 septembrie 2012 a încheiat contractul de

arendă nr. 621, prin care s-a obligat să transmită bazinul acvatic cu număr cadastral

XXXXX, suprafața de XXXXX ha, în scop de creșterea peștelui, iar pârâtul Ion

Frăsîneanu s-a obligat să achite plata anuală în sumă de 1 400 lei, până la data de 01

aprilie a fiecărui an.

A mai notat că în scopul soluționării amiabile a litigiului, pârâtul Ion Frăsîneanu a

fost somat, prin scrisoare recomandată, solicitându-se rambursarea datoriei restante,

însă ultimul a refuzat în continuare achitarea plății de arendă în condițiile stabilite.

În drept, reclamanții își întemeiază pretențiile potrivit prevederilor art.art.512,

513, 572, 911-921 din Codul civil.

În acest context, reclamanții au solicitat încasarea sumei de 2 800 lei, cu titlu de

datorie ce rezultă din contractul de arendă, suma de 1 500 lei, cu titlu de asistență

1

juridică și suma de 3% din valoarea acțiunii, cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Primarul satului Mîndrești, r-nul Telenești,

Vasile Socolovschi și Consiliul local Mîndrești, r-nul Telenești împotriva lui Ion

Frăsîneanu privind încasarea datoriei ce rezultă din contractul de arendă. S-a încasat

de la Ion Frăsîneanu în beneficiul Primăriei satului Mîndrești, r-nul Telenești suma în

mărime de 2 800 lei cu titlu de datorie ce rezultă din contractul de arendă și suma în

mărime de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. S-a încasat de la Ion

Frăsîneanu în beneficiul statului suma în mărime de 150 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Ion Frăsîneanu, s-a casat hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei,

sediul Telenești și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea de chemare în

judecată depusă de Primarul satului Mîndrești, r-nul Telenești, Vasile Socolovschi și

Consiliul local Mîndrești, r-nul Telenești împotriva lui Ion Frăsîneanu privind

încasarea datoriei ce rezultă din contractul de arendă, ca fiind neîntemeiată. S-a

încasat din contul Primarului satului Mîndrești, r-nul Telenești, Vasile Socolovschi și

Consiliul local Mîndrești, r-nul Telenești în beneficiul lui Ion Frăsîneanu câte 500 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 20 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Primarul satului Mîndrești,

raionul Telenești, Vasile Socolovschi, a declarat recurs împotriva deciziei din 22

ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanța de apel a apreciat arbitrat

probele și a interpretat eronat normele de drept material și procedural.

Astfel, s-a invocat că în ședință de judecată Ion Frăsîneanu a recunoscut

participarea la licitație, precum și faptul că a achitat plata pentru arenda bazinului

acvatic timp de patru ani, fapt confirmat prin bonurile anexate la materialele cauzei,

iar în această perioadă s-a folosit de bunul arendat.

În aceeași ordine de idei, recurentul a notat că instanța de apel în mod eronat a

reținut că între părți nu a fost încheiat un contract de arendă.

În acest sens, recurentul a solicitat casarea integrală a deciziei din 22 ianuarie

2019 a Curții de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 05 iulie 2018 a Judecătoriei

Orhei, sediul Telenești.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 ianuarie 2019, fiind

expediată participanților la proces la 28 februarie 2019, iar recursul a fost depus la 20

martie 2019.

Astfel, luând în considerare cele menționate, se constată că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin. (1)

CPC.

Prin încheierea din 22 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul declarat de către Primarul satului Mîndrești, raionul

Telenești, Vasile Socolovschi admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, examinând recursul declarat de către Primarul satului Mîndrești, raionul

Telenești, Vasile Socolovschi în raport cu materialele dosarului și prevederile

normelor legale materiale și procedurale aplicabile speței, ajunge la concluzia

2

temeiniciei recursului declarat, unde se impune casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Din materialele dosarului administrate în prezenta cauză civilă rezultă că Primăria

com. Mîndrești, r-nul Telenești este proprietara bazinului acvatic amplasat pe terenul

agricol cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de XXXXX ha (f.d. 13).

În continuare, Colegiul reține că în temeiul prescripției cu privire la rezultatul

inspectării financiare tematice efectuate la Primăria com. Mîndrești, r-nul Telenești pe

aspectele solicitate pe perioada 01.06.2014-01.02.2017 (f.d. 3-5), Direcția Teritorială

Inspectare Financiară Bălți, a constatat că deși existau contracte de arendă, serviciul

contabil nu a luat la evidență și nu a reflectat în evidența contabilă restanța la plățile

de arendă în sumă totală de XXXXX lei.

În vederea executării acestei prescripții Primăria com. Mîndrești, r-nul Telenești a

notificat intimatul Ion Frăsîneanu la 24 martie 2017 (f.d. 6) și 23 mai 2017 (f.d. 16)

despre necesitatea achitării datorii la plata pentru arenda bazinului acvatic.

Inițial, Colegiul observă că instanța de apel și instanța de fond contradictoriu au

interpretat și apreciat faptul dacă între Primăria com. Mîndrești, r-nul Telenești și Ion

Frăsîneanu au existat careva raporturi juridice, chestiune pe care instanța de recurs o

găsește determinantă pentru soluționarea justă a cauzei.

La caz, Colegiul lărgit va raporta circumstanțele prezentate mai sus la normele de

drept relevante speței, pe care le va aplica în redacția de până la 01 martie 2019. Or,

conform articolului 7 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv.

Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice

constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei

situații juridice stinse sau în curs de realizare.

În conformitate cu art. 911 alin. (1) Cod Civil arenda este contractul încheiat între

o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri și de alte bunuri

agricole (arendator) – și altă parte (arendaș) cu privire la exploatarea acestora pe o

durată determinată și la un preț stabilit de părți.

Prin contractul de arendă din 24 septembrie 2012 (f.d. 7-9) Primăria com.

Mîndrești, r-nul Telenești a transmis în arendă bazinul acvatic, amplasat pe terenul

agricol cu nr. cadastral XXXXX, pentru un termen de șase ani, de la 01.01.2013 până

la 01.01.2019, iar Ion Frăsîneanu s-a obligat să achite plata anuală pentru arendă în

mărime de 1400 lei până la 01 aprilie a fiecărui an.

La acest capitol, coroborând contractul de arendă din 24 septembrie 2012 cu

cererea de participare la licitație din 10 septembrie 2012, depusă de Ion Frăsîneanu

(f.d. 10), procesul-verbal nr. 9 privind rezultatele licitării (f.d. 15), dispozițiile de plată

din 12 iulie 2013, 13 iunie 2014, 08 decembrie 2015 ( f.d. 55-57), precum și

explicațiile pârâtului Ion Frăsîneanu depuse în ședința de judecată (f.d. 63), Colegiul

consideră întemeiate concluziile primei instanțe care a apreciat corect existența

raporturilor contractuale între Primăria com. Mîndrești, r-nul Telenești și Ion

Frăsîneanu, în detrimentul concluziei instanțe de apel, care a negat acest fapt, deși

materialele cauzei, cumulativ cu explicațiile pârâtului Ion Frăsîneanu, care în fața

primei instanțe a recunoscut participarea sa la licitația desfășurată pentru atribuirea

bazinului acvatic, precum și faptul că a achitat timp de patru ani plata pentru arendă,

3

atestă obligațiile reciproce stipulate în contractul din 24 septembrie 2012.

Pe acest segment, Colegiul denotă că instanța de apel în mod eronat a reținut că

lipsesc careva raporturi obligaționale între Primăria com. Mîndrești, r-nul Telenești și

Ion Frăsîneanu, în condițiile în care pârâtul/intimat a recunoscut acest fapt în fața

primei instanțe, fapt confirmat și prin dispozițiile de plată din 12 iulie 2013, 13 iunie

2014, 08 decembrie 2015, precum și declarațiile martorului Oxana Guzun (f.d. 75),

care încă o dată a adeverit faptul că contractul de arendă a fost încheiat în anul 2012,

fiind achitată de către Ion Frăsîneanu plată de arendă în temeiul acestuia.

În acest sens, Colegiul elucidează că erorile constatate de instanța de apel în ce

privește necorespunderea datei încheierii contractului cu data de desfășurare a

licitației și înregistrarea contractului în Registrul de evidență a contractelor de arendă,

nu pot fi reținute ca determinante pentru stabilirea existenței obligațiilor reciproce

asumate de Primăria com. Mîndrești, r-nul Telenești și Ion Frăsîneanu. Or,

circumstanțele descrise supra atestă că Ion Frăsîneanu a posedat de fapt bazinul

acvatic, amplasat pe terenul agricol cu nr. cadastral XXXXX, fapt pe care ultimul la

confirmat în primă instanță, iar, schimbarea poziției în instanța de apel, nu poate fi

apreciată decât critic de instanța de recurs.

În această conjunctură, conform art. 512 alin. (1), art. 513 alin. (1), art. 514, art.

572 alin. (2) Cod Civil, potrivit cărora în virtutea raportului obligațional, creditorul

este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut

să o execute; debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și

diligență la momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii

obligației; obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii; obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit, Colegiul reține ca

fiind justă concluzia primei instanțe, care a constatat obligația pârâtului/intimat Ion

Frăsîneanu să achite Primăriei com. Mîndrești, r-nul Telenești datoria rezultată din

contractul de arendă din 24 septembrie 2012, obligație asumată în temeiul contractului

și care reiese din posesia nemijlocită a bazinului acvatic.

În același sens instanța de recurs consideră întemeiate concluziile primei instanțe

care, în temeiul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, a reținut că pârâtul/intimat

Ion Frăsîneanu nu a probat argumentele sale, privitor la autenticitatea semnăturii din

contractul de arendă din 24 septembrie 2012, deși așa cum s-a relatat mai sus, ultimul

a recunoscut participarea sa la licitația desfășurată pentru atribuirea bazinului acvatic,

precum și faptul că a achitat timp de patru ani plata pentru arendă.

În acest context, Colegiul apreciază critic poziția pârâtului/intimat care achitând

plata pentru arenda bazinului acvatic timp de patru ani, ulterior refuză, motivând că nu

a semnat nici un contract, fără să prezinte careva probe în acest sens.

În consolidarea acestei opinii instanța de recurs reține că nicio persoană nu poate

obține un avantaj din comportamentul său ilicit sau de rea-credință, or, achitând

anterior plata de arendă, intimatul a recunoscut obligațiile pe care și li-a asumat, astfel

că, comportamentul său ulterior nu poate asigura exonerarea de răspunderea

contractuală.

Cu trimitere la cele reținute, Colegiul consideră că a dat răspuns la toate

chestiunile esențiale care impune justa soluționare a cauzei, cât și la argumentele

esențiale invocate de participanții la proces, însă cu referire la celelalte argumente

invocate, Colegiul atestă că aceste sunt lipsite de un suport juridic și probator și sunt

unele neîntemeiate, ori se combat cu cele indicate mai sus.

4

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk împotriva Țârilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria A nr.

288).

În concluzie, Colegiul reține că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept

material și procedural și drept urmare, a emis o decizie neîntemeiată, totodată,

Colegiul consideră hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești

ca fiind emisă cu aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural, deci

aceasta urmează a fi menținută.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Primarul satului Mîndrești, raionul Telenești,

Vasile Socolovschi.

Se casează decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, emisă în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primarul satului Mândrești, raionul

Telenești, Vasile Socolovschi, Consiliul local Mândrești, raionul Telenești împotriva

lui Ion Frăsîneanu cu privire la încasarea datoriei ce rezultă din contractul de arendă.

Se menține hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Dumitru Mardari

5