2ra-1607/20 — cu privire la incasarea datoriei, a dobinzii de intirziere, revendicarea bunurilor din posesie nelegitima

2ra-1607/20 — cu privire la incasarea datoriei, a dobinzii de intirziere, revendicarea bunurilor din posesie nelegitima (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1607/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei sediul Telenești (jud. V. Stihi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anton

Bulat, reprezentat de avocatul Iulian Paciurca

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ion Frăsîneanu, reprezentat

de avocatul Nelea Stegărescu împotriva Alexandrei Țuvrilă și Anton Bulat cu privire

la încasarea datoriei și revendicarea bunurilor din posesie nelegitimă și la

cererea reconvențională a lui Anton Bulat, reprezentat de avocatul Rodica

Gaina împotriva lui Ion Frăsîneanu cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere

împotriva deciziei din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Anton Bulat, reprezentat de avocatul Iulian Paciurca și

menținută hotărârea din 6 noiembrie 2019 a Judecătoriei Orhei sediul Telenești

constată:

La 1 martie 2018, Ion Frăsîneanu, reprezentat de avocatul Nelea Stegărescu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Alexandrei Țuvrilă cu privire la

încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că în perioada anului 2014, a arendat de la

Anton Bulat o unitate comercială din or. Telenești str. 8 Martie pentru desfășurarea

activității de comercializare cu produse alimentare.

Astfel, pentru o bună desfășurare a activității, a procurat utilajul necesar și

anume standuri, frigider în sumă totală de 20 000 de lei. La fel, a procurat și marfă

în sumă totală de 40 000 de lei.

A comunicat că a activat până în luna octombrie 2016, iar în perioada dată

Alexandra Țuvrilă îi acorda servicii de contabilitate.

1

A remarcat că, deoarece nu mai avea posibilitate să activeze în continuare,

pârâta s-a arătat disponibilă să preia activitatea lui.

Așadar, au convenit că pârâta va procura de la el marfa care era în magazin cu

tot cu utilaj, dar deoarece la acel moment, ultima nu dispunea de surse financiare,

urma să achite în câteva rate.

În luna noiembrie 2016, a transmis pârâtei utilajul pentru desfășurarea

comerțului în sumă de 12 000 de lei (uzura fiind exclusă în sumă de 8 000 de lei) și

produse alimentare în sumă de 28 000 de lei.

Respectiv, Alexandra Țuvrila urma să înceapă activitatea de comercializare și

treptat, în termen maxim de 10 luni, urma să achite suma menționată.

A relatat că pârâta a început activitatea de comercializare a mărfii, dar a evitat

să-și onoreze obligațiunile asumate față de el.

A precizat că de nenumărate ori s-a adresat la pârâtă, iar solicitările de a-i

achita datoria au rămas fără niciun rezultat, deoarece ultima de fiecare dată amâna

achitarea sumei, motivând că nu acumulează surse financiare suficiente.

Drept urmare, la 20 noiembrie 2017, s-a adresat cu o cerere la IP Telenești de

a lua măsuri în privința Alexandrei Țuvrila pentru însușirea ilegală a bunurilor ce-i

aparțin, cazul dat a fost investigat, fiind stabilit că există un litigiu care urmează a fi

soluționat de către instanța de judecată.

A menționat că Alexandra Țuvrilă a dat explicații la IP Telenești, prin care nu

a negat faptul că a primit de la el marfa și utilajul, la fel nu a negat și faptul că are

datorii față de el, însă suma o consideră mai mică decât cea solicitată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 575, 602 Cod civil, art. 5, 6,

7, 28, 166 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul Alexandrei Țuvrila în

beneficiul lui a sumei de 40 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 9 octombrie 2018 a Judecătoriei Orhei sediul Telenești, a

fost atras în proces în calitate de copârât Anton Bulat.

La 19 octombrie 2018, Ion Frăsîneanu, reprezentat de avocatul Nelea

Stegărescu a depus cerere de chemare în judecată modificată împotriva Alexandrei

Țuvrilă și Anton Bulat, prin care a solicitat admiterea acesteia, încasarea din contul

Alexandrei Țuvrilă a sumei de 28 000 de lei în contul produselor alimentare

transmise pentru realizare și a cheltuielilor de judecată, obligarea lui Anton Bulat să-

i restituie din posesia sa ilegală utilajul destinat pentru desfășurarea comerțului, care

constă din 4 standuri din metal, 6 standuri din lemn, 2 frigidere aflate în unitatea de

comerț din or. Telenești str. 8 Martie sau contravaloarea lor în mărime de 12 000 de

lei și a cheltuielilor de judecată.

La 21 ianuarie 2019, Anton Bulat, reprezentat de avocatul Rodica Gaina a

depus cerere reconvențională împotriva lui Ion Frăsîneanu cu privire la încasarea

datoriei și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că în anul 2014, între el și Ion

Frăsîneanu a fost încheiat un contract de arendă a unității comerciale din

2

or. Telenești str. 8 Martie, ce-i aparține cu drept de proprietate privată și au convenit

de comun acord de a achita suma de 2 000 de lei lunar pentru arendă.

Ultima rată pentru arendă a primit-o în luna august 2017.

Din septembrie 2017, activitatea comercială a fost sistată în unitatea

comercială ce-i aparține. Utilajul destinat pentru desfășurarea comerțului se află

până în prezent în această unitate comercială, deoarece pârâtul nu s-a apropiat să-l

ia.

A remarcat că Ion Frăsîneanu nu recunoaște datoria acumulată pe perioada

depozitării utilajului său în magazin, dânsul însă nu poate dispune de proprietate sa,

fiindu-i lezate drepturile sale de proprietar asupra magazinului.

Astfel, la 27 martie 2018, a expediat în adresa pârâtului o pretenție, prin care

a solicitat ca în termen de 5 zile de la data recepționării pretenție să achite restanța

la arenda magazinului care la acel moment constituia 15 000 de lei, cât și să elibereze

magazinul de utilajul ce-i aparține lui Ion Frăsîneanu, însă fără niciun rezultat.

Având în vedere prevederile art. 619 alin. (2) Cod civil, a considerat că pârâtul

urmează să achite și dobânda de întârziere în mărime de 1 809,04 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 172, 73 CPC, art. 315, 316,

512, 514, 572, 602, 603, 619 Cod civil, art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO,

art. 46 din Constituție.

A solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, încasarea de la Ion Frăsîneanu

în beneficiul lui a datoriei la plata arendei unității comerciale în sumă de 35 000 de

lei, a dobânzii de întârziere, calculate la 11 ianuarie 2019, în sumă de 1 809,04 de

lei și obligarea lui Ion Frăsîneanu de a elibera unitatea comercială din or. Telenești

str. 8 Martie și anume, utilajul destinat pentru activitatea comercială, utilaj ce-i

aparține lui Ion Frăsîneanu, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 6 noiembrie 2019 a Judecătoriei Orhei sediul Telenești, a

fost admisă cererea de chemare în judecată a lui Ion Frăsîneanu.

A fost încasată de la Alexandra Țuvrila în beneficiul lui Ion Frăsîneanu datoria

în sumă de 28 000 de lei.

A fost obligat Anton Bulat să restituie lui Ion Frăsîneanu utilajul pentru

desfășurarea comerțului: 4 (patru) standuri din metal, 6 (șase) standuri din lemn, 2

(două) frigidere aflate în unitatea de comerț din or. Telenești str. 8 Martie sau

încasarea contravalorii în mărime de 12 000 de lei.

A fost respinsă cererea reconvențională a lui Anton Bulat.

Prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Anton Bulat, reprezentat de avocatul Iulian Paciurca și menținută

hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au ajuns la concluzia că, deși Ion Frăsîneanu este proprietarul bunurilor: 4 (patru)

standuri din metal, 6 (șase) standuri din lemn, 2 (două) frigidere, ultimului îi este

lezat dreptul de proprietate din motiv că acestea se află în posesia altor persoane fără

voia și acordul său.

3

Cu referire la prevederile art. 123 alin. (6) CPC, cele enunțate se confirmă prin

explicațiile date de către Anton Bulat la Inspectoratul de poliție Telenești, unde

ultimul a confirmat că utilajul reclamantului se află în încăperea ce-i aparține cu

drept de proprietate, dar refuză să-l restituie din motiv că reclamantul îi este dator

cu 20 000 de lei pentru condiționer.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că potrivit actului de

predare-primire din 3 ianuarie 2020, semnat de ambele părți, se atestă că Anton Bulat

a transmis, iar Ion Frăsîneanu a primit următoarele bunuri din unitatea de comerț din

or. Telenești str. 8 Martie, utilaj pentru desfășurarea comerțului și anume, 4 standuri

din metal, 6 standuri din lemn, 2 frigidere.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la concluzia de a

respinge acțiunea reconvențională depusă de Anton Bulat, deoarece a fost constatat

că Ion Frăsîneanu nu are careva obligațiii vis-a-vis de plata arendei, având în vedere

că Alexandra Țuvrila a preluat activitatea acestuia.

La 18 septembrie 2020, Anton Bulat, reprezentat de avocatul Iulian Paciurca

a declarat recurs împotriva deciziei din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței

de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de scoatere de pe rol a cererii de chemare în

judecată a lui Ion Frăsîneanu și admiterea acțiunii reconvenționale, precum și

participarea personală în instanța Curții Supreme de Justiție.

În motivarea recursului a invocat că soluția primei instanței privind obligarea

lui de a transmite bunurile în raport cu respinegerea cerinței de a-i fi achitată plata

pentru folosința încăperii în care se aflau bunurile, este neechitabilă și afectează

dreptul la administrarea proprietății.

Prima instanță a examinat superficial cererea reconvențională și nu a emis o

soluție argumentată în condițiile unui proces echitabil.

La fel, a considerat că prima instanță eronat a soluționat chestiunea cu privire

la restituirea bunurilor, deoarece la materialele cauzei nu există o cerere prealabilă

înaintată de către lon Frăsîneanu în adresa lui Anton Bulat privind restituirea

bunurilor, astfel nefiind respectată procedura prealabilă.

Materialele administrate de Inspectoratul de Poliție Telenești nu substituie

cererea prealabilă, însă denotă o neînțelegere dintre părțile litigiului, care putea fi

soluționat corect de instanță doar în condițiile respectării procedurii prealabile

prevăzute de legislație.

A mai notat că la 3 ianuarie 2020, i-a restituit bunurile lui Ion Frăsîneanu, pe

cale amiabilă în baza actului de predare-primire, ce confirmă existența acestora în

unitatea de comerț situată în or. Telenești str. 8 Martie, până la data respectivă,

potrivit înțelegerii contractuale din anul 2014, fapt ce justifică pretențiile cu privire

la încasarea plății pentru chirie.

Concluzia instanței cu privire la faptul precum că Ion Frăsîneanu nu era

obligat să înainteze cerere prealabilă față de Anton Bulat, în condițiile în care era

4

evident că somația nu va avea efect, este eronată, deoarece legiuitorul nu prevede

careva excepții de la norma generală.

Respectarea procedurii prealabile implică înaintarea unei cereri, notificări în

adresa oponentului.

A menționat că nu au fost prezentate probe pertinente ce elucidează cerința

verbal pretinsă de Ion Frăsîneanu cu privire la restituirea bunurilor.

A considerat că actele judecătorești contestate urmează a fi casate, deoarece

la soluționarea cauzei au fost încălcate normele de drept prin neaplicarea

prevederilor art. 170 alin. (1) lit. a), art. 267 lit. a) CPC, în sensul restituirii cererii

de chemare în judecată de prima instanță și/sau scoaterii de pe rol a cererii de ambele

instanțe.

Totodată, a considerat că prima instanță și instanța de apel au dat o apreciere

arbitrară copiei registrului de evidență anexat la materialele cauzei, în calitate de

probă și declarațiilor făcute la IP Telenești de către el precum că prin telefon a fost

contactat cu o doamnă cu care a încheiat un contract de arendă, în luna august 2017,

a primit ultima sumă de bani de la doamna în cauză.

Probele menționate au fost administrate arbitrar de instanțele de judecată

ierarhic inferioare, deoarece au un caracter impertinent în sensul neconfirmării

circumstanțelor cu privire la lipsa obligației de achitare a plății pentru chirie de către

intimat.

A învederat că dânsul într-adevăr a menționat despre faptul că ultima plată a

fost efectuată în luna august 2017, însă această plată nu a fost integrală, deoarece

includea cuantumul destinat pentru serviciile necomunale.

Instanța de apel a evitat să dea o apreciere faptului că Ion Frăsîneanu a folosit

încăperea transmisă de el fără a achita o careva plată.

Totodată, intimatul nu a negat despre raportul juridic stabilit, respectiv, despre

faptul că au avut o înțelegere referitor la achitarea plății pentru folosința încăperii.

Prin urmare, se constată că prin refuzul lui Ion Frăsîneanu de a-și lua bunurile

din încăpere, a fost afectat dreptul de proprietate al proprietarului, prin neîncasarea

plății pentru folosința încăperii.

Registrul de evidență anexat la materialele cauzei nu reprezintă o probă

pertinentă, deoarece nu reglementează raportul juridic dintre părți pe perioada

1 aprilie 2018 - 11 ianuarie 2019, pentru care se pretinde încasarea plăților prin

acțiunea reconvențională.

Instanța de apel nu și-a format concluziile în raport cu toate argumentele lui

și anume, faptul că relațiile dintre Anton Bulat și Alexandra Țuvrila erau guvernate

de o înțelegere, iar relațiile în raport cu Ion Frăsîneanu erau guvernate de o altă

înțelegere, circumstanțe care urmau a fi delimitate și examinate obiectiv.

La 9 octombrie 2020, în adresa Alexandrei Țurvila și Ion Frăsîneanu a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Anton Bulat, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 228), fiind recepționată de către Alexandra

5

Țurvila la 19 octombrie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la

actele cauzei (f. d. 229), dar corespondența menționată expediată în adresa lui Ion

Frăsîneanu a fost returnată de către Oficiul Poștal cu mențiunea „necunoscut”

(f. d. 230).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Alexandra Țurvila și Ion Frăsîneanu să-și expună poziția față de temeiurile

recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 16 iulie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 211), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 18 septembrie 2020 în termenul legal.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, asupra admisibilității recursului se

decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților acestora, prin

emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție.

Ca urmare, prin prisma normei enunțate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată ca neîntemeiată

solicitarea recurentului Anton Bulat cu privire la participarea personală în instanța

Curții Supreme de Justiție.

Examinând temeiurile recursului declarat de Anton Bulat, reprezentat de

avocatul Iulian Paciurca, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

6

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anton Bulat, reprezentat de

avocatul Iulian Paciurca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

7

de Anton Bulat, reprezentat de avocatul Iulian Paciurca urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Anton Bulat, reprezentat de

avocatul Iulian Paciurca.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8