2ra-1091/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1091/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Pasecinic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, Iu. Cotruță, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ruslan

Eșanu, reprezentat de avocatul Victor Mocanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Eșanu

împotriva lui Ștefan Secăreanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ruslan Eșanu, reprezentat de avocatul Victor

Mocanu, și a fost menținută hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă ca tardivă,

c o n s t a t ă:

La 13 octombrie 2016, Ruslan Eșanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ștefan Secăreanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit recipisei din 12 martie 2012 scrisă

personal, datată și semnată de pârât, ultimul a luat cu împrumut de la reclamant pe

un termen de un an de zile suma de 50 000 de Euro. Contrar obligației asumate,

împrumutul a fost restituit eșalonat și doar în sumă de 20 200 de Euro, respectiv

suma de 29 800 de Euro nu a fost restituită până în prezent. Pârâtul eschivându-se

de la onorarea obligațiilor sale, manifestându-se cu rea credință și uneori chiar

agresivitate în discuțiile purtate cu reclamantul, dând de înțeles că poate să nu mai

întoarcă datoria.

A susținut reclamantul că, la 28 august 2016 a expediat pârâtului o somație,

prin care a solicitat achitarea datoriei până la 09 septembrie 2016, iar prin răspunsul

din 08 septembrie 2016 reprezentantul pârâtului, avocatul Paulian Popa, a

comunicat despre faptul că somația expediată în adresa lui Ștefan Secăreanu nu

conține date cu privire la suma care pretinde și nici vreo referire la temeiul

pretențiilor, din care motiv somația poartă un caracter strict declarativ și nu poate fi

luată în considerație.

A menționat că, în rezultatul convorbirilor telefonice purtate de reprezentantul

reclamantului cu reprezentantul pârâtului, ultimul a comunicat că pârâtul a fost

temporar ieșit din țară și la revenire reprezentantul pârâtului va mai discuta

suplimentar cu pârâtul referitor la posibilitatea soluționării litigiului pe cale

amiabilă, după care îi va contacta. Nici un răspuns suplimentar din partea pârâtului

sau a reprezentantului acestuia nu a parvenit ulterior.

Reclamantul Ruslan Eșanu a solicitat încasarea de la Ștefan Secăreanu a

datoriei în sumă de 29 800 de Euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Eșanu a fost respinsă ca fiind

tardivă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 14 decembrie 2018, Ruslan

Eșanu, reprezentat de avocatul Victor Mocanu, a declarat apel împotriva hotărârii

din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 19 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Ruslan Eșanu, reprezentat de avocatul Victor Mocanu, și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, potrivit recipisei din 12

martie 2012 scrisă personal, datată și semnată de pârât, ultimul a luat cu împrumut

de la reclamant pe un termen de un an de zile suma de 50 000 de Euro (f. d. 11)

A mai stabilit instanța de apel că, din înscrisurile probatorii, rezultă că

reclamantul/apelant pretinde încasarea sumei rezultate din recipisa din 12 martie

2012, care urma a fi stinsă până la 12 martie 2013.

Astfel, dreptul la acțiune al reclamantului/apelant pentru suma datorată cu titlu

de împrumut s-a născut la data de 12 martie 2013, iar termenul de prescripție

începând să curgă de la data menționată și a expirat la 12 martie 2016.

Prin urmare, a conchis instanța de apel că depunerea acțiunii în instanța de

judecată la 13 octombrie 2016, indică asupra tardivității acțiunii depuse de către

Ruslan Eșanu.

La 16 martie 2020 Ruslan Eșanu, reprezentat de avocatul Victor Mocanu, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, le consideră neîntemeiate, ilegale și fără suport

juridic având la baza acestora o examinare superficială a obiectului litigiului

nominalizat, inclusiv n-au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat

în mod eronat legislația în vigoare.

A mai indicat că în cadrul examinării cauzei în prima instanță și instanța de

apel pârâtul nu a prezentat nici un înscris prin care să probeze că datoria a achitat-o,

invocând că înscrisurile au fost pierdute distruse, deoarece suma împrumutului a

fost restituită și nu mai prezenta interes pentru pârâtul Ștefan Secăreanu.

Cu toate acestea, reclamantul însă a probat dovada existenței restanței

împrumutului la momentul actual cu suma de 29 800 de euro prin înscrisuri

eliberate de însuși pârât.

A considerat că instanțele de judecată greșit au concluzionat despre tardivitatea

acțiunii, deoarece reclamantul la depunerea acțiunii în instanța de judecată a luat în

2

calcul data ultimei achitări de către Ștefan Secăreanu, adică data de 31 august 2015,

respectiv din ziua imediat următoare a început curgerea termenului de prescripție.

A mai considerat că instanțele de judecată neîntemeiat au respins acțiunea din

motivul omiterii termenului de prescripție, deoarece prescripția începe a curge doar

din momentul în care este încălcat dreptul subiectiv sau interesul protejat de lege.

A susținut că nu a fost omis termenul de prescripție, și respectiv nu a fost cazul

ca reclamantul să înainteze un asemenea demers de repunere în termenul de

prescripție extinctivă la înaintarea acțiunii și nici pe parcursul examinării cauzei in

fond.

Prin notificarea din 01 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. La 06 iulie 2020 Ștefan Secăreanu a recepționat recursul declarat de

Ruslan Eșanu, reprezentat de avocatul Victor Mocanu și la 27 iulie 2020 a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței

de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 19

noiembrie 2019 a fost expediată părților la 19 decembrie 2029, dar la actele cauzei

lipsesc date prin care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 16 martie 2020 de către Ruslan Eșanu, reprezentat

de avocatul Victor Mocanu, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ruslan Eșanu, reprezentat de

avocatul Victor Mocanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

3

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ruslan Eșanu, reprezentat de avocatul Victor Mocanu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ruslan Eșanu, reprezentat de avocatul Victor Mocanu, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4