2ra-904/18 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- impunerea cu taxă de stat
2ra-904/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
prima instanță: P. Triboi dosarul nr. 2ra-904/18
instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz
D E C I Z I E
20 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
În componență:
Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă
Judecătorii – Svetlana Filincova, Tamara Chișca-Doneva
Victor Burduh, Nina Vascan
examinând recursul declarat de Ion Bodrug împotriva deciziei Curții de Apel
Bălți din 24 octombrie 2017 și deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din 19
decembrie 2017,
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Primăria com. Bălănești, r-nul Nisporeni, împotriva lui Ion Bodrug cu privire la
încasarea datoriei la plata pentru arendă, penalităților, impozitului funciar și
compensarea cheltuielilor de judecată
c o n s t a t ă
La 01 august 2016, Primăria comunei Bălănești, r-nul Nisporeni, a depus cerere
de chemare în judecată împotriva lui Ion Bodrug cu privire la încasarea datoriei la
plata pentru arendă, penalităților, impozitului funciar și compensarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii a menționat că, la 30 iunie 2014, între Primăria comunei
Bălănești, în calitate de arendator și Ion Bodrug, în calitate de arendaș a fost încheiat
contractul de arendă nr. 1, obiect al căruia este iazul satului Găureni, cu suprafața de
9,49 de ha. Conform pct. 5.1 al contractului, Ion Bodrug și-a asumat obligațiunea de a
achita plata de arendă în sumă de 11 495 de lei până la 31 decembrie a fiecărui an.
Reclamanta relevă că prin actul de verificare a plăților nr. 11 din 02 ianuarie
2016, Ion Bodrug recunoaște, prin semnătura personală aplicată pe act, că este dator
cu sumele indicate în acesta.
Astfel, Primăria comunei Bălănești, r-nul Nisporeni, afirmă că prin somația
nr.15 din 01 februarie 2016, a solicitat arendașului Ion Bodrug achitarea datoriei,
însă, prin răspunsul din 22 martie 2016 ultimul a comunicat că nu va achita suma
datorată până nu va exista o hotărâre judecătorească în acest sens. Totodată, pârâtul
și-a motivat refuzul prin faptul că a fost presat de administrație și a înregistrat
pierderi.
Suplimentar, reclamanta afirmă că prin prisma pct. 5.1 al contractului de arendă
și a actului de verificare a plăților de arendă, arendașul datorează pentru perioada de
la 01 ianuarie 2015 suma de 11 495 de lei, care trebuia achitată până la 31 decembrie
1
Deopotrivă, pentru fiecare zi de întârziere după termenul indicat, arendașul
urmează să achite dobândă în sumă de 11,78 de lei pentru fiecare zi de întârziere.
De asemenea, reclamantul susține că arendașul nu a achitat impozitul funciar al
iazului arendat pentru perioada 30 iunie 2015 – 31 decembrie 2015, ceea constituie
suma de 545,50 de lei și care în conformitate cu pct. 3.2 litera k) al contractului
trebuia achitat până la 15 octombrie 2015. Respectiv, pentru fiecare zi de întârziere
acesta urmează să achite și penalitate de 0,37 de lei.
În această ordine de idei, conchide că Ion Bodrug nu și-a onorat obligațiunile
contractuale, acumulând o datorie pentru plata de arendă în sumă totală de 11 526,50
de lei, dobândă de întârziere în sumă totală de 2 473,38 de lei (11,78 de lei pentru
fiecare zi de întârziere) pentru neachitarea plății de arendă, impozit funciar în sumă
de 545,50 de lei și penalitate în sumă de 77,70 de lei pentru neachitarea impozitului
funciar.
Solicită încasarea de la Ion Bodrug în beneficiul Primăriei comunei Bălănești, r-
nul Nisporeni datoria la plata de arendă în sumă totală de 11 526,50 de lei; sancțiunea
pecuniară în sumă de 2 473,38 de lei; impozitul funciar în sumă de 545,50 de lei;
penalitatea în sumă de 77,70 de lei pentru neachitarea impozitului funciar și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Nisporeni, prin hotărârea din 29 decembrie 2017 (f.d. 65, 71-73), a
admis parțial cererea de chemare în judecată și a încasat de la Ion Bodrug în
beneficiul Primăriei com. Bălănești, r-nul Nisporeni, suma de 5 940 de lei cu titlu de
plată de arendă, suma de 2 118,38 de lei cu titlu de dobândă de întârziere și suma de
545,50 de lei cu titlu de impozit funciar, iar în rest a respins acțiunea ca nefondată și
neîntemeiată.
Prima instanță și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 512-514, art.
572, art. 585, art. 619, art. 625, art. 626, art. 666, art. 734, art. 737, art. 738, art. 747 și
art.911 din Codul civil; art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 317 din 18 iulie 2003 și
art. 20 alin. (7) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 cu privire la administrația
publică locală.
În consolidarea soluției sale, Judecătoria Nisporeni a reținut că, la 06 iulie 2015,
Primăria com. Bălănești a recepționat cererea lui Ion Bodrug prin care ultimul a
solicitat rezilierea contractului de arendă. Respectiv, momentul recepționării cererii
arendașului constituie momentul rezilierii contractului, astfel încât pârâtul fiind
obligat să achite plata pentru arendă, dobânda de întârziere și impozitul funciar doar
pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 07 iulie 2015.
Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 24 octombrie 2017 (f.d. 112, 113-116
recto-verso), a admis apelul declarat de Primăria com. Bălănești, r-nul Nisporeni și a
casat integral hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 29 decembrie 2016, pronunțând o
nouă hotărâre prin care a admis integral acțiunea și a încasat de la Ion Bodrug în
beneficiul Primăriei com. Bălănești, r-nul Nisporeni datoria la contractul de arendă în
sumă de 11 526,50 de lei, dobândă de întârziere în sumă de 2 473,38 de lei și
impozitul funciar în sumă de 623,20 de lei.
Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 118 alin. (3)
din Codul de procedură civilă, art. 572 alin. (2), art. 619, art. 666 alin. (1), art. 668
alin. (1) și art.911 din Codul civil.
În consolidarea soluției sale Curtea de Apel Bălți a remarcat că, prin cererea de
reziliere a contractului de arendă, Ion Bodrug a solicitat inter alia oferirea unui
termen de 90 de zile pentru a-și ridica parțial investiția, adică peștele. Astfel, prin
2
Decizia Consiliului comunal Bălănești din 14 august 2015, care nu a fost atacată de
către Ion Bodrug, a fost acceptată cererea acestuia privind rezilierea înainte de termen
a contractului de arendă a bazinului acvatic, fiind menționat că decizia intră în
vigoare la 31 decembrie 2015.
În această ordine de idei, instanța de apel a conchis temeinicia cererii de
chemare în judecată, deoarece Primăria com. Bălănești, r-nul Nisporeni revendică
plata pentru arendă doar pentru perioada acționării contractului de arendă.
Curtea de Apel Bălți, prin decizia suplimentară din 19 decembrie 2017 (f.d. 124,
126-127 recto-verso), a admis cererea reprezentantului Primăriei com. Bălănești, r-
nul Nisporeni, avocatul Iosif Mardari cu privire la emiterea unei decizii suplimentare
și a încasat de la Ion Bodrug în beneficiul Primăriei com. Bălănești, r-nul Nisporeni
suma de 2 500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică și în beneficiul
statului taxa de stat în sumă de 2 987,69 de lei.
Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 94 alin. (1),
art. 96 alin. (1), art. 98 alin. (1) și art. 250 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură
civilă.
Întru consolidarea soluției sale, Curtea de Apel Bălți a reținut că la pronunțarea
unei noi hotărâri, prin care a admis integral acțiunea, instanța de apel nu s-a expus
asupra compensării cheltuielilor de judecată.
La 04 ianuarie 2018, Ion Bodrug a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Bălți din 24 octombrie 2017 și deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din
19 decembrie 2017, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei și
deciziei suplimentare recurate, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 29
decembrie 2016 (f.d. 135-138).
În motivarea recursului menționează că, instanța de apel a emis o decizie eronată
și nefondată, apreciind doar poziția Primăriei com. Bălănești, r-nul Nisporeni. La caz,
opinează că Curtea de Apel eronat a considerat că termenul de 90 de zile, solicitat de
arendaș prin declarația de reziliere din 06 iulie 2015 pentru ridicarea bunurilor din
preajma iazului arendat și scoaterea peștelui, este de fapt termen de acțiune a
contractului. Or, în această perioadă recurentul nu a exercitat acțiuni de arendaș, ci a
efectuat doar acțiuni de ridicare a bunurilor sale.
Respectiv, recurentul vădește că nu este obligat de a achita plata de arendă
pentru perioada următoare rezilierii contractului, deoarece în această perioadă nu a
exercitat atributele de folosință și dispoziție asupra iazului, și datorează arendatorului
plata pentru arendă pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 06 iulie 2015, care și-o
asumă și este de acord să o achite.
Cu referire la decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 19 decembrie
2017, invocă faptul că instanța de apel a comis o eroare cu privire la cuantumul
taxei de stat ce urmează a fi încasată în folosul statului, deoarece este incertă și
neargumentată suma de 2 987,69 de lei încasată în folosul statului cu titlu de taxă de
stat.
Curtea Supremă de Justiție, prin încheierea din 23 mai 2018, a considerat
admisibil recursul declarat de Ion Bodrug împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din
24 octombrie 2017 și deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din 19 decembrie
2017.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion
Bodrug urmează a fi admis și modificată decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți
3
din 19 decembrie 2017 în partea încasării taxei de stat, iar decizia Curții de Apel
Bălți din 24 octombrie 2017 a o menține fără modificări, din motivele ce succed.
Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs
și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a
administra noi dovezi.
Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea
de recurs.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice
decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe;
Din suportul probator administrat se atestă că, la 30 iunie 2014, între Primăria
comunei Bălănești, în calitate de locator și Ion Bodrug, în calitate de locatar a fost
încheiat contractul de arendă nr. 1, obiect al căruia este bazinul acvatic cu suprafața
de 9,49 ha, identificat prin numărul cadastral 6010208582, amplasat în s. Găureni., cu
suprafața de 9,49 de ha (f.d. 5-7). Conform pct. 4.1, durata locațiunii este de 5 ani, de
la 30 iunie 2014 până la 30 iunie 2019.
Deopotrivă, din conținutul clauzei contractuale stabilite la pct. 5.1 al
contractului se desprinde că, părțile au convenit asupra plății chiriei în sumă de 11495
de lei care urmează a fi achitată de către arendașul Ion Bodrug până la data de 31
decembrie a fiecărui an, iar în cazul neachitării se va calcula o penalitate conform
legislației în vigoare (f.d. 5-7).
La 06 iulie 2015, Ion Bodrug s-a adresat Primăriei comunei Bălănești, r-nul
Nisporeni cu cerere privind rezilierea contractului de arendă nr. 1, solicitând totodată
acordarea unui termen de 90 de zile pentru a-și recupera parțial investițiile (f.d. 40-
41).
Astfel, prin Decizia Consiliului comunal Bălănești adoptată la 14 august 2015 s-
a acceptat cererea lui Ion Bodrug privind rezilierea înainte de termen a contractului
de arendă a bazinului acvatic din s. Găureni. Totodată, conform pct. 3 al
dispozitivului Deciziei, aceasta va intra în vigoare la 31 decembrie 2015 (f.d. 35).
Succesiv, Colegiul atestă că la 02 ianuarie 2016, între Primăria comunei
Bălănești, r-nul Nisporeni, și Ion Bodrug a fost semnat Actul nr. 11 de verificare a
plăților de arendă a iazului de pe moșia satului Găureni, conform căruia datoria
ultimului la plata de arendă a bazinului acvatic constituie suma de 11 495 de lei
pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 31 decembrie 2015; suma de 545,50 de lei pentru
impozitul funciar de arendă a bazinului acvatic pentru perioada 30 iunie 2015 – 31
decembrie 2015; și penalitate în sumă de 11,78 de lei pentru perioada 15 august 2015
– 31 decembrie 2015 (f.d. 8).
Verificând legalitatea soluțiilor Curții de Apel Bălți, Colegiul civil comercial și
de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție vădește că instanța de
apel a cercetat multiaspectual suportul probator administrat și a stabilit corect
circumstanțele speței, iar drept consecință a identificat și aplicat cadrul normativ care
guvernează speța, însă, a calculat eronat taxa de stat care urmează a fi achitată de
către Ion Bodrug în contul statului în urma pierderii procesului.
La capitolul dat, instanța de recurs notează că instanța de apel temeinic a
4
constatat că raporturile născute între Ion Bodrug și Primăria comunei Bălănești, r-nul
Nisporeni în baza contractului de arendă nr. 1 din 30 iunie 2014 sunt guvernate de
art.911 din Codul civil. Or, în sensul acestei norme, arenda este contractul încheiat
între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri și de alte
bunuri agricole (arendator) – și altă parte (arendaș) cu privire la exploatarea acestora
pe o durată determinată și la un preț stabilit de părți. Prin acordul părților, dispozițiile
cu privire la arendă se aplică și la locațiunea altor imobile. Contractului de arendă se
aplică în modul corespunzător dispozițiile cu privire la locațiune în măsura în care
prezentul capitol nu prevede altfel.
Astfel, din înțelesul semantic al normei precitate se deduce că contractul de
arendă este un contract cu titlu oneros și se încheie pe o durată determinată de părți.
Respectiv, în condițiile speței își găsesc aplicabilitate și dispozițiile art. 921
alin.(2) din Codul civil, care consemnează că încetarea arendei înainte de termen are
loc în conformitate cu legea. Or, Ion Bodrug a notificat, la 06 iulie 2015, Primăria
comunei Bălănești, r-nul Nisporeni despre rezilierea contractului de arendă nr. 1,
solicitând totodată acordarea unui termen de 90 de zile pentru a-și recupera parțial
investițiile (f.d. 40-41). Iar, prin Decizia Consiliului comunal Bălănești adoptată la 14
august 2015 s-a acceptat cererea lui Ion Bodrug privind rezilierea înainte de termen a
contractului de arendă a bazinului acvatic din s. Găureni. Totodată, conform pct. 3 al
dispozitivului Deciziei, aceasta va intra în vigoare la 31 decembrie 2015 (f.d. 35).
În această ordine de idei, Colegiul opinează că raporturile dintre Ion Bodrug și
Primăria comunei Bălănești, r-nul Nisporeni născute în baza contractului de arendă
nr. 1 din 30 iunie 2014 s-au stins odată cu intrarea în vigoare a Deciziei Consiliului
comunal Bălănești, r-nul Nisporeni, prin care a fost acceptată cererea lui Ion Bodrug
privind rezilierea înainte de termen a contractului de arendă a bazinului acvatic din s.
Găureni. Prin urmare, arendașul Ion Bodrug are obligația de a plăti arenda pentru
bazinul acvatic ce i-a fost transmis în baza contractului de arendă nr. 1 din 30 iunie
2014, pentru perioada de până la 31 decembrie 2015.
Or, prin prisma art. 916 alin. (1) din Codul civil, plata arendei se face în natură,
în bani sau în natură și în bani, potrivit acordului dintre părți, și se execută în
termenul și în locul stabilit în contract.
La caz, instanța de recurs apreciază ca fiind lipsite de substanță alegațiile
recurentului precum că nu este obligat de a plăti arenda pentru perioada următoare
rezilierii contractului, deoarece în această perioadă nu a exercitat atributele de
folosință și dispoziție asupra iazului. Or, din cuprinsul cererii de recurs și cererii de
reziliere a contractului de arendă nr. 1 se deduce că Ion Bodrug a solicitat
arendatorului acordarea unui termen de grație de 90 de zile pentru a extrage peștele
din bazinul acvatic. Iar, din sensul Deciziei Consiliului comunal Bălănești, r-nul
Nisporeni, din 14 august 2015 se înțelege că arendatorul a acordat termen arendașului
până la 31 decembrie 2015 pentru ca acesta să-și recupereze investițiile.
Corelând ipoteza relevată supra se distinge indubitabil că contractul de arendă
nr. 1 din 30 iunie 2014 se consideră a fi reziliat din momentul intrării în vigoare a
deciziei administrației publice locale, adică de la 31 decembrie 2015, și nicidecum nu
de la data depunerii de către arendaș a cererii de reziliere a contractului. Or, prin
inacțiunea sa de a nu contesta decizia administrației publice locale, Ion Bodrug a
acceptat tacit că termenul de reziliere a contractului de arendă nr. 1 este ziua de 31
decembrie 2015.
5
Ba mai mult decât atât, din însăși sintagma „pentru a-mi scoate … și realiza
peștele îmi trebuie 90 de zile, care rog să mi le acorda-ți …” formulată în cererea de
reziliere a contractului, se deduce că arendașul Ion Bodrug și-a manifestat direct
intenția că după depunerea cererii de reziliere a contractului va exploata bunul
arendat pentru realizarea scopului final al contractului de arendă și în acest sens va
efectua unele operațiuni de posesie, folosire și prelucrare a acestuia, care îi sunt
necesare pentru obținerea fructului.
Respectiv, Ion Bodrug urma să-și execute obligația și să achite plata arendei
bazinului acvatic din s. Găureni, primit în arendă în baza contractului de arendă nr. 1
din 30 iunie 2014, pentru toată perioada valabilității acestui contract, adică până la 31
decembrie 2015.
În acest sens, legiuitorul incumbă la art. 572 alin. (1) și (2) din Codul civil că
temeiul executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în
modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit. Astfel, prin
prisma art. 916 alin. (1) arendașul are obligația de a executa plata arendei în termenul
și în locul stabilit în contract.
Finalmente, raportând circumstanțele constatate și expuse supra normelor
precitate, Colegiul vădește că instanța de apel temeinic a stabilit obligația arendașului
Ion Bodrug de a plăti arendatorului plata de arendă a bazinului acvatic amplasat în
s.Găureni pentru toată perioada deținerii acestuia în posesie, și anume până la 31
decembrie 2015, precum și a dobânzii de întârziere în conformitate cu art. 619 din
Codul civil în sumă totală de 2 473,38 de lei, a impozitului funciar în sumă de 545,50
de lei și a penalității în sumă de 77,70 de lei pentru perioada 01 ianuarie 2015 – 31
decembrie 2015.
Subsecvent, instanța de recurs constată că instanța de apel a calculat greșit
cuantumul taxei de stat care urmează a fi achitat de către Ion Bodrug în bugetul
național în legătură cu pierderea prezentului proces civil, iar drept consecință a
încasat de la Ion Bodrug în beneficiul statului o sumă nejustificată și exorbitantă în
raportul cu pretențiile ce au format obiectul material al prezentei acțiuni civile.
Or, în sensul articolului 83 din Codul de procedură civilă, taxa de stat reprezintă
o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în beneficiul
statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de
judecare a cauzei civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.
În acțiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcție de caracterul și valoarea
acțiunii, iar în acțiunile nepatrimoniale și în alte cazuri prevăzute de lege, în proporții
fixe, conform Legii taxei de stat.
În conformitate cu articolul 84 din Codul de procedură civilă, se impune cu taxă
de stat fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea
intervenientului principal, cererea vizând cauzele cu procedură specială, cererea de
eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității, cererea de
eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel,
cererea de recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele
judecătorești.
Prin prisma art. alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, valoarea acțiunii se
determină din suma cerută în acțiunile pentru plata unei sume.
La caz, Colegiul evocă faptul că în potrivit art. 3 pct. 1. lit. a) din Legea taxei de
stat, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial
tariful taxei de stat se stabilește în cuantum de 3% din valoarea acțiunii sau din suma
6
încasată, dar nu mai puțin de 150 de lei de la persoanele fizice și nu mai puțin de 270
de lei de la persoanele juridice.
Aderent, art. 3 pct. 1. lit. j) din Legea taxei de stat consemnează că pentru
cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești tariful taxei de stat se
stabilește în cuantum de 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de
chemare în judecată, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75% din taxa
calculată din suma contestată.
Analizând cuprinsul deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din 19
decembrie 2017 (f.d. 126-127 recto-verso), instanța de recurs deduce că aceasta nu
conține memoriul care a format poziția instanței de apel cu privire la soluția de a
încasa de la Ion Bodrug în contul statului suma de 2 987,69 de lei cu titlu de
compensare a taxei de stat în legătură cu pierderea prezentului proces civil.
Or, atât din cererea de chemare în judecată, cât și din decizia Curții de Apel
Bălți din 24 octombrie 2017 rezultă indubitabil că, în speță, valoarea acțiunii este de
14 623,08 lei (11 526,50 datoria la plata arendei + 2 473,38 dobânda de întârziere +
545,50 impozitul funciar + 77,70 penalitate). Respectiv, ținând cont de valoarea
acțiunii și coroborând-o cu normele legale indicate supra, se constată în condițiile
speței tariful taxei de stat pentru prima instanță constituie suma de 438,69 de lei, iar
pentru instanța de apel suma de 329,01 lei.
Prin urmare, cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat care urmează să le
compenseze Ion Bodrug constituie 767,70 de lei, și nu 2 987,69 de lei după cum a
dispus instanța de apel. În această ordine de idei, instanța de recurs consideră necesar
de a interveni în soluția dată de instanța de apel în partea compensării cheltuielilor de
judecată, prin modificarea deciziei suplimentare adoptate de Curtea de Apel Bălți la
19 decembrie 2017 în sensul micșorării taxei de stat încasate de la Ion Bodrug în
contul statului de la 2 987,69 de lei la 767,70 de lei.
Din considerentele menționate, și având în vedere că argumentele invocate de
Ion Bodrug parțial și-au găsit confirmare, iar instanța de apel a emis o soluție justă
pe fond, însă, a calculat eronat taxa de stat care urmează a fi achitată de către Ion
Bodrug în contul statului în urma pierderii procesului, iar drept consecință a încasat o
sumă nejustificată și exorbitantă în raportul cu pretențiile ce au format obiectul
material al prezentei acțiuni civile, Colegiul civil comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității
admiterii recursului și modificării deciziei suplimentare adoptate de Curtea de Apel
Bălți la 19 decembrie 2017, cu menținerea fără modificări a deciziei din 24
octombrie 2017.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) și art. 445 alin. (3) din Codul de
procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
A admite recursul declarat de Ion Bodrug împotriva deciziei Curții de Apel
Bălți din 24 octombrie 2017 și deciziei suplimentare a Curții de Apel Bălți din 19
decembrie 2017.
A modifica decizia suplimentară a Curții de Apel Bălți din 19 decembrie 2017,
în partea încasării de la Ion Bodrug în beneficiul statului taxa de stat în sumă de
2987,69 de lei, micșorând cuantumul taxei de stat până la suma de 767,70 de lei.
7
A menține fără modificări decizia Curții de Apel Bălți din 24 octombrie 2017
adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Primăria com. Bălănești, r-nul Nisporeni, împotriva lui Ion Bodrug cu privire la
încasarea datoriei la plata pentru arendă, penalităților, impozitului funciar și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței,
judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Svetlana Filincova
Tamara Chișca-Doneva
Victor Burduh
Nina Vascan
8