2ra-913/17 — declararea nulității contractului de vîmzare cumpărare

2ra-913/17 — declararea nulității contractului de vîmzare cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Hadîrcă dosarul nr. 2ra-913/17

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău)

instanța de apel: Iu. Cimpoi, L. Bulgac, N. Simciuc

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecătorii: Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Zinaida Poștar și avocatul Svetlana Mazur în interesele Nataliei Bettuzzi și

Zinaidei Poștar,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul

Svetlana Mazur în interesele Nataliei Bettuzzi și Zinaidei Poștar împotriva

Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău, Andrei Poștar, intervenientul

accesoriu notarul public Maria Florea și Întreprinderea de Stat „Cadastru” cu privire

la declararea nulității hotărârii privind dispunerea privatizării apartamentului,

declararea nulității contractului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016 prin care

a fost respins apelul declarat de către avocatul Svetlana Mazur în interesele

Nataliei Bettuzzi și Zinaidei Poștar și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 22 septembrie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 21 aprilie 2016, avocatul Svetlana Mazur a depus în interesele

Nataliei Bettuzzi și Zinaidei Poștar cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului mun. Chișinău, Primăriei mun. Chișinău, Andrei Poștar, intervenientul

accesoriu notarul public Maria Florea și Întreprinderea de Stat „Cadastru” cu privire

la declararea nulității hotărârii privind dispunerea privatizării apartamentului,

declararea nulității contractului.

În motivarea acțiunii a indicat că, aflându-se în Italia la începutul anului 2016,

Bettuzzi (Poștar) Natalia a fost telefonată de către mama sa Poștar Zinaida, care i-a

comunicat că creditorii lui Poștar Andrei intenționează să înstrăineze apartamentul

nr. 7 din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chișinău. Astfel. Bettuzzi Natalia a aflat că

apartamentul a fost privatizat numai pe numele lui Poștar Andrei și Poștar Zinaida.

prin ce i s-a îngrădit dreptul de proprietate, sau din câte cunoștea, în bonul de

repartiție nr. 027525 din 06 februarie 1986, erau indicați atât Poștar Zinaida, Poștar

Andrei cât și ea - Bettuzzi (Poștar) Natalia. Faptul dat fiind confirmat atât prin

extrasul din tabelul nominal cît și prin extrasul din fișa locuinței eliberate de către

IMGFL 16. O hotărâre a instanței prin care să fie declarată ca persoană ce a pierdut

2

dreptul la folosirea încăperii de locuit nu există, așa cum prevede art. 63 din Codul

cu privire la locuințe.

Respectiv, Agenția Teritorială Chișinău a Departamentului Privatizării a

încălcat prevederile art. 6 alin. (1) din Legea privatizării fondului de locuințe, care

prevede că cumpărarea sau primirea cu titlu gratuit în proprietate privată a

locuințelor se face cu acordul tuturor membrilor adulți ai familiei care locuiesc

împreună. La dorința lor, locuința poate fi cumpărată în proprietate comună sau în

diviziune. Ori, careva acord întru privatizare sau refuz de participare la privatizare

nu a fost solicitat de la Bettuzzi (Poștar) Natalia. În scopul soluționării litigiului pe

cale amiabilă a înaintat cerere prealabilă înregistrată la Consiliul municipal Chișinău

pe 30 martie 2016, însă prin răspunsul nr. 07-06/268 din 11 aprilie 2016, au fost

informați că în urma examinării în fond a cererii a fost respinsă pe motiv că este

neîntemeiată.

Astfel, solicită avocatul Svetlana Mazur în interesele Nataliei Bettuzzi și

Zinaidei Poștar declararea nulității hotărârii Agenției Teritoriale Chișinău pentru

Privatizare a Departamentului Privatizării nr. 526 din 15 ianuarie 2004, prin care a

fost dispusă privatizarea apartamentului nr. 7 din str. Liviu Deleanu 1, mun.

Chișinău de către Poștar Zinaida și Poștar Andrei; declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 1-1025

din 22 martie 2004, încheiat între directorul Agenției Teritoriale Chișinău pentru

Privatizare a Departamentului Privatizării în calitate de vânzător și Poștar Zinaida în

calitate de cumpărător, precum și a menționa că hotărârea constituie temei de

operare a rectificărilor în Registrul Bunurilor Imobile.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 septembrie 2016

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 26 septembrie 2016 și la 11 noiembrie 2016, avocatul Svetlana

Mazur în interesele Nataliei Bettuzzi și Zinaidei Poștar a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016a fost respins

apelul declarat de către avocatul Svetlana Mazur în interesele Nataliei Bettuzzi și

Zinaidei Poștar și menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției date instanța de apel a stabilit că potrivit ordinului de

repartiție nr.027525 din 06 februarie 1996 lui Poștar Zinaida, Poștar Andrei și

Bettuzzi (Poștar) Natalia le-a fost repartizat cu drept de locuință și chirie

apartamentul nr. 7. din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chișinău (f.d.9).

Potrivit extrasului din fișa locuinței (nr. 110 din 08 noiembrie 2003), în

calitate de locatari ai apartamentului nr. 7, din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chișinău,

figurează Poștar Zinaida, Poștar Andrei și Bettuzzi Natalia (f.d.10, 11).

Conform extrasului din Hotărârea nr.526 din 15 ianuarie 2004, a Comisiei

municipale du privatizare a fondului de locuințe, s-a hotărât transmiterea în

proprietate privată locuințele de stat în limitele normei prevăzute de Legea

privatizării fondului de locuințe, lui Poștar Zinaida și Poștar Andrei, apartamentul

nr.7 din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chișinău (f.d.17 52). Ulterior, la data de 22

3

martie 2004 a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată a imobilului dat (f.d.14).

La data de 30 martie 2016, reclamanții Bettuzzi Natalia și Poștar Zinaida s-au

adresat către Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun.Chișinău, cu o cerere

prealabilă, privind declararea nulității hotărârii nr.526 din 15 ianuarie 2004 și a

contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate

privată a imobilului dat din 22 martie 2004 (f.d.7).

Iar la data de 11 aprilie 2016, pârâtul Consiliul mun. Chișinău, a eliberat

răspunsul nr. 07-06/268, conform căruia pârâților li s-a comunicat refuzul în

satisfacerea cerințelor, din motiv că litigiile date urmează a fi soluționate de către

instanță, ca rezultat reclamantele s-au adresat instanței de judecată.

În contextul cerințelor înaintate la caz, instanța de apel a considerat că prima

instanță corect a reținut că, cerințele privind declararea nulității contractului în

litigiu, cât și a hotărârii Agenției Teritoriale Chișinău pentru Privatizare a

Departamentului Privatizării, sunt lipsite de un suport faptic și juridic.

Or, conform art. 216 Codul civil actul juridic este nul în temeiurile prevăzute

de prezentul cod (nulitate absolută). Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile

prevăzute de prezentul cod, de către instanța de judecată sau prin acordul părților

(nulitate relativă).

Conform art. 227 Codul civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi

invocată de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată o

invocă din oficiu. Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către

părți a actului lovit de nulitate. Acțiunea în constatare a nulității absolute este

imprescriptibila.

Iar, conform art.227 alin.(1) și alin.(2) Codul civil, actul juridic încheiat în

baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanța de judecată. Eroarea

este considerabilă dacă la încheiere a existat o falsă reprezentare referitor la: a)

natura actului juridic: b) calitățile substanțiale ale obiectului actului juridic; c)

părțile actului juridic (partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea privatizării

fondului de locuințe nr.1324 din 10 martie 1993 (cu modificările și completările

ulterioare), cetățenii care doresc să cumpere sau să primească cu titlu gratuit

locuința în proprietate privată depun cereri scrise la organele abilitate, prezentând

setul de documente ce le certifică dreptul de a dobândi în proprietate locuința de

stat.

Având în vedere normele legale enunțate, instanța de apel a reținut că

condițiile pentru nulitate absolută a actelor contestate în litigiu lipsesc, de vreme ce

în cazul de față s-a adeverit că natura atât a hotărârii Comisiei municipale de

Privatizare a Departamentului Privatizării nr.526 din 15 ianuarie 2004 și contractul

de vânzare-cumpărare în litigiu, au survenit în rezultatul unei reprezentări în

momentul încheierii acestora.

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a mai

reținut că nici în cadrul examinării pricinii în prima instanță și nici în instanța de

4

apel apelantele -reclamante nu au prezentat careva probe concludente și pertinente

prin care s-ar adeveri existența temeiurilor de nulitate a actelor în litigiu contestate.

Mai mult, pretenția reclamantelor privind declararea nulității hotărârii

Agenției Teritoriale Chișinău pentru Privatizare Departamentului Privatizării nr.526

din 15 ianuarie 2004 este neîntemeiată, atîta timp cît, este inadmisibilă de drept

declararea nulității unui act administrativ emis de către o autoritate publică centrală

sau locală.

De asemenea, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de apel

Chișinău a notat că, la încheierea contractului de privatizare au participat nemijlocit

apelanta-reclamantă Poștar Zinaida, cât și intimatul-pârât Poștar Andrei, fapt care

prezumă că acestea și sunt părțile contractuale corespunzătoare, iar motivul invocat

de către apelantele-reclamante Bettuzzi Natalia și Poștar Zinaida, cu referință la

bonul de repartiție și extrasul din fișa locuinței nr. 411466, nu generează încălcarea

calității contractuale și neatragerea în cadrul acestui contract a lui Bettuzzi (Poștar)

Natalia la încheierea acestui contract, ultima păstrîndu-și dreptul în calitate de

moștenitor al proprietarilor Poștar Zinaida și Poștar Andrei, asupra apartamentului

nr. 7. din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chișinău.

Totodată, a mai stabilit instanța de apel că reclamanta Poștar Zinaida a

confirmat în cadrul ședinței de judecată că Bettuzzi (Poștar) Natalia nu locuiește în

țară din anul 1998 (f.d.58).

Astfel, în speță nu au fost întrunite condițiile de nulitate absolută ale actului

juridic, atâta timp cât nu s-au administrat careva probe care să reflecte condiții

pentru anularea hotărârii nr.526 din 15.01.2004 a Comisiei municipală de privatizare

a fondului locativ și a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu.

În acest sens, instanța de apel a considerat că de către proprietarii

apartamentului nr. 7, din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chișinău, adică Poștar Zinaida

și Poștar Andrei, au fost prezentate actele care au stat la baza emiterii hotărârii

nr.526 din 15.01.2004 a Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ, acte

emise de către autoritățile competente, veridicitatea cărora nu a fost pusă la dubii,

iar reclamanta-apelantă nu a prezentat careva probe ce să susțină nulitatea actelor

prezentate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată din 22 martie 2004. Astfel, instanța de apel a conchis

că condițiile de nulitate ale actului juridic nu s-au constatat.

În consecință instanța de apel a concluzionat că soluția dată de prima instanță

despre necesitatea respingerii acțiunii Nataliei Bettuzzi și Zinaidei Poștar, este justă.

La data de 10 martie 2017, Zinaida Poștar și avocatul Svetlana Mazur în

interesele Nataliei Bettuzzi și Zinaidei Poștar a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului au indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel deoarece contravine probatoriului examinat în cadrul ședinței de judecată.

Consideră eronată concluzia instanței de apel de respingere a acțiunii pe

motiv că nu s-a solicitat nulitatea contului nominal și tabelului nominal, or, aceste

acte sunt acte preliminare emiterii deciziei de privatizare și care nu pot constitui

5

obiectul unui litigiu în contenciosul administrativ. Mai mult ca atît în bonul de

repartiție au fost indicați toți membrii familiei, inclusiv și Natalia Bettuzzii,

respectiv la privatizarea apartamentului Departamentul de Privatizare era obligat și

avea posibilitatea să verifice dacă informația indicată în contul și tabelul nominal

este completă.

În astfel de situație, consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat eronat legea, nu a aplicat legea care urma să fie aplicată și soluția acesteia

a dus la soluționarea greșită a pricinii, ori aprecierea probelor de către instanțele

judecătorești a fost arbitrară, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii nu rezultă data recepționării de către părți a deciziei

motivate a Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, și prin urmare instanța

de recurs le consideră recursul declarat de către Zinaida Poștar și avocatul Svetlana

Mazur în interesele Zinaidei Poștar și Nataliei Bettuzzi la 10 martie 2017 depus în

termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Zinaida Poștar și

avocatul Svetlana Mazur în interesele Zinaidei Poștar și Nataliei Bettuzzi nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

6

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Zinaida Poștar și avocatul Svetlana Mazur în interesele Zinaidei Poștar și

Nataliei Bettuzzi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Zinaida Poștar și avocatul Svetlana Mazur în

interesele Zinaidei Poștar și Nataliei Bettuzzi împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 15 decembrie 2016 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul: Maria Ghervas

Judecătorii: Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru