2ri-130/17 — validarea propririi

2ri-130/17 — validarea propririi (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: I. Muruianu dosarul nr.2ri-130/17

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Ala Cobăneanu, Maria Ghervas,

Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către lichidatorul Societății cu răspundere

limitată „Transvio” în proces de insolvabilitate, Dorin Ciobanu,

în pricina civilă la cererea lichidatorului Societății cu răspundere limitată

„Transvio” în proces de insolvabilitate, Dorin Ciobanu, împotriva lui Alexandr

Șvidcenco cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017, prin care

cererea de validare a popririi a fost respinsă și desființată poprirea,

c o n s t a t ă:

La 16 iulie 2014, SRL „Transvio” s-a adresat instanței de insolvabilitate cu

cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine

însuși, invocând incapacitatea de plată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 iulie 2014 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă a SRL „Transvio” privind intentarea procesului de

insolvabilitate.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2014 a fost intentat

procesul de insolvabilitate în privința SRL „Transvio”, fiind desemnat în funcția de

administrator al insolvabilității ÎI „Ciobanu Dorin”, deținătorul certificatului nr.

11550 eliberat la 10 noiembrie 2008.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2015 a fost intentat față

de SRL „Transvio” (IDNO - 1008600004674, sediul - mun. Chișinău, str. Alba

Iulia nr.85/2 of. 16) procedura de faliment și a desemnat administratorul autorizat

Ciobanu Dorin în funcția de lichidator al societății insolvabile.

În cadrul procedurii de faliment lichidatorul Ciobanu Dorin a înaintat o

cerere, prin care a solicitat validarea popririi asupra automobilului de model

„Renault Scenic” nr./î CPV 038, ce face parte din masa debitoare a SRL

„Transvio” și revendicarea acestui automobil din posesia terțului poprit Alexandr

Șvidcenco, iar în cazul în care acest automobil nu se mai află în posesia terțului

poprit sau nu mai poate fi preluat în natură, încasarea în beneficiul SRL „Transvio”

1

de la terțul poprit a mijloacelor bănești în sumă de 60.000 lei, care constituie

contravaloarea automobilului nominalizat.

Întru argumentarea cerințelor sale, lichidatorul a menționat, că potrivit

informației nr. 08/4789 eliberate de ÎS „CRIS Registru” la data de 31 octombrie

2014 după SRL „Transvio” sunt înregistrate cu drept de proprietate privată 64 de

unități de transport, care la 02 februarie 2015 au fost anunțate în căutare de către

instanța de insolvabilitate, pe motivul că în urma inventarierii nu a fost posibilă

determinarea locului de amplasare a acestor automobile și respectiv nu au fost

cunoscute persoanele terțe care le posedă în realitate aceste unități de transport.

Susține că, în vederea identificării posesorilor de vehicule incluse în masa

debitoare a SRL „Transvio” (în faliment) și anunțate în căutare de către instanța de

insolvabilitate, lichidatorul la data de 08 noiembrie 2016 a interpelat Direcția

identificare și înmatriculare a mijloacelor de transport, referitor datele de

identificare a persoanelor care dețin în posesiune automobilele anunțate în căutare,

iar la 08 noiembrie 2016 Direcția identificare și înmatriculare a mijloacelor de

transport prin răspunsul cu nr. 03/1-6372 a informat lichidatorul că automobilul

anunțat în căutare de model „Renault Scenic”, nr./î CPV 038 se află în posesiunea

terțului poprit Alexandr Șvidcenco, născut la 17 noiembrie 1980.

Afirmă că, odată cu intentarea procesului de faliment, lichidatorul

desemnat, a fost obligat de instanța de insolvabilitate să execute silit încheierea nr.

2i-362/14 din 04 mai 2015, în partea preluării bunurilor din masa debitoare, care se

află la debitor sau la terți cu evacuarea forțată a persoanelor care le dețin în posesie

sub orice formă, în modul prevăzut de art. 107 a Legii insolvabilității, iar conform

art. 311 alin. (1) din Codul civil posesorul de bună credință care nu are dreptul să

posede bunul sau care a pierdut acest drept este obligat să-l predea persoanei

îndreptățite.

Menționează că la situația curentă terțul poprit deține în posesie un bun care

face parte din masa debitoare a societății insolvabile și care urmează să-l predea

administratorului insolvabilității/lichidatorului în condițiile prevăzute de art. 126

din Legea Insolvabilității.

Relevă că, în vederea înființării popririi, lichidatorul la 16 noiembrie 2016 a

înaintat la adresa terțului poprit somație, pin care i-a adus la cunoștință despre

faptul înființării popriri și a solicitat, ca în termen de 5 zile de la data comunicării

popririi să predea automobilul poprit sau să achite la contul de acumulare a

lichidatorului contravaloarea acestui automobil în sumă de 60000 lei.

La 21 noiembrie 2016 terțul poprit Alexandr Șvidcenco a recepționat

notificarea, însă în răspuns la somația înaintată, reprezentanta terțului poprit a

comunicat că Alexandr Șvidcenco a folosit un timp scurt automobilul cu titlu de

comodat, iar ulterior a restituit administrației SRL „Transvio” și de atunci nu știe

nimic de autoturism.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017 a fost respinsă

cererea lichidatorului SRL „Transvio”, în proces de insolvabilitate, Dorin Ciobanu

împotriva terțului poprit Alexandr Șvidcenco privind validarea popririi înființată

asupra automobilului de model „Renault Scenic” nr/î CPV 038, ce face parte din

masa debitoare a SRL „Transvio”, în proces de faliment, și asupra mijloacelor

bănești în sumă 60000 lei deținute în proprietate de către terțul poprit Alexandr

Șvidcenco, care constituie contravaloarea automobilului nominalizat, în cazul în

2

care acesta nu se mai află în posesia terțului poprit, sau nu mai poate fi preluat în

natură.

A fost desființată poprirea SRL „Transvio” în proces de insolvabilitate către

terțul poprit Alexandr Șvidcenco înființată asupra automobilului de model

„Renault Scenic” nr/î CPV 038, care face parte din masa debitoare a SRL

„Transvio”, în proces de faliment, și asupra mijloacelor bănești în sumă 60000 lei

deținute în proprietate de către terțul poprit Alexandr Șvidcenco, care constituie

contravaloarea automobilului nominalizat, în cazul în care acesta nu se mai află în

posesia terțului poprit, sau nu mai poate fi preluat în natură.

A fost încasat de la SRL „Transvio” în proces de insolvabilitate în folosul

statului taxa de stat în sumă de 1800 lei.

La data de 09 martie 2017, lichidatorul SRL „Transvio”, Dorin Ciobanu a

declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017,

cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de insolvabilitate și emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Recurentul, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea

instanței de insolvabilitate, o consideră neîntemeiată și emisă cu aprecierea eronată

a materialului probator administrat, precum și aplicarea eronată și interpretarea

greșită a normelor de drept material aplicabile cazului din speță.

Menționează că în mod cert și clar terțul poprit așa și nu a putut comunica

nici instanței de insolvabilitate și nici creditorului SRL „Transvio” cînd, cui, unde

și în ce circumstanțe a restituit automobilul, în mod evident cum nici nu a putut

confirma faptul restituirii acestui automobil.

La fel, menționează că instanța de insolvabilitate la emiterea hotărârii greșit

s-a bazat doar pe raportul de revizie tehnică întocmit în privința automobilului din

litigiu de către stația de revizie tehnică SA „AutoRevizor 67” din 05 martie 2013

în care sunt consemnați ca proprietar al automobilului SRL „Belon Com” și

posesor care a prezentat automobilul spre revizie –Victor Zghibarț și precum că în

perioada în perioada în care automobilul a fost transmis în comodat terțului poprit

Alexandr Șvidcenco cuprinsă din 07 iunie 2012 -07 iunie 2013, acest automobil se

afla în proprietatea și posesia unor alte persoane și nu cea a terțului poprit

Alexandr Șvidcenco.

Astfel, consideră că instanța de insolvabilitate nu a cercetat probele care

confirmă că terțul poprit Alexandr Șvidcenco a restituit efectiv automobilul

proprietarului SRL „Transvio”.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

La 31 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului Alexandr Șvidcenco, cererea de recurs cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

La 13 aprilie 2017, avocatul Natalia Russu în interesele lui Alexandr

Șvidcenco a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului și

menținerea hotărârii primei instanțe.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

3

Colegiul reține că, hotărârea contestată datează cu 20 februarie 2017 (f.d. 37-

42), iar cererea de recurs a fost depusă la 09 martie 2017 (f.d. 47-51), însă la actele

pricinii nu exista date despre recepționarea hotărârii instanței de insolvabilitate

contestată, prin urmare instanța de recurs consideră că termenul de demarare a căii

de atac a fost respectat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

lichidatorul SRL „Transvio” în proces de faliment, Dorin Ciobanu urmează a fi

respins pentru următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să

mențină decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Materialele cauzei atestă că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04

mai 2015 s-a intentat procedura de faliment față de SRL „Transvio”, cu dizolvarea

debitorului (f.d.4-7).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2015 s-a recunoscut

dreptul de proprietate după societatea insolvabilă SRL „Transvio” asupra

mijlocului de transport de model „Renault Scenic” nr/î CPV 038 și s-a anunțat în

căutare mijlocul dat de transport, impunându-se anumite obligații organelor

afacerilor interne (f.d. 18-22).

La data de 21 noiembrie 2016, terțul poprit a recepționat somația expediată

de lichidatorul SRL „Transvio”, Dorin Ciobanu prin care a solicitat transmiterea

bunului poprit, automobilul de model de model „Renault Scenic” nr/î CPV 038 sau

în cazul în care nu poate fi predat în natură să plătească contravaloarea acestuia în

mărime de 60000 lei (f.d.8-9).

Analizând legalitatea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017

în limitele invocate în recurs, Colegiul constată că actul de dispoziție contestat a

fost emis cu respectarea normelor de drept material și procedural pertinente.

Conform art. 126 alin. (1), (2) și (12) din Legea insolvabilității, sînt supuse

urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în

monedă națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile

incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deținute în numele său de un terț

sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice

existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului

deținute de un terț în numele lui și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz,

poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data

îndeplinirii condiției. Poprirea se înființează prin somație a administratorului

insolvabilității/lichidatorului și se comunică terțului menționat la alin.(1) împreună

cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de

insolvabilitate/faliment asupra debitorului. Dacă poprirea a fost înființată asupra

unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înființării în posesia terțului

poprit, instanța va decide predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile

mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia

4

terțului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărâre de validare,

la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul

judecătoresc.

Potrivit art. 307 alin. (2) și art.311 alin. (1) din Codul civil, posesiunea de

bună- credință încetează dacă proprietarul sau o altă persoană cu drept preferențial

înaintează posesorului pretenții întemeiate. Posesorul de bună-credință care nu are

dreptul să posede bunul sau care a pierdut acest drept este obligat să-l predea

persoanei îndreptățite. În cazul în care persoana îndreptățită nu-și realizează

dreptul, iar posesorul consideră pe bună dreptate că trebuie să păstreze posesiunea

în continuare, fructul bunului și drepturile aparțin posesorului.

Prin urmare, posesorul de bună-credință va pierde dreptul de a poseda bunul

din momentul când a aflat despre formularea cerințelor întemeiate ale titularului

dreptului asupra bunului, or, din acest moment posesorul de bună-credință se

transformă în posesor de rea-credință, iar dacă titularul dreptului a cerut predarea

bunului, atunci posesorul de bună-credință este obligat să transmită bunul

persoanei îndreptățite, în caz contrar acesta din urmă va fi în drept să solicite

revendicarea bunului în mod forțat.

În susținerea poziției, Colegiul remarcă faptul că, instanța de insolvabilitate

corect a stabilit că doar existența unei convenții de comodat, confirmată prin

certificatul de înmatriculare respectiv valabil din 07 iunie 2012 până la 07 iunie

2013 pe numele lui Alexandr Șvidcenco, adică pînă la pornirea procesului de

insolvabilitate, care a avut loc la 20 octombrie 2014, nu prezumă, în lipsa altor

dovezi, că unitatea de transport în prezent se află în posesia acestuia și nici nu

conduce la concluzia că terțul poprit ar fi fost ultimul posesor al acestui

autovehicul, or, așa cum a fost probat prin raportul de verificare tehnică din 05

martie 2013, efectuat de SA „AutoRevizor”, posesori a vehiculului era firma

„Bolon-Com” și șoferul Victor Zghibarț, adică terțul poprit nu avea posibilitatea

materială de a exercita asupra mijlocului de transport acte de stăpânire materială,

or potrivit art. 314 alin.(1) din Codul civil, posesiunea încetează dacă posesorul a

renunțat definitiv și expres la stăpânirea de fapt a bunului sau pierde în alt mod

stăpânirea de fapt asupra lui.

În această ordine de idei, instanța nu poate reține argumentul recurentului

precum că terțul poprit Alexandr Șvidcenco deține în posesie automobilul litigios,

deoarece potrivit pct.6 din Instrucțiunea privind evidența, eliberarea, păstrarea și

utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special, anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.294 din 17 martie 1998, în raport cu pct.3 din

Nomenclatorul formularelor tipizate de documente primare cu regim special, anexa

nr.1 la aceeași hotărâre, conducătorul entității poartă răspundere pentru starea

evidenței, păstrării și utilizării formularelor cu regim special.

Astfel, SRL „Transvio” îi aparține obligația de a demonstra că unitatea de

transport se află în posesia lui Alexandr Șvidcenco și că acesta ar fi fost ultimul

posesor al acestui autovehicul.

Totodată, Colegiul reiterează că, sarcina probațiunii revine părții care

pretinde existența și apărarea unui drept sau interes legitim, prin urmare, alegațiile

recurentului axate pe lipsa unor alte probe ce ar demonstra că automobilul

nominalizat se afla ultima dată în posesia lui Alexandr Șvidcenco sunt superficiale,

nejustificate și urmează a fi respinse, or potrivit art. 315 alin.(6) din Codul civil în

5

raport cu art.122 alin.(1) din Codul de procedură civilă, proprietarul este obligat să

îngrijească și să întrețină bunul ce-i aparține dacă legea sau contractul nu prevede

altfel.

Nu pot fi reținute din aceleași raționamente descrise supra nici argumentele

recurentului precum că, instanța de insolvabilitate nu a cercetat probele care

confirmă că terțul poprit Alexandr Șvidcenco a restituit efectiv automobilul

proprietarului SRL „Transvio”.

De asemenea, recurentul n-a prezentat nici un act juridic credibil care ar fi

capabil să ateste existența raportului juridic cu Alexandr Șvidcenco, cît și

exigibilitatea, lichiditatea și certitudinea creanței pe care pretinde că o deține față

de ultimul.

Instanța de recurs tratează critic afirmațiile recurentului care opinează asupra

faptului că, recunoașterea de către intimat în ședința de judecată că a posedat

automobilul în perioada 2014-2015 demonstrează că el a fost ultimul posesor or,

acestea deși au un caracter declarativ și irațional nu pot fi luate în considerare întru

susținerea recursului, deoarece nu sunt consolidate prin probe scrise și nu prezumă,

în lipsa altor dovezi, că unitatea de transport se află în posesia acestuia și nici nu

conduce la concluzia că terțul poprit ar fi fost ultimul posesor a acestui

autovehicul.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, argumentele

invocate în recurs sunt neîntemeiate, iar hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20

februarie 2017 a fost emisă cu respectarea normelor de drept procedural și

material, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de

lichidatorul SRL „Transvio” în proces de faliment, Dorin Ciobanu și a menține

hotărârea instanței de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către lichidatorul Societății cu răspundere

limitată „Transvio” în proces de insolvabilitate, Dorin Ciobanu.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2017, în

pricina civilă la cererea lichidatorului Societății cu răspundere limitată „Transvio”

în proces de insolvabilitate, Dorin Ciobanu, împotriva lui Alexandr Șvidcenco cu

privire la validarea popririi și încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Ala Cobăneanu

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6