2ra-864/17 — constarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești

2ra-864/17 — constarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-864/17

prima instanță – (Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) Al. Danilov

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, Gavrilița An.,L. Popova

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cucoș

Valentin împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 prin care

s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul declarat de

Cucoș Valentin și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

02 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 09 martie 2015 Cucoș Valentin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției prin care au solicitat constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 07

februarie 2008 privind acordarea de către Consiliul Municipal Chișinău

reclamantului Cucoș Valentin și membrilor familiei acestuia a spațiului locativ

conform normelor stabilite de legislația în vigoare, încasarea de la Ministerul

Justiției în beneficiul lui Cucoș Valentin a sumei de 200 000 lei cu titlul de

prejudiciu moral, încasarea de la Ministerul Justiției în beneficiul lui Cucoș

Valentin a cheltuielilor de judecată suportate.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, reclamantul Cucoș

Valentin a activat în organele Ministerului Afacerilor Interne din 16 septembrie

1991.

1

Din cauza lipsei spațiului locativ, s-a adresat către Consiliul municipal

Chișinău cu cerere privind asigurarea lui și a membrilot familiei acestuia cu spațiul

locativ.

La 07 noiembrie 2007 reclamantul a primit răspuns negativ, contestîndu-l în

instanța de judecată.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008 s-a admis

acțiunea înaintată de Cucoș Valentin și a fost obligat Consiliul municipal Chișinău

să-l asigure pe reclamant cu spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația

în vigoare.

La 26 mai 2008, la cererea reclamantului, a fost intentată procedura

executorie, întru executarea hotărârii Curții de Apel, care pînă la depunerea cererii

de chemare în judecată nu a fost încetată.

Încheierea de intentare a procedurii de executare a fost adusă la cunoștința

Consiliului municipal Chișinău, însă hotărîrea judecătorească nu a fost executată.

Primăria municipiului Chișinău a comunicat de fiecare dată că, este în

imposibilitate de a executa hotărîrea instanței de judecată, întrucît nu dispune de

spațiu locativ liber.

Astfel, a menționat că hotărîrea instanței de judecată nu este executată mai

mult de 7 ani.

În cadrul examinării cauzei, avocatul Ina Pucas, în interesele lui Cucoș

Valentin a depus cerere de chemare în judecată suplimentară prin care a solicitat

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curții

de Apel Chișinău din 07 februarie 2008 privind acordarea de către Consiliul

Municipal Chișinău reclamantului Cucoș Valentin și membrilor familiei acestuia a

spațiului locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare, încasarea de la

Ministerul Justiției în beneficiul lui Cucoș Valentin a sumei de 322 773 lei cu titlu

de prejudiciul material, a sumei de 200000 lei cu titlul de prejudiciu moral și

cheltuielile de judecată pe care le va suporta în acest proces.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 noiembrie 2015

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înainatată de Cucoș Valentin:

s-a constatat încălcarea art. 6 din CEDO urmare a neexecutării hotărârii

judecătorești definitive a Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008,

s-a încasat de la bugetul de stat prin intermendiul Ministerului Justiției în

beneficiul reclamantului Cucoș Valentin prejudiciul material în sumă de 17 200

euro echivalentul acestei sume în valută națională la momentul executării hotărârii

și suma de 10 000 lei drept despăgubire morală, ambele cauzate prin neexecutarea

în termen rezonabil al hotărârii judecătorești din 07 februarie 2008,

s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul reclamantului Valentin Cucoș și cheltuielile de judecată în sumă de

3 000 lei, în rest cerințele reclamantului s-au respins ca fiind neîntemeiate.

La 06 noiembrie 2015 Ministerul Justiției a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 noiembrie

2015 în partea ce ține de încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de

judecată, ori modificarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău în sensul

diminuării sumelor acordate.

2

La 30 noiembrie 2015 Cucoș Valentin a declarat cerere de apel prin care a

solicitat casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02

noiembrie 2015 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 s-a respins

apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul lui Cocoș Valentin, s-a

modificat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 noiembrie 2015

pronunțată în partea încasării prejudiciului moral.

S-a majorat prejudiciul moral încasat de la 10 000 lei la 50 000 lei, în rest

hotărârea primei instanțe s-a menținut.

S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Cocoș Valentin suma de 2 600 euro, convertiți în monedă națională

conform cursului valutar la data executării deciziei drept cheltuieli pentru

închirierea spațiului locativ după emiterea hotărîrii în prima instanță.

La 30 ianuarie 2017 Ministerul Justiției a depus recurs prin care a solicitat

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 și hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, intimatul Cucoș Valentin a

ascuns faptul că a beneficiat de compensații pentru închirierea spațiului locativ pe

parcursul anilor 2008-2009, or în scrisoarea nr. 10/808 din 16 mai 2016 a

Ministerului Afacerilor Interne este indicat expres că Cucoș Valentin a beneficiat

de compensarea cheltuielilor de închiriere a spațiului locativ în sumă de 10 200 lei

pentru perioada 01 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008 și în sumă de 14 096,76 lei

pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009.

Astfel, au menționat că, această perioadă este inclusă repetat la calcularea

prejudiciului material încasat de instanța de fond și majorat de instanța de apel.

Mai mult, au relevat că, recipisele anexate de intimatul Cucoș Valentin nu

pot fi admise ca probă la justificarea încasării unui asemenea prejudiciu. Or nici o

recipisă la care face referire instanța de judecată nu indică perioada pentru care este

achitată, adică anul închirierii.

De asemenea, contractele de locațiune 2008-2014 nu sunt înregistrare la

Inspectoratul Fiscal de Stat, evitîndu-se astfel achitarea impozitelor la bugetul de

stat.

Totodată, au indicat că, nu este clar dacă intimatul Cucoș Valentin dispune

sau nu de spațiu locativ, or acesta are domiciliul pe adresa mun. Chișinău, str.

Florilor, 2, ap. 47.

La interpelarea Ministerului Justiției nr. 1-/4733 din 06 aprilie 2016 adresată

Întreprinderii de Stat Cadastru, s-a comunicat că informația solicitată conține date

cu carater personal și respectiv accesul este limitat.

De asemenea, au menționat că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

cauza Grigore Păduraru contra Moldovei a notat că, la 28 decembrie 2007,

reclamantul a demisionat din funcția de procuror și că nici o prevedere din

hotărîrea din 07 februarie 2006 nu obliga autoritățile administrative să-i acorde o

locuință după concedierea reclamantului.

3

În acest context, au invocat că, potrivit scrisorii nr. 10/808 din 16 mai 2016

a Ministerului Afacerilor Interne, raporturile de serviciu a lui Cucoș Valentin cu

Ministerul Afacerilor Interne au încetat prin ordinul Mnistrului Afacerilor Interne

nr. 179EF din 25 noiembrie 2014.

În cele din urmă au invocat că, prin prisma jurisprudenței CEDO, aprecierea

termenului rezonabil de executare urmează a fi realizat după anumte criterii de

apreciere, cum sunt complexitatea cauzei, comportametnul părților, care include

aprecierea comportametnului reclamantului și a autorităților, precum și miza

pentru reclamant.

Cu referire la complexitatea cauzei au indicat că, autoritatea publică locală la

moment nu dispune de spațiu locativ disponibil și în acest sens nu a fost alocat de

către Guvern careva surse financare.

În partea ce ține de comportamentul părților au invocat că executorul

judecătoresc întemeiat nu a executat hotărîrea, or autoritatea publică locală nu

dispune de spațiu locativ liber.

În final, au menționat că, contractele de locațiune prezentate nu justifică cu

certitudine suportarea prejudiciului material.

La 14 martie 2017 Ministerul Justiției a depus o cerere de recurs

suplimentară prin care au solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30

noiembrie 2016 și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 30

noiembrie 2016.

Cererea de recurs a fost depusă la 30 ianuarie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de lege.

Potrivit prevederilor art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora

pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de

recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de

apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Analizînd legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul consideră recursul drept întemeiat și care urmează a fi

admis din următoarele motive.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a cerut Guvernului inter

alia să instituie la nivel național un mecanism pentru remedierea persoanelor

4

afectate de neexecutarea hotărârilor judecătorești privind acordarea spațiului

locativ.

În acest scop, Parlamentul a adoptat Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii judecătorești.

Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de

chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea

prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și

de legislația procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze

ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a

prejudiciului (denumită în continuare reclamant).

Sarcina nemijlocită de aplicare a prevederilor dispozițiilor legii enunțate prin

stabilirea mărimii reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor sus-

menționate le revine instanțelor de judecată în fiecare caz individual, conform

regulilor de competentă jurisdicțională stabilite la capitolul IV din Codul de

procedură civilă al Republicii Moldova.

În speță, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008 s-a

admis acțiunea lui Cucoș Valentin, s-a considerat refuzul Consiliului municipal

Chișinău de a acorda spațiu locativ reclamantului Cucoș Valentin ca ilegal, s-a

obligat Consiliul municipal Chișinău să-l asigure pe reclamantul Cucoș

Valentin cu spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare.

Prin încheierea executorului judecătoresc, Victoria Eremia nr. 12-865/08 din

26 mai 2008 s-a primit spre executare documentul executoriu nr. 3-1113/08

eliberat de Curtea de Apel Chișinău la 07 februarie 2008 cu privire la obligarea

Consiliului municipal Chișinău să-l asigure pe reclamantul Cucoș Valentin cu

spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare, s-a obligat

Consiliul municipal Chișinău să execute documentul executoriu în termen de 15

zile.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2008 s-a respins

recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și s-a menținut hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008.

Astfel, Consiliul municipal Chișinău a informat executorul judecătoresc că,

prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 12/28 din 27 noiembrie 2009 s-a

constituit Comisia de lucru pentru examinarea dosarelor persoanelor social

vulnerabile, care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative cu selectarea

beneficiarilor de locuințe social locative situat pe str. Liviu Deleanu, 9/2 și

5

respectiv Comisia urma să decidă asupra faptului repartizării apartamentelor din

imobilul respectiv.

Prin scrisoarea nr. 026-12-874/08 din 31 octombrie 2011 executorul

judecătoresc Ungureanu Oleg a solicitat Primarului General al municipiului

Chișinău întreprinderea necondiționată a tuturor măsurilor posibile întru executarea

hotărîrii judecătorești.

Prin scrisoarea nr. 03-116/2038 din 03 aprilie 2015 Primăria municipiului

Chișinău a informat Ministerul Justiției că, la moment Consiliul municipal

Chișinău nu dispune de mijloace financiare necesare pentru construcția spațiului

locativ în vederea executării hotărârilor instanțelor de judecată privind asigurarea

cu spațiul locativ al creditorilor.

Respectiv, instanța de recurs constată că hotărîrea Curții de Apel Chișinău

din 07 februarie 2008 nu a fost executată pînă la momentul emiterii deciziei, ceea

ce reprezintă o perioadă de 9 ani de zile și se califică în sine ca o neexecutare a

hotărârii instanței de judecată în termen rezonabil.

În acest sens, în cauza Olaru și alții contra Moldovei, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat că, statul trebuie să introducă un recurs care să

asigure cu adevărat o redresare efectivă pentru violările Convenției, care se

datorează neexecutării prelungite de către autoritățile de stat a hotărârilor

judecătorești definitive cu privire la acordarea spațiului locativ de stat pronunțate

împotriva Statului sau a entităților acestuia.

În hotărârea Scordino nr. 1 contra Italiei (29 martie 2006), CtEDO a descris

rigorile cărora trebuie să corespundă recursul compensator, una din care este că

procedura privind examinarea cererii de acordare a compensației trebuie să fie

echitabilă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02 noiembrie 2015

s-a constatat încălcarea art. 6 din CEDO urmare a neexecutării hotărârii

judecătorești definitive a Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008 și s-a

încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

reclamantului Cucoș Valentin prejudiciul material în sumă de 17 200 euro sau

echivalentul acestei sume în valută națională la momentul executării și suma de 10

000 lei în contul reparării prejudiciului moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 s-a modificat

hotărârea instanței de fond în partea încasării prejudiciului moral prin mărirea

acestuia pînă la suma de 50 000 lei.

De asemenea, s-a încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Cocoș Valentin suma 2 600 euro, convertiți în monedă

națională conform cursului valutar la data executării decizii, cu titlul de cheltuieli

pentru închirierea spațiului locativ după emiterea hotărîrii în primă instanță.

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 prevede expres că, mărimea reparației

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se

stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de

circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de

pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul

6

reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și

a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța procesului pentru

reclamant.

În acest sens, CtEDO, a reiterat că, o hotărâre în care ea constată o violare

impune statului pârât o obligație legală de a pune capăt violării și a repara

consecințele acesteia, în așa mod, încât să restabilească pe cât e posibil situația

existentă înainte de violare (a se vedea Former King of Greece and Others v.

Greece [GC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72). În această cauză, reparația

trebuie să aibă scopul de a repune reclamantul în situația în care el s-ar fi aflat dacă

violarea nu ar fi avut loc.

În ceea ce privește prejudiciul material, instanțele de judecată naționale

sunt, în mod evident, într-o poziție mai potrivită pentru a determina existența și

cuantumul acestui prejudiciu.

Cu toate acestea, în cazul neexecutării a unei hotărîri de acordare a unei

sume de bani, sau cu privire la proprietatea ori posesia unui bun a reclamanților,

Curtea a concluzionat în mod constant că reclamanții ar putea să sufere și un

prejudiciu material ca rezultat al lipsei unui control asupra bunurilor sale și

denegarea posibilității de a se folosi și beneficia de aceste bunuri (a se

vedea Prodan c. Moldova, nr. 49806/99, §§ 70-71, ECHR 2004-III (extrase)).

Inițial, instanța de recurs, urmează să constate, perioada în care lui Cucoș

Valentin i-a fost garantat dreptul la locuință, or prin decizia Curții Europene a

Drepturilor Omului, emisă în cauza Păduraru contra Moldovei, Curtea a scos

cererea de pe rol, dat fiind faptul că reclamantul nu deținea statutul de victimă,

motivînd că ”… Curtea notează că potrivit hotărîrii din 7 februarie 2006, instanțele

judecătorești naționale au atribuit reclamantului, în calitate sa de procuror și pentru

perioada mandatului său, o locuință de serviciu.

Curtea notează că la 28 decembrie 2007, reclamantul a demisionat din

funcția de procuror și că nici o prevedere din hotărîrea din 7 februarie 2006 nu

obliga autoritățile administrative să-i acorde o locuință după această dată.

Din aceste motive, Curtea consideră că, începînd cu 28 decembrie 2007,

statul nu mai era obligat să-i acorde reclamantului o locuință socială…”.

Dreptul reclamantului Cucoș Valentin la o locuință socială a apărut ca

urmare a aplicării prevederilor art. 35 din Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu

privire la poliție, care prevedea că, colaboratorilor de poliție l-i se acordă de către

autoritățile administrației publice locale, cel mult după trei ani de la angajare în

serviciu, iar ofițerilor-cel mult după un an de la numirea lor în funcție, spațiu

locativ sub formă de apartament sau casă separată conform normelor stabilite de

legislația în vigoare.

Articolul respectiv a fost exclus prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009,

iar Legea în sine a fost abrogată prin Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, în

vigoare de la 05 martie 2013.

Conform art. 63 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, poliția își creează fondul locativ de

serviciu în modul stabilit de Guvern.

7

Dacă polițistul și soția/soțul acestuia nu dețin în proprietate locuință în

localitatea unde activează, polițistul are dreptul la spațiu locativ de serviciu pentru

perioada de activitate în localitatea respectivă, care se repartizează în limita

disponibilului, în modul stabilit de Ministrul Afacerilor Interne.

Spațiul locativ de serviciu repartizat polițistului nu poate fi supus

privatizării.

În caz de încetare a raporturilor de serviciu, polițistul este obligat să

elibereze spațiul locativ de serviciu, indiferent de perioada de activitate în poliție.

Astfel, Cucoș Valentin a fost angajat în organele Ministerului Afacerilor

Interne la 16 septembrie 1991.

În acest sens, în cauza Olaru și alții contra Moldovei, CtEDO a constatat că,

această problemă aparent își are originea în legislația social-orientată care a fost

adoptată de Parlament sau Guvern, și care acordă locuințe sociale/de serviciu unei

categorii largi de persoane pe seama bugetelor autorităților publice locale.

Potrivit acestei legislații, mai mult de douăzeci de diferite categorii de

persoane au dreptul de a primi gratuit locuințe.

Ca exemplu, judecătorul are dreptul la locuință de serviciu după șase luni de

activitate; un ofițer de poliție, în dependență de rangul său, după unul sau trei ani;

un ofițer militar după un an; un procuror după un an.

În acest sens, instanța de recurs observă că legea în partea ce ține de

asigurarea polițiștilor cu spațiu locativ a fost modificată în timp și respectiv, pînă la

04 decembrie 2009, intimatul deținea acest drept, de la 04 decembrie 2009 pînă la

05 martie 2013, legea nu garanta un spațiu locativ polițiștilor, iar de la 05 martie

2013, legea oferă acest drept în anumite condiții.

Or, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008 a fost

expres prevăzut că spațiul locativ urmează să fie acordat conform normelor

stabilite de legislația în vigoare.

Instanțele ierarhic inferioare au încasat prejudiciul material în sumă de

17 200 euro, reieșind din contractele de locațiune și anume:

Contractul de locațiune încheiat la 04 aprilie 2008 între Cucoș Valentin și

Iancioglo Alla pe un termen de 2 ani, pînă la 04 aprilie 2010;

Contractul de locațiune încheiat la 05 aprilie 2010 între Cucoș Valentin și

Iancioglo Alla pe un termen de 2 ani, pînă la 06 aprilie 2012;

Contractul de locațiune încheiat la 03 aprilie 2012 între Cucoș Valentin și

Iancioglo Alla pe un termen de 2 ani, pînă la 05 aprilie 2014;

Contractul de locațiune încheiat la 06 aprilie 2010 între Cucoș Valentin și

Iancioglo Alla pe un termen de 4 ani, pînă la 06 aprilie 2018.

Respectiv, perioada în care s-a calculat prejudiciul material este de la 04

aprilie 2008-06 aprilie 2018.

În acest sens, au fost administrate și recipisele din 04 aprilie 2008, 05 aprilie

2009, 05 aprilie 2010, 06 aprilie 2011, 03 aprilie 2012, 04 aprilie 2013, 06 aprilie

2014, 07 aprilie 2015, prin care Cucoș Valentin a achitat lui Iancioglo Alla prețul

pentru locațiunea apartamentului.

8

Astfel, instanța de fond și instanța de apel, la stabilirea prejudiciului material

cauzat prin neexecutarea hotărârii nu au ținut cont de normele legale, care

prevedeau acest drept la diferite perioade de timp.

Mai mult ca atît, potrivit scrisorii nr. 10/808 din 16 mai 2016 a Ministerului

Afacerilor Interne, raporturile de serviciu ale lui Cucoș Valentin cu Ministerul

Afacerilor Interne au încetat prin ordinul nr. 179EF din 25 noiembrie 2014.

Respectiv din 25 noiembrie 2014, statul nu are nici o obligație legală de al

asigura pe Cucoș Valentin cu spațiu locativ, or legea prevedea transmiterea în

posesie a imobilului nu și în proprietate.

Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare, la stabilirea cuantumului

prejudiciului material nu au stabilit perioada, în care Cucoș Valentin, avea statut de

victimă și dispune de dreptul de a fi asigurat cu o locuință socială.

Or, la moment art. 63 din Legea nr. 230 prevede expres că, în caz de încetare

a raporturilor de serviciu, polițistul este obligat să elibereze spațiul locativ de

serviciu, indiferent de perioada de activitate în poliție.

Mai mult ca atît, potrivit scrisorii Ministerului Afacerilor Interne, menționate

supra, în perioada activității în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor

Interne, domnul Cucoș Valentin a beneficiat de compensarea cheltuielilor de

închiriere a spațiului locativ în sumă de 10 200 lei pentru perioada de 01 ianuarie

2008 – 31 decembrie 2008 și în sumă de 14 096,76 lei pentru perioada de 01

ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009.

Respectiv, la stabilirea cuantumului prejudiciului material, instanțele de

judecată nu au luat în considerație sumele de 10 200 lei și 14 096,76 lei pentru

perioada 01 ianuarie 2008-31 decembrie 2009, or, în suma de 17 200 de euro

suportate pentru achitarea spațiului locativ a fost inclusă și perioada respectivă,

începînd cu data de 04 aprilie 2008.

De asemenea, instanța de recurs reține că, potrivit art. 63 alin. (2) din Legea

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, dacă polițistul și soția/soțul

acestuia nu dețin în proprietate locuință în localitatea unde activează, polițistul are

dreptul la spațiu locativ de serviciu pentru perioada de activitate în localitatea

respectivă, care se repartizează în limita disponibilului, în modul stabilit de

ministrul afacerilor interne.

Prin urmare de la 05 martie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 320,

sunt stabilite condiții suplimentare în partea ce ține de acordarea locuințelor sociale

polițiștilor, or instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit, dacă Cucoș Valentin, sau

soția acestuia au deținut în proprietate un spațiu locativ în perioada 07 februarie

2008 - 25 noiembrie 2014.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, decizia Curții de Apel Chișinău din 30

noiembrie 2016, este neîntemeiată, fiind adoptată cu aplicarea eronată a normelor

de drept material, și urmează a fi casată.

Erorile menționate nu pot fi corectate de instanța de recurs.

9

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016.

Se trimite la rejudecare în apel la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de

judecată pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cucoș

Valentin împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

cauzat.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Iuliana Oprea

judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

Ion Druță

Dumitru Mardari

10