2ra-760/20 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra–760/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, N. Simciuc, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cucoș Valentin, reprezentat

de avocatul Hlopețchi Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Cucoș

Valentin împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Cucoș Valentin și menținută hotărârea din 14

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani),

con st ată:

La 14 august 2018, Cucoș Valentin a depus în instanță cererea de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și compensarea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii Cucoș Valentin a relevat că, la 10 iulie 2013, a depus o

cerere de chemare în judecată împotriva CIA „ASITO” și lui Ciubotaru Pavel cu

privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 25 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

acțiunea a fost admisă parțial, prin decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău hotărârea menționată a fost menținută, iar prin încheierea Curții Supreme

de Justiție din 13 iunie 2018, recursul declarat de CIA „ASITO” a fost considerat

inadmisibil.

În viziunea reclamantului, complexitatea cauzei examinate este relativ simplă,

aceasta nu implică un număr mare de participanți la proces, de martori și nici de

specialiști; comportamentul reclamantului a fost de bună-credință, iar deficiențele

examinării sunt imputabile exclusiv statului; totodată miza litigiului pentru

reclamant avea un caracter vital.

Astfel, prin durata excesivă a procesului de circa 5 ani, i s-a încălcat dreptul la

examinarea în termen rezonabil a cauzei, fapt ce contravine art.6 din Convenția

1

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, motiv din care

conform Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, pretinde compensarea prejudiciului

moral.

În fața instanței de judecată, Cucoș Valentin a solicitat constatarea faptului

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile intentate la

acțiunea lui Cucoș Valentin împotriva CIA „ASITO” și lui Ciubotaru Pavel cu

privire la încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată, pentru

perioada 10 iulie 2013 - 13 iunie 2018, cu compensarea prejudiciului moral estimat

la suma de 200 001 lei.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Cucoș Valentin și menținută hotărârea din 14 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, durata

pretinsă a fi excesivă a procesului a fost determinată de comportamentul părților,

de disponibilitatea acestora de a-și formula apărarea și respectiv termenul de

judecare a fost unul rezonabil în raport cu circumstanțele procesuale generate de

însăși participanți, or doar efectuarea expertizei a durat o perioadă considerabilă.

Totodată, ședințele de judecată se amânau din diferite considerente obiective

și întemeiate, inclusiv din motivul neprezentării reclamantului, reprezentantului

acestuia, pârâților, etc., iar o perioadă îndelungată de timp a durat efectuarea

expertizei judiciare, dispunerea cărei a fost susținută nemijlocit de către reclamant.

Mai mult, instanțele au reținut că, repartizarea repetată a dosarului pe motivul

detașării judecătorului Victor Micu în funcția de membru permanent al Consiliului

Superior al Magistraturii, și/sau promovării judecătorului Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău - Veronica Negru în funcția de judecător la Curtea de Apel

Chișinău, reprezintă în sine circumstanțe în mare parte cu caracter imprevizibil,

fapte care nu pot fi privite ca încălcare a dreptului la examinarea în termen

rezonabil a cauzei.

În altă ordine de idei, pe tot parcursul examinării pricinii în instanțele de toate

nivelurile, reclamantul nu a depus nicio cerere prin care ar fi solicitat accelerarea

examinării cauzei, or probe ce ar demonstra contrariul nu se regăsesc la materialele

dosarului, circumstanță care denotă că la acel moment reclamantul nu obiecta în

privința termenului de examinare și incidentelor de procedură respective, fapt care

este relevant în raport cu pretențiile înaintate în prezenta cerere de chemare în

judecată.

Instanțele au concluzionat că, în cadrul examinării pricinii respective, Cucoș

Valentin și-a manifestat tacit acordul cu termenii pentru care se amânau ședințele

de judecată și nu obiecta împotriva amânării ședințelor, ceea ce denotă faptul că,

schimbarea opiniei acestuia după finalizarea examinării pricinii poate fi privită ca

un pretext de încasare a unor sume cu titlu de prejudiciul moral pretins a fi cauzat,

exclusiv în interes pecuniar personal.

La 04 martie 2020, Cucoș Valentin, reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor, a

declarat recurs împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

2

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat eronat legea precum și apreciat în mod arbitrar probele.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Cucoș Valentin, reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Cucoș Valentin, reprezentat de avocatul

Hlopețchi Igor, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

3

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Cucoș Valentin, reprezentat de

avocatul Hlopețchi Igor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cucoș Valentin,

reprezentat de avocatul Hlopețchi Igor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4