2ra-1307/18 — constatarea încălcării termenului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1307/18 — constatarea încălcării termenului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1307/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani: A. Danilov

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: L. Bulgac, Gr. Dașchevici și S. Gîrbu,

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Luiza Gafton

examinând recursurile declarate de către Valentin Cucoș și de către Ministerul

Justiției, reprezentat de Constantin Cachița,

în cauza civilă inițiată de către Valentin Cucoș împotriva Ministerului Justiției,

intervenienți accesorii executorii judecătorești Oleg Ungureanu și Anatolie Chiosa cu

privire la constatarea încălcării termenului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material, moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Valentin Cucoș, s-a admis apelul declarat de Ministerul

Justiției, s-a modificat hotărârea din 02 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău în partea încasării prejudiciului moral și material

c o n s t a t ă:

La 09 martie 2015 avocatul Ina Pucas, împuternicită prin mandatul din 04

martie 2015 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a semna

și a depune cerere de chemare în judecată (f.d. 1, vol. I), a depus în interesele lui

Valentin Cucoș cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Ina Pucas a indicat că

Valentin Cucoș a activat în organele afacerilor interne de la 16 septembrie 1991.

Din cauza lipsei spațiului locativ, s-a adresat Consiliului mun. Chișinău cu

cerere privind asigurarea cu spațiu locativ, însă prin răspunsul din 07 noiembrie 2007

cererea sa a fost respinsă, răspuns pe care l-a contestat în instanța de judecată.

A specificat că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008 s-a

admis acțiunea lui Valentin Cucoș, s-a recunoscut ilegal refuzul și s-a obligat

1

Consiliul mun. Chișinău să-l asigure cu spațiu locativ conform normelor stabilite de

legislația în vigoare.

A mai menționat că la 26 mai 2008 Oficiul de executare Centru mun. Chișinău a

intentat procedura de executare, care până în prezent nu a fost executată.

A relatat că încheierea de intentare a procedurii de executare a fost comunicată

Consiliului mun. Chișinău, care a fost sesizat de mai multe ori în vederea executării

documentului executoriu, însă Primăria mun. Chișinău a comunicat că este imposibilă

executarea hotărârii judecătorești din lipsa spațiului locativ liber în mun. Chișinău.

Prin neexecutarea hotărârii menționate timp de 7 ani, lui Valentin Cucoș i s-au

cauzat suferințe morale, care pot fi compensate prin acordarea unei satisfacții bănești

în sumă de 200 000 lei.

Avocatul Ina Pucas a solicitat (1) constatarea încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-113/08 din 07 februarie

2008 privind acordarea de către Consiliul mun. Chișinău lui Valentin Cucoș și

membrilor familiei spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare;

(2) încasarea de la Ministerul Justiției în beneficiul lui Valentin Cucoș a prejudiciului

moral în mărime de 200 000 lei și (3) compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.3-4,

vol. I).

Ulterior, avocatul Pucas Ina a depus în interesele lui Valentin Cucoș cerere de

chemare în judecată suplimentară solicitând (1) constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-113/08 din 07

februarie 2008 privind acordarea de către Consiliul mun. Chișinău lui Valentin Cucoș

și membrilor familiei spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația în

vigoare; (2) încasarea de la Ministerul Justiției în beneficiul lui Valentin Cucoș a

sumei de 322 773 lei cu titlu de prejudiciu material; (3) încasarea de la Ministerul

Justiției în beneficiul lui Valentin Cucoș a prejudiciului moral în mărime de 200 000

lei și (4) compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată suplimentară avocatul Ina Pucas a

indicat că în urma neexecutării hotărârii judecătorești timp de 88 luni, Valentin Cucoș

a fost nevoit să închirieze locuință, suportând astfel cheltuieli în sumă de 17 6000

euro, echivalentul sumei de 322 773 lei, având în vedere că costul închirierii

apartamentului este de 200 euro/lunar(f.d.71-72 vol. I).

În susținerile orale avocatul Ina Pucas a concretizat suma cheltuielilor de

asistență juridică și a solicitat instanței compensarea acestora în sumă de 3 000 lei

(f.d. 113-119).

Prin hotărârea din 02 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Valentin Cucoș.

S-a constatat încălcarea art. 6 CEDO urmare a neexecutării hotărârii

judecătorești definitive a Curții de Apel Chișinău nr. 3-113/08 din 07 februarie 2008.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Valentin Cucoș prejudiciul material în sumă de 17 200 Euro sau

echivalentul acestei sume la momentul executării și suma de 10 000 lei în contul

reparării prejudiciului moral, ambele cauzate prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești nr. 3-113/08 din 07 februarie 2008.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Cucoș Valentin cheltuielile de judecată în sumă de 3 000 lei.

În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d. 120, 123-130, vol.

I).

2

La 06 noiembrie 2015 Ministerul Justiției a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii din 02 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău (f.d. 122, vol.

I), iar la 27 ianuarie 2016 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 147-151, vol.

I).

La 30 noiembrie 2015 avocatul Ina Pucas a declarat în interesele lui Valentin

Cucoș apel nemotivat împotriva hotărârii din 02 noiembrie 2015 a Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău (f.d. 135-136, vol. I), iar la 27 ianuarie 2016 apel motivat

împotriva aceleași hotărâri (f.d. 142-146, vol. I), iar la 04 octombrie 2016 cerere de

completare a apelului (f.d. 170-171, vol. I).

Prin decizia din 30 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției.

S-a admis apelul declarat de Valentin Cucoș.

S-a modificat hotărârea din 02 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău în partea încasării prejudiciului moral prin majorarea acestuia de la suma de

10 000 lei la suma de 50 000 lei.

În rest hotărârea primei instanțe s-a menținut.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor pentru

Valentin Cucoș suma de 2 600 euro în monedă națională conform cursului valutar la

data executării deciziei, cu titlu de cheltuieli pentru închirierea spațiului locativ după

emiterea hotărârii în prima instanță (f.d. 195-205 vol. I).

La 30 ianuarie 2017 Constantin Cachița, împuternicit prin procura din 25 iulie

2016 să reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de a ataca hotărârea

judecătorească (7, vol. II), a declarat în interesele Ministerului Justiției recurs

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău(f.d.1-6, vol. II),

iar la 14 martie 2017 recurs suplimentar împotriva aceleași decizii (f.d. 15-17, vol.

II).

Prin decizia din 26 aprilie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de Ministerul Justiției, s-a casat decizia din 30 noiembrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău și s-a trimis pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată (f.d. 28-37, vol. II).

Prin decizia din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de Valentin Cucoș și Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 02

noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău (f.d. 56-69, vol. II).

La 02 august 2017 Valentin Cucoș a declarat recurs împotriva deciziei din 29

iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 74-80, vol. II), iar la 21 noiembrie 2017 a

depus recurs suplimentar împotriva aceleași decizii (f.d. 105-114, vol. II).

La 28 august 2017 reprezentantul Constantin Cachița, împuternicit prin procura

din 28 august 2017 să reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de ataca

hotărârea judecătorească (f.d. 90, vol. II), a declarat în interesele Ministerului Justiției

recurs împotriva deciziei din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 82-89, vol.

II).

Prin decizia din 22 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-au admis

recursurile declarate de Valentin Cucoș și de Ministerul Justiției, reprezentat de

Constantin Cachița, s-a casat decizia din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău și

s-a trimis pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(f.d. 121-133, vol. II).

Prin decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Valentin Cucoș.

S-a admis apelul declarat de Ministerul Justiției.

3

S-a modificat hotărârea din 02 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău prin micșorarea despăgubirilor acordate lui Cucoș Valentin cu titlu de

prejudiciu material pentru plata chiriei de la suma de 17 200 Euro până la 9 600 Euro

pentru perioada de la 01 ianuarie 2010 – 30 noiembrie 2014 și prejudiciul moral de

la suma de 10 000 lei la suma de 1 000 lei.

În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut (f.d. 168-178, vol. II).

La 21 aprilie 2018 reprezentantul Cachița Constantin, împuternicit prin procura

din 28 martie 2018 să reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de ataca

hotărârea judecătorească (f.d. 195, vol. II), a declarat în interesele Ministerului

Justiției recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea ambelor hotărâri judecătorești și emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs reprezentantul Cachița Constantin a indicat că

instanța de apel neîntemeiat a admis ca probe în justificarea suportării prejudiciului

material recipisele lui Valentin Cucoș, în condițiile în care din conținutul acestora nu

poate fi desprinsă perioada pentru care se achită aceste sume.

Nu este clar dacă Valentin Cucoș dispune sau nu de spațiu locativ, în condițiile

în care conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, eliberat la 01 septembrie

2015 acesta are domiciliu pe adresa mun. Chișinău, str. Florilor, 2, ap. 47.

A mai indicat că prin interpelarea din 06 aprilie 2016 adresată Întreprinderii de

Stat ,,Cadastru” a primit răspuns că informația cu privire la proprietatea persoanei

este considerată date cu caracter personal, considerent din care solicită sprijinul

instanței de judecată în obținerea informației respective.

La 17 mai 2018 Valentin Cucoș a declarat recurs împotriva deciziei din 25

ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând (1) în principal: casarea ambelor

hotărâri judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii și (2) în

subsidiar: casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs Valentin Cucoș a indicat că prejudiciul moral

acordat de instanțele de judecată este iluzoriu, invocând în acesta sens jurisprudența

pe litigii similare, prin care instanțele de judecată au acordat reclamanților

despăgubiri în mărime de 60 000 lei și 40 000 lei pentru o perioadă identică, fapt

care condiționează aflarea sa într-o poziție discriminatorie.

Suma acordată de instanța de apel este derizorie, nefiind de natură să

restabilească echitatea socială și să compenseze minimul suferințelor cauzate.

Legislația Republicii Moldova nu recunoaște instituția căderii în desuetudine a

hotărârii judecătorești, și respectiv instanțele arbitrar au stabilit perioada în care el are

statut de victimă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Prin referința depusă la 09 iulie 2018 Valentin Cucoș a solicitat declararea

recursului Ministerului Justiției ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

4

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursurile declarat de Valentin Cucoș și de către Ministerul Justiției,

reprezentat de Constantin Cachița în limitele invocate pe baza materialelor din dosar

și a referinței depuse de Valentin Cucoș, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de

Valentin Cucoș este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel în partea încasării prejudiciului moral și emiterea în această parte a

unei noi hotărâri, cu menținerea în rest a actelor judecătorești, iar recursul declarat de

Ministerul Justiției, reprezentat de Constantin Cachița este neîntemeiat și urmează a

fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

La 16 martie 2018 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia

deciziei din 25 ianuarie 2018 (f.d.179, vol. II) și respectiv recursul declarat de

Ministerul Justiției, reprezentat de Constantin Cachița la 21 aprilie 2018 și recursul

declarat de Valentin Cucoș la 17 mai 2018 sunt depuse în interiorul termenului de

declarare.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și b) Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs; să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Actele cauzei atestă că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie

2008 s-a admis acțiunea lui Valentin Cucoș.

S-a considerat ilegal refuzul Consiliului mun. Chișinău de a acorda spațiu

locativ lui Valentin Cucoș.

S-a obligat Consiliul mun. Chișinău să-l asigure pe Valentin Cucoș cu spațiu

locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare (f.d. 5-6, vol. I).

La 22 mai 2008 Valentin Cucoș a înaintat cerere cu privire la primirea spre

executare a hotărârii din 07 februarie 2008 (f.d. 33, vol. I).

Prin încheierea executorului judecătoresc Victoria Eremia din 26 mai 2008 s-a

primit spre examinare documentul executoriu nr. 3-1113/08 eliberat de Curtea de

Apel Chișinău la 07 februarie 2008 (f.d. 9, vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2008 s-a respins

recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 07 februarie 2008 (f.d. 11-12, vol. I).

Până la moment, se atestă că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie

2008 nu a fost executată, fapt care a condiționat depunerea de către Valentin Cucoș a

prezentei cereri de chemare în judecată.

Conform art. 120 Constituția Republicii Moldova, este obligatorie respectarea

sentințelor și a altor hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, precum și

colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentințelor și a

altor hotărâri judecătorești definitive.

În conformitate cu art. 16 alin. (1) și (2) Codul de procedură civilă, hotărârile,

încheierile, ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile,

5

cererile, delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sunt

obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale,

organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul

Republicii Moldova.

Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor,

delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de considerație față de

judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte legi.

Conform art. 32 alin. (2) Legea contenciosului administrativ nr. 793-XVI din

10 februarie 2000, hotărârea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în

cazul în care termenul nu este stipulat – în cel mult 30 de zile de la data la care

hotărârea devine irevocabilă.

În conformitate cu art. 255 Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămâne definitivă, cu excepția cazurilor

de executare imediată după pronunțare

Conform art. 70 alin. (1) Codul de executare, documentul executoriu va fi

executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen

rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea

procedurii de executare, comportamentul participanților la procedura de executare,

interesul creditorului și conduita executorului judecătoresc.

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

garantează în art. 6 § 1 principiul celerității procedurilor judiciare. Acest termen se

întinde și asupra procedurilor de executare a hotărârilor judecătorești, deoarece

Curtea de la Strasbourg a decis că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie

considerată ca parte integrantă din noțiunea de ,,proces”.

Conform art. 2 alin. (2) Legea privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr.

87 din 21.04.2011, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc

din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a

prejudiciului (denumită în continuare reclamant).

Conform art. 4 alin. (1) - (3) Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr.

87 din 21.04.2011, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului

Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această

încălcare și suportarea costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Instanța de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală,

autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea

responsabilă de executarea hotărârii judecătorești prezintă Ministerului Justiției un

raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil și, după caz,

dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris

și va conține: numele și prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorității

implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorității

responsabile de executarea hotărârii judecătorești; date despre acțiunile procesuale

6

întreprinse, termenele de realizare și motivarea acestora; date despre acțiunile

procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte

date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile: Prodan contra Moldovei

din 18 mai 2004, Țîbîrneac contra Moldovei din 16 octombrie 2007, Sîrbu contra

Moldovei din 15 iunie 2004 a constatat că articolul 6 § 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale asigură oricărei

persoane dreptul de a înainta orice pretenție cu privire la drepturile și obligațiile sale

cu caracter civil în fața unei instanțe judecătorești sau tribunal; în acest fel el cuprinde

„dreptul la o instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri

în fața instanțelor judecătorești în litigii civile, constituie un aspect. Totuși, acest

drept ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o

hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână neexecutată în

detrimentul unei părți. Ar fi de neconceput ca articolul 6 § 1 să descrie în detaliu

garanțiile procedurale oferite părților aflate în litigiu – proceduri care sunt echitabile,

publice și prompte – fără a proteja executarea hotărârilor judecătorești; a interpreta

articolul 6 ca referindu-se în exclusivitate la accesul la o instanță și îndeplinirea

procedurilor ar putea duce la situații incompatibile cu principiul preeminenței

dreptului, pe care Statele Contractante și-au asumat angajamentul să-l respecte atunci

când au ratificat Convenția. Executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță

trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6

(a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-II, p.510,

La aprecierea termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești

urmează fi luate în considerare anumite crierii de apreciere:

- Complexitatea cauzei, se apreciază de asemenea după caz și individual.

- Comportamentul părților care include aprecierea comportamentului

reclamantului și a autorităților. Se va aprecia bona/mala fides a tuturor părților

implicate în proces, inclusiv existența unor întârzieri inexplicabile, amânări

neîntemeiate; etc.

- Miza (interesul) pentru reclamant relevă importanța sau scopul pentru persoana

care pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

Astfel, prin intermediul criteriilor stabilite supra, la caz urmează a se reține că

complexitatea obiectului executării manifestat prin imposibilitatea executării hotărârii

judecătorești privind acordarea spațiului locativ, se datorează faptului că debitorul –

Consiliul mun. Chișinău nu dispune de spații locative disponibile în mun. Chișinău și

de mijloace financiare necesare pentru construcția spațiilor locative.

La aprecierea comportamentului reclamantului, instanța de recurs reține la caz

din materialele pricinii rezultă că Valentin Cucoș a întreprins o serie de acțiuni în

vederea executării titlului executoriu, astfel, încât acesta la 22 mai 2008 a solicitat

executorului judecătoresc primirea spre executare a hotărârii din 07 februarie 2008

(f.d. 33, vol. I), la 28 iulie 2008 a solicitat aplicarea sechestrului pe apartamentul nr.

31 din str. N. Titulescu, 20 mun. Chișinău (f.d. 36, vol. I), la 07 iunie 2010 a invocat

necesitatea aplicării sechestrului pe apartamentul nr. 34, str. Liviu Deleanu, 9/2, mun.

Chișinău (f.d. 41, vol. I), la 21 iunie 20112 a solicitat aplicarea sechestrului pe

apartamentul din str. Șciusev, 99, mun. Chișinău n(f.d. 51, vol. I).

Astfel, se atestă că neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 07

februarie 2008 nu –i poate fi imputată lui Valentin Cucoș, și pe cale de consecință

7

urmează a fi analizat comportamentul autorităților implicate în neexecutarea acestei

hotărâri, care sunt responsabile de executarea acestui act judecătoresc.

Or, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral,

material, revine statului. Constatarea existenței sau lipsa încălcării dreptului lui

Valentin Cucoș urmează a fi analizată prin prisma acțiunilor întreprinse de organele

de executare ale statului în vederea executării hotărârii judecătorești și pârghiile puse

la dispoziția justițiabilului de către stat pentru a-și exercita dreptul său recunoscut la

executarea hotărârii judecătorești.

Astfel, în ceea ce ține de aprecierea comportamentului executorilor

judecătorești, investiți în executarea hotărârii judecătorești, instanța de recurs reține

că probatoriul anexat la materialele pricinii mai atestă că prin încheierea executorului

judecătoresc Victoria Eremia din 28 iulie 2008, la cererea creditorului, s-a aplicat

sechestru pe apartamentul nr. 31, str. Nicolae Titulescu, 20, mun. Chișinău și s-a

interzis Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și subdiviziunilor

acestora să întocmească acte de repartiție, să repartizeze sau înstrăineze imobilul

menționat (f.d. 37, vol. I). Însă, Primăria mun. Chișinău la 11 august 2008 a

comunicat executorului judecătoresc că la 25 iulie 2008 a fost emisă dispoziție, în

baza căruia a fost eliberat ordinul de repartiție în privința acestui imobil altei familii

(f.d. 38, vol. I).

Succesiv, se atestă că prin încheierea executorului Judecătoresc Oleg Ungureanu

din 08 iunie 2010, la cererea creditorului urmăritor, s-a aplicat sechestru pe

apartamentul nr. 34 din str. Liviu Deleanu, 9/2, mun. Chișinău și s-a interzis

Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău să întocmească acte de repartiție,

repartizeze acest bun altor persoane, decât creditorului urmăritor (.f.d. 13, vol. I).Din

raportul executorului judecătoresc rezultă că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 16 iulie 2010 încheierea executorului judecătoresc din 08 iunie 2010 a

fost menținută. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2011 a fost

casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 iulie 2010 și încheierea

executorului judecătoresc din 08 iunie 2010. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău

din 13 octombrie 2011 a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie

2011, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2011 a fost respins

recursul declarat de Consiliul mun. Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei mun.

Chișinău din 16 iulie 2010 (f.d. 31).

Ulterior, prin scrisoarea nr. 026-12-874/08 din 31 octombrie 2011, executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu a solicitat Primarului general al municipiului Chișinău

întreprinderea necondiționată a tuturor măsurilor posibile întru executarea hotărârii

judecătorești (f.d. 19, vol. I).

Totodată, prin încheierea executorului judecătoresc din 21 iunie 2012 s-a

aplicat sechestru pe apartamentul din str. Șciusev, 99 (f.d. 52, vol. I), însă prin

încheierea din 04 septembrie 2012, încheierea respectivă a fost anulată (f.d. 55, vol.

I).

Conform art. 70 alin. (2) Codul de executare, executorul judecătoresc urmează

să întreprindă imediat toate acțiunile necesare în vederea executării hotărârii

judecătorești. Dacă legea nu prevede altfel, termenul dintre acțiunile complexe ce

urmează a fi întreprinse de executorul judecătoresc nu va depăși 15 zile. Curgerea

acestui termen se suspendă pe durata suspendării sau amânării executării, strămutării

procedurii de executare, imposibilității executorului judecătoresc de a acționa din

8

motive ce nu depind de voința sa, precum și în cazul în care nu au fost avansate

cheltuielile necesare pentru efectuarea actului următor.

Instanța de recurs atestă că pe parcursul întregii perioade de timp, deși,

executorii judecătorești au întreprins acțiuni în vederea executării documentului

executoriu, acestea nu au avut finalitate. Totodată, executorul judecătoresc nu a făcut

uz de toate instrumentele juridice puse la dispoziția sa acordate de legiuitor în cazul

refuzului sau a imposibilității executării documentului executorului judecătoresc, or,

dispozițiile executorului judecătoresc poartă caracter obligatoriu pentru toți subiecții

vizați, iar eschivarea ori refuzul de la executarea acestora reprezintă încălcări

prevăzute de legea contravențională și penală.

În partea ce ține de comportamentul debitorului, instanța de recurs reține că prin

comunicatul-informativ din 09 noiembrie 2011, Primăria municipiului Chișinău a

informat executorul judecătoresc că, prin decizia Consiliului municipal Chișinău

nr.12/28 din 27 noiembrie 2009, s-a constituit Comisia de lucru pentru examinarea

dosarelor persoanelor social-vulnerabile, care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor

locative cu selectarea beneficiarilor de locuințe social-locative în blocul locativ situat

pe str. Liviu Deleanu, 9/2 și respectiv Comisia urmează să decidă asupra faptului

repartizării apartamentelor din imobilul respectiv(f.d.15, vol.I).

Succesiv, Primăria mun. Chișinău la 03 aprilie 2015 a comunicat Ministerului

Justiției și executorului judecătoresc Chiosa Anatolie că este imposibilă executarea

hotărârii judecătorești din lipsa spațiului locativ liber în mun. Chișinău, fapt generat

de procesul de privatizare a fondului de locuințe. S-a mai precizat că Consiliul mun.

Chișinău nu dispune de mijloace financiare necesare pentru construcția spațiului

locativ (f.d. 59, 63, vol. I).

La 18 august 2016 Primăria mun. Chișinău a comunicat executorului

judecătoresc Chiosa Anatolie că la moment este imposibilă executarea hotărârilor

instanțelor de judecată din cauza lipsei spațiului locativ liber în mun. Chișinău, fapt

generat de procesul de privatizare a fondului de locuințe, ceea ce a redus substanțial

numărul imobilelor cu destinație locativă aflate în proprietate municipală. În prezent

Consiliul mun. Chișinău nu dispune de mijloace financiare necesare pentru

construcția spațiului locativ în vederea executării hotărârilor instanțelor judecătorești

cu privire la asigurarea cu spațiu locativ. S-a mai relatat că Primăria mun. Chișinău a

înaintat un demers către Guvernul Republicii Moldova, prin care a solicitat alocarea

de mijloace financiare pentru construcția spațiului locativ (f.d. 49, vol. II).

De altfel, prin răspunsul din 23 ianuarie 2017, Primăria mun. Chișinău a

comunicat Ministerului Justiției că în scopul executării hotărârilor definitive și

irevocabile, Consiliul mun. Chișinău în lectura a 2 a alocat 7 000 000 lei pentru

cheltuieli ce țin de executarea titlurilor executorii. Alocațiile respective sunt

prevăzute pentru executarea documentelor executorii privind dezafectarea

incontestabilă a mijloacelor bănești din contul bugetului municipal și nu au destinație

specială numai pentru titlurile legate de asigurarea cu spațiu locativ (f.d. 8, vol. II).

Așadar, se atestă că principalul motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești

este lipsa spațiului locativ, însă lipsa spațiului locativ pentru asigurarea cu spațiu

locativ și lipsa resurselor financiare în vederea construcției blocurilor de locuit, nu

poate justifica neexecutarea hotărârii judecătorești.

Astfel, deși Consiliul mun. Chișinău i-a comunicat lui Valentin Cucoș despre

imposibilitatea executării documentului executoriu, acesta totodată îi comunică

despre formarea Comisiei de lucru în vederea executării, însă nu-l informează despre

rezultatele obținute de Comisia formată. De asemenea, deși Consiliul mun. Chișinău

9

indică despre lipsa spațiului locativ, Valentin Cucoș independent și în mod repetat, a

stabilit apartamente libere, care ulterior au fost sechestrate de executorul

judecătoresc, iar Consiliul mun. Chișinău eliberând bonuri de repartiție a

apartamentelor în cauză altor persoane, decât lui Valentin Cucoș, a condiționat

neexecutarea hotărârii judecătorești privind acordarea spațiului locativ.

Astfel, instanța nu poate reține motiv al neexecutării lipsa spațiului locativ și

lipsa resurselor financiare în vederea construirii spațiului locativ, or, Consiliul mun.

Chișinău, fiind autoritate publică avea obligația pozitivă de a întreprinde măsuri în

vederea executării documentului executoriu.

La caz, nu au fost demonstrate careva acțiuni ale autorității publice întreprinse

în scopul executării documentului executoriu, ci din contra, fiecare act al executorului

judecătoresc emis în cadrul procedurii de executare privind asigurarea lui Valentin

Cucoș cu spațiu locativ a fost contestat de Consiliul mun. Chișinău, instituția

comunicând totodată, executorului judecătoresc că Consiliul va purcede la executarea

documentului executoriu în momentul emiterii unei hotărâri definitive și cu forță

executorie, circumstanțe care denotă indubitabil o atitudine contrară drepturilor și

intereselor lui Valentin Cucoș din partea debitorului procedurii de executare, care

reprezintă o autoritate publică.

Instanța de recurs reține că o autoritatea de stat nu poate invoca lipsa fondurilor

și a spațiului locativ alternativ, ori altfel de motive, ca scuză pentru neexecutarea unei

hotărâri judecătorești. Firește, o întârziere în executarea unei hotărâri ar putea fi

justificată de circumstanțe speciale. Dar, întârzierea nu poate, astfel, încât să

prejudicieze esența dreptului protejat conform art. 6 §1 din Convenție. (Immobiliare

vs Italy, nr. 22774/93, § 74).

Miza în litigiu de față se consideră de o importanță deosebită, având în vedere că

prin hotărârea, neexecutarea căreia se invocă, s-a dispus asigurarea cu spațiu locativ a

lui Valentin Cucoș.

În cumulul circumstanțelor menționate, se atestă că hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 07 februarie 2008 nu a fost executată până în prezent, fiind astfel

încălcat dreptul lui Valentin Cucoș la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

Instanța reține că Valentin Cucoș pretinde atât la repararea prejudiciului moral,

cât și material în urma neexecutării hotărârii judecătorești.

Valentin Cucoș pretinde la repararea prejudiciului material, prin încasarea

cheltuielilor pentru închirierea spațiului locativ pentru perioada februarie 2008 –

iunie 2015 în sumă de 17 600 euro.

Privitor la repararea prejudiciului material, instanța de recurs reține că prin

adresa nr. 10/808 din 16 mai 2016, Ministerul Afacerilor Interne a comunicat

Ministerului Justiției că raporturilor de serviciu ale lui Valentin Cucoș au fost încetate

prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 179 EF din 25 noiembrie 2014.

Totodată, s-a comunicat că în perioada activității în cadrul subdiviziunilor

Ministerului Afacerilor Interne, Valentin Cucoș a beneficiat de compensarea

cheltuielilor de închiriere a spațiului locativ în sumă de 10 200 lei pentru perioada de

la 01 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008 și în sumă de 14 0966,76 lei pentru perioada

de la 01 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009 (f.d. 165, vol. I).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Grigore Păduraru contra

Moldovei (cererea mr. 28 355/08), a notat că la 28 decembrie 2007 reclamantul a

demisionat din funcția de procuror și că nici o prevedere din hotărârea din 07

februarie 2006 nu obliga autoritățile administrative să-i acorde locuință după această

10

dată. Din aceste motive, Curtea a considerat că începând cu 28 decembrie 2007, statul

nu mai era obligat să-i acorde reclamantului o locuință socială.

Astfel, dreptul lui Valentin Cucoș la o locuință socială a apărut ca urmare a

aplicării prevederilor art. 35 Legea nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la

poliție, care prevedea că colaboratorilor de poliție li se acordă de către autoritățile

administrației publice locale, cel mult după 3 ani de la angajare în serviciu, iar

ofițerilor cel mult după un an de la numirea lor în funcție, spațiu locativ sub formă de

apartament sau casă separată conform normelor stabilite de legislația în vigoare.

Articolul menționat a fost exclus prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009, iar

Legea în sine a fost abrogată prin Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, în vigoare de

la 05 martie 2013.

Ca urmare a abrogării legii menținute, s-a adoptat Legea nr. 320 din 27

decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutului polițistului, care până la

07 iulie 2017, prevedea în articolul 63 că Poliția își creează fondul locativ de serviciu

în modul stabilit de Guvern. Dacă polițistul și soția/soțul acestuia nu dețin în

proprietate locuință în localitatea unde activează, polițistul are dreptul la spațiu

locativ de serviciu pentru perioada de activitate în localitatea respectivă, care se

repartizează în limita disponibilului, în modul stabilit de ministrul afacerilor interne.

Spațiul locativ de serviciu repartizat polițistului nu poate fi supus privatizării. În caz

de încetare a raporturilor de serviciu, polițistul este obligat să elibereze spațiul locativ

de serviciu, indiferent de perioada de activitate în Poliție.

Așadar, Legislația în partea ce ține de asigurare cu spațiu locativ a polițiștilor a

fost modificată în timp, și respectiv până la 04 decembrie 2009, Valentin Cucoș

deținea acest drept, de la 04 decembrie 2009 până la 05 martie 2013 legea nu garanta

un spațiu locativ polițiștilor, iar de la 05 martie 2013 până la 07 iulie 2017 legea

oferea acest spațiu în anumite condiții.

Or, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008 a fost expres

prevăzut că spațiu locativ urmează a fi acordat conform normelor stabilite de

legislația în vigoare.

Instanța de recurs reține că de la 25 noiembrie 2014, când acesta nu mai activa

în calitate de polițist, statul nu are nicio obligație legală de a-l asigura cu spațiu

locativ pe Valentin Cucoș, în condițiile în care legea stipula asigurarea cu spațiu

locativ, nu și transmiterea în proprietate a imobilului.

În susținerea pretenției cu privire la suportarea prejudiciului material, Cucoș

Valentin a anexat la materialele pricinii contracte de locațiune pentru perioada 04

aprilie 2008- 04 aprilie 2010 (f.d. 73-75, vol. I), pentru perioada 05 aprilie 2010 – 05

aprilie 2012 (f.d. 76-78, vol. I), pentru perioada de la 03 aprilie 2012 – 05 aprilie

2014 (f.d. 79-81, vol. I), pentru perioada 06 aprilie 2014 – 06 aprilie 2018 (f.d. 82-84,

vol. I), prin care s-a stabilit prețul chiriei de 200 euro lunar.

În acest sens se rețin și recipisele anexate, prin care Alla Iancioglo confirmă că

a primit de la Valentin Cucoș sumele pentru plata chiriei (f.d. 85-92, vol. I).

Instanța de apel, întemeiat a reținut că Valentin Cucoș, a beneficiat de

compensarea cheltuielilor de închiriere a spațiului locativ în sumă de 10 200 lei

pentru perioada 01 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008, cât și în sumă de 14 096,76

lei pentru perioada de la ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, astfel că în sumă

solicitată pentru compensarea cheltuielilor de închiriere a spațiului locativ, Valentin

Cucoș a inclus și această perioadă.

Astfel, Valentin Cucoș este îndreptățit să pretindă la repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de

11

Apel Chișinău din 07 februarie 2008 doar pentru perioada februarie 2008 și până

când acesta a demisionat din organele poliției. Totodată, în perioada de la 01 ianuarie

2008 - 31 decembrie 2009 acesta a beneficiat de compensație de la Ministerul

Afacerilor Interne pentru închirierea locuinței și nu poate pretinde la repararea

prejudiciu pentru această perioadă.

Curtea de Apel Chișinău întemeiat a stabilit că Valentin Cucoș poate pretinde

la compensarea cheltuielilor pentru chirie doar pentru perioada de la 01 ianuarie 2010

– 01 decembrie 2014, ceea ce reprezintă suma de 9 600 euro, iar după data

demisionării acestuia, statul nu mai are obligații față de acesta să-l asigure cu spațiu

locativ.

Privitor la repararea prejudiciului moral, cauzat prin neexecutarea hotărârii

judecătorești, instanța de recurs reține următoarele.

Conform art. 1423 alin. (1) și (2) Codul civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, la aprecierea cuantumului compensației pentru prejudiciu moral, instanța

de judecată trebuie să țină cont de comportamentul părților, importanța procesului

pentru reclamant, precum și de durata neexecutării hotărârii judecătorești, fiind

apreciat ce a pierdut persoana pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial, atât

la moment, cât și pentru viitor. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțe în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Despăgubirea acordată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură

cu daunele morale este menită să furnizeze o compensație financiară pentru un

prejudiciu moral, cum ar fi suferințe fizice sau psihice. Dacă se stabilește existența

unor astfel de daune și în cazul în care Curtea consideră că este necesară o

compensație bănească, ea va face o evaluare pe o bază echitabilă, luând în

considerare standardele care decurg din jurisprudența sa.

Reieșind din criteriile prevăzute de lege pentru determinarea unei reparații

echitabile a prejudiciului invocat, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia

a survenit neexecutarea, precum și de pretențiile invocate, de complexitatea cauzei,

de comportamentul părților, de conduita autorităților publice, de durata încălcării și

de importanța procesului pentru Valentin Cucoș, instanța de recurs consideră că este

necesară acordarea sumei de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Cuantumul prejudiciului moral pretins de către Valentin Cucoș în sumă de 200

000 lei este vădit disproporționat și excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz și

principiul general al echității.

Instanța de apel eronat a apreciat prejudiciul moral cauzat lui Valentin Cucoș în

sumă de 1 000 lei, care este o sumă iluzorie și nu este de natură să restabilească

echitatea socială și suferințele cauzate prin neexecutarea hotărârii, însă suma de

40 000 lei ar putea acoperi suferințele suportate prin neexecutarea îndelungată a

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2008.

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și instanța de

apel au stabilit circumstanțele pricinii, că nu este necesară verificarea suplimentară și

12

administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar cuantumul prejudiciului moral,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Valentin Cucoș, de a casa

decizia instanței de apel în partea încasării prejudiciului moral și de a emite în această

parte hotărâre nouă, iar recursul declarat de Ministerul Justiției de a-l respinge ca

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și b) Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Valentin Cucoș.

Se casează decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civila la cererea de chemare în judecată depusă de Valentin Cucoș împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii executorii judecătorești Oleg Ungureanu

și Anatolie Chiosa cu privire la constatarea încălcării termenului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material, moral și

compensarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării prejudiciului moral și se

emite în această parte hotărâre nouă prin care:

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Valentin Cucoș cu titlu de

prejudiciu moral suma de 40 000 lei (patruzeci mii lei).

În rest, decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

02 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, se mențin.

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției, reprezentat de Constantin

Cachița.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Luiza Gafton

13