3ra-392/17 — contestarea actului administrativ

3ra-392/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 3ra-392/17

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat

avocatul Volcovschi Ion în interesele lui Botnaru Ion,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Botnaru Ion

împotriva Inspectoratului General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin

care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliție al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, casată integral hotărîrea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 21 august 2015, reclamantul Ion Botnaru s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, solicitând anularea ordinului nr. 532 ef.

din 23 iulie 2015, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată

de la serviciu și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat faptul că la 20 iulie 2015, ora

6:48, fiind în afara orelor de muncă, îmbrăcat în haine civile, la volanul

automobilului personal, a intrat pe teritoriul unei stații PECO pentru a alimenta

autoturismul cu combustibil.

După mai bine de 10 minute de așteptare, declară că a fost deservit de un

operator, care în timpul de așteptare a manifestat un comportament agresiv și

obraznic și a alimentat autoturismul său personal în loc de „motorina” cerută cu

„benzină”, fapt depistat ulterior datorită dificultăților tehnice apărute. Peste

1

aproximativ o oră, reclamantul susține că s-a întors la acea stație pentru a clarifica

situația și a remedia dificultățile tehnice apărute cu automobilul, însă operatorul

stației PECO a avut un comportament și mai obraznic și arogant decât anterior,

creând o situație tensionată, fapt ce poate fi confirmat și de persoanele ce se aflau

împreună cu reclamantul în automobil atît la momentul alimentării inițiale cu

benzină în loc de motorină, cît și ulterior.

Menționează că la acel moment, precum și următoarea jumătate de oră au

avut loc discuții cu acel operator precum și cu alți colaboratori ai stației PECO

referitor la situația creată, însă fără rezultat. Susține că automobilul staționa, fiind

în imposibilitate de deplasare astfel, în acel interval de timp a consumat o bere,

procurată de la o gheretă din preajma stației PECO. Conducerea mijlocului de

transport rămânea pe seama altei persoane care era împreună cu el în dimineața

respectivă.

Declară că aproximativ la orele 08:40, după mai bine de 20 minute de

staționare și clarificare a situației a venit un echipaj al Inspectoratului Național de

Patrulare, care a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție, precum că

reclamantul conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică, fapt ce

fizic nu putea fi realizat din cauza defecțiunii tehnice a autoturismului.

Susține că testarea cu aparatul Dragher a arătat grad minim de ebrietate

conform normelor stabilite de lege, totuși instanța de judecată urmează a se

expune asupra cazului dat. Astfel, menționează faptul că toate cele descrise mai

sus pot fi confirmate și prin înregistrările camerelor de supraveghere video ale

stației PECO, obținute în conformitate cu procedura stabilită de legislația în

vigoare.

Menționează că pentru incidentul produs mai sus a fost sancționat

disciplinar pe linie de serviciu în cel mai aspru mod posibil - prin concediere, fără

să fi avut careva abateri disciplinare anterior, chiar și din cele minore.

Consideră că a fost sancționat nejustificat, prea dur, fără ca angajatorul să

clarifice toate circumstanțele cazului dat. Mai mult, potrivit însăși procesului-

verbal cu privire la contravenție nu a fost stabilită sancțiunea pentru contravenția

comisă, indicându-se că asupra cazului dat urmează să se expună instanța

judecătorească prin prisma prevederilor art. 395 CC RM pentru stabilirea

sancțiunii în limita comiterii contravenției și stabilirea tuturor circumstanțelor pe

cazul dat.

Reclamantul ține să menționeze faptul că: nu a fost supus testului la

alcoolemie la Dispensarul Necrologic Republican în conformitate cu prevederile

art. 432 alin. (1), lit. d) Cod Contravențional; mașina nu i-a fost ridicată conform

prevederilor art. 432 alin. (1), lit. c), e) Cod contravențional; nu a fost înlăturat de

la conducerea mijlocului de transport în conformitate cu prevederile art. 438 alin.

(1), lit. a) Cod contravențional, toate acestea indicînd asupra faptului că

comportamentul său a fost unul decent, nu a manifestat nici agresiune, nici

violență atît fizică cît și verbală, mai mult nu a lezat sau prejudiciat în nici un fel

onoarea și cinstea instituției din care a făcut parte și funcției pe care a deținut-o.

Menționează că, în partea descriptivă a ordinului contestat, angajatorul face

trimitere la contravenția prevăzută de art. 233 alin. (4) Cod contravențional.

2

Precizează reclamantul că în procedura contravențională și cea de muncă

nu și-a realizat dreptul personal la apărare, prevăzut de art. 26 din Constituția

RM, dreptul la apărare fiind unul garantat de legea supremă.

Susține că, angajatorul - Inspectoratul General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, concluzionând asupra vinovăției sale pe

fapta imputată de art. 233 alin. (4) Cod Contravențional, la adoptarea ordinului de

concediere, contestat a ignorat prevederile art. 375 Cod contravențional potrivit

căruia - persoana acuzată de săvârșirea unei contravenții se consideră nevinovată

atât timp cît vinovăția sa nu este dovedită în modul prevăzut de prezentul cod.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea contravenției nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate în condițiile prezentului cod se interpretează în favoarea persoanei în a

cărei privință a fost pornit proces contravențional.

Totodată, declară că ținând cont de prevederile art. 425 alin. (7) Cod

contravențional, procesului contravențional i se aplică în mod corespunzător

prevederile Codului de procedură penală cu privire la mijloacele de probă și la

procedeele probatorii, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod.

Potrivit art. 94 alin. (1), pct.2, pct.6, pct.9; alin.(2); alin.(3) CPP RM, în

procesul penal pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot

fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor

hotărîri judecătorești datele care au fost obținute: prin încălcarea dreptului la

apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului, părții vătămate, martorului; dintr-

o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de judecată; fără a fi

cercetate, în modul stabilit, în ședința de judecată. Constituie încălcare esențială a

dispozițiilor prezentului cod, la administrarea probelor, violarea drepturilor și

libertăților constituționale ale persoanei sau a prevederilor legii procesuale penale

prin privarea participanților la proces de aceste drepturi sau prin îngrădirea

drepturilor garantate, fapt care a influențat sau a putut influența autenticitatea

informației obținute, a documentului sau a obiectului. Datele administrate cu

încălcările menționate mai sus pot fi utilizate ca probe care confirmă faptul

încălcărilor respective și vinovăția persoanelor care le-au admis.

La 23 iulie 2015 de către Inspectoratul General de Poliție al MAI al RM a

fost emis ordinul cu nr. 523ef „Cu privire la sancționarea disciplinară a

angajatului din cadrul INP al IGP sergent-inferior de poliție Botnaru Ion Alexei”,

prin concediere. Ordinul menționat reclamantul Botnaru Ion îl consideră

neîntemeiat și este de părerea că urmează a fi anulat din cauza nestabilirii tuturor

circumstanțelor de fapt și de drept, după cum urmează:

În conformitate cu indicațiile din ordinul de eliberare din funcția de polițist,

angajatorul a invocat că, reclamantul se afla atât în afara programului de muncă,

cât și în vestimentație civilă, fiind ignorate prevederile art. 31 alin. 2 al Legii cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 327 din 27 decembrie 2012,

care prevede că, în limitele competențelor stabilite de legislație, polițistul este

învestit cu împuterniciri pe timpul și în legătură cu exercitarea atribuțiilor de

serviciu, prevăzute de prezenta lege.

3

Totodată, angajatorul la adoptarea ordinului contestat a ignorat prevederile

art. 55 al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, care prevede

că, sancțiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după

efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară. La examinarea

abaterii disciplinare, audierea polițistului și consemnarea susținerilor sale sânt

obligatorii. Concluziile anchetei de serviciu referitoare la abateri, din care rezultă

date și indicii că au fost săvârșite infracțiuni, se remit spre examinare organelor

Procuraturii. Polițistul în privința căruia se desfășoară ancheta de serviciu are

dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite și/sau să prezinte

probe în apărare. La aplicarea sancțiunii disciplinare se ține seama de activitatea

desfășurată anterior de către polițist, de împrejurările în care a fost săvîrșită

abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de

vinovăție, precum și de preocuparea pentru înlăturarea consecințelor faptei

comise.

Deci, pentru o singură abatere disciplinară se aplică o singură sancțiune

disciplinară, or, potrivit prevederilor art. 55 alin. (9) al Legii cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, ca în cazul în care împotriva polițistului

este pornită urmărirea penală sau acesta a fost pus sub învinuire, are loc

suspendarea provizorie din funcție în condițiile prevăzute la art. 200 din Codul de

procedură penală, în cazul său însă au fost luate măsuri exagerat de aspre și

contrare procedurii prevăzute de lege, iar sancțiunea aplicată sub formă de

concediere urmează a fi anulată.

Suplimentar, declară că potrivit ordinului contestat, angajatorul adoptând

ordinul de concediere nu a reziliat contractul individual de munca cu reclamantul

Botnaru Ion, așa cum este prevăzut de prevederile art. 86 alin. (1) Codul muncii

potrivit cărora concedierea - desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului

individual de muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe durată

determinată - se admite pentru următoarele motive: g) - încălcarea repetată, pe

parcursul unui an a obligațiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancțiuni

disciplinare.

Susține reclamantul că, la examinarea circumstanțelor privind adoptarea

ordinului contestat al angajatorului, nu au fost prezentate probe care ar indica

încălcarea obligațiunilor de muncă de către acesta, repetat pe parcursul unui an

și/sau alte sancțiuni disciplinare.

Conform art. 208 Codul muncii, pînă la aplicarea sancțiunii disciplinare,

angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicație scrisă privind fapta

comisă. Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-

verbal semnat de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.

în funcție de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să

organizeze și o anchetă de serviciu. în cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-și

explice atitudinea și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate

probele și justificările pe care le consideră necesare.

Declară în acest sens că angajatorul nu a prezentat nici o probă prin care ar

demonstra vinovăția sa față de situația descrisă în ordin, prin care metode,

procedee, acțiuni, inacțiuni și/sau comportament nedemn a compromis statutul de

polițist.

4

Astfel, reclamantul Botnaru Ion în raport cu angajatorului a fost lipsit de

posibilitate de a aduce probe și argumente în apărarea poziției sale față de cele

incriminate.

Susține faptul că comportamentul său a fost unul decent, nu a manifestat

nici agresiune, nici violență atît fizică cît și verbală. Mai mult ca atît nu a lezat

sau prejudiciat într-un fel onoarea și cinstea instituției din care a făcut parte.

Cere Botnaru Ion anularea ordinului nr. 532 ef. din 23 iulie 2015,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu ca

fiind ilegal, restabilirea la serviciu și încasarea salariului de funcție pentru

perioada absenței forțate de la serviciu din 23 iulie 2015 și pînă la data restabilirii

în funcția deținută.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 15 iulie 2016

acțiunea a fos t admisă integral, s-a anulat ca neîntemeiat ordinul privind

sancționarea disciplinară a angajatului Botnaru Ion, s-a restabilit Botnaru Ion în

funcția de sergent-inferior de poliție, inspector cavalerist al Plutonului de

cavalerie a Batalionului nr. 4 al Brigăzii de patrulare al Inspectoratul General de

Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova începând cu data

de 23 iulie 2015, cu obligarea Inspectoratul General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova de a emite ordinul de repunere în

funcție; s-a obligat Inspectoratul General de Poliție al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova să calculeze și să achite lui Botnaru Ion salariul

pentru perioada absenței forțate de la serviciu începând cu data de 23 iulie 2015

pînă la 15 iulie 2016 inclusiv; s-a încasat din contul Inspectoratului General al

Poliției al MAI al RM în beneficiul lui Botnaru Ion cheltuieli pentru serviciile de

asistență juridică în mărime de 5 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, a fost admis

apelul declarat de către Inspectoratul General de Poliție al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, casată integral hotărîrea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 15 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre, prin care s-a

respins ca nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de Botnaru Ion

împotriva Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului nr. 532 ef. din 23 iulie 2015,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și a

cheltuielilor de judecată, fiind dispusă întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei

Centru municipiul Chișinău din 15 iulie 2016.

La 24 ianuarie 2017 avocatul Volcovschi Ion în interesele lui Botnaru Ion a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 cu menținerea

hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iulie 2015.

În motivarea recursului avocatul Volcovschi Ion în interesele lui Botnaru

Ion a indicat că la emiterea deciziei contestate instanța de apel a încălcat și a

aplicat eronat normele de drept material și nu a elucidat pe deplin circumstanțele

cauzei.

Mai mult contrar prevederilor art. 372 alin. (11), (12) CPC, instanța de apel

a admis administrarea de probe noi, în situația în care nu au existat obstacole de a

le administra în instanța de fond.

5

La fel, susține că comportamentul ilegal nu a fost demonstrat de către

angajator și nici nu putea fi deoarece în ședința din 14 aprilie 2016 a fost

prezentat bonul fiscal care atestă faptul că recurentul a achitat la ora 08.20, adică

la momentul alimentării și nu mai târziu, din surse financiare proprii în sumă de

812,5 lei, pentru 50 litri de motorină, fiind constrâns de situația ce a creat-o

operatorul stației PECO, fapt ce demonstrează că nu a existat intenția de a profita

de situația sa de serviciu sau de o altă calitate pretinsă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul Volcovschi

Ion în interesele lui Botnaru Ion, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către avocatul

Volcovschi Ion în interesele lui Botnaru Ion nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizând actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situația de

apreciere de către instanță a circumstanțelor de fapt a cauzei.

Instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a

apreciat corect probele anexate la materialele cauzei, iar argumentele invocate în

recursul declarat de către avocatul Volcovschi Ion în interesele lui Botnaru Ion, în

esența lor, sînt similare argumentelor invocate în instanța de apel și sînt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța le-a dat o apreciere

corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, apreciate conform cerințelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în

cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia

lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

6

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie

1991), însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod

corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către avocatul Volcovschi Ion în interesele lui

Botnaru Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e

Recursul declarat de către avocatul Volcovschi Ion în interesele lui

Botnaru Ion se consideră, inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7