3ra-1625/16 — privind contestarea actului administrativ, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra – 1625/16

prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău

Judecător: E. Palanciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Cernat, A. Minciună, A. Panov

ÎNCHEIERE

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Bogdan Anatolie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Bogdan

Anatolie împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, intervenient accesoriu Inspectoratul de Poliție Edineț al Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului

administrativ, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru

absența forțată de la lucru și a cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Bogdan Anatolie, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2016,

c o n s t a t ă :

La 08 iulie 2015, Bogdan Anatolie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

intervenient accesoriu Inspectoratul de Poliție Edineț al Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne privind contestarea actului administrativ,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la

lucru și a cheltuielilor judiciare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 17 aprilie 2015, Procuratura

Anticorupție a emis în privința lui ordonanța de punere sub învinuire în temeiul

1

prevederilor art. 42 alin. (5), art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal - complicitate la

comiterea faptei de corupere pasivă cu semnele de calificare: fapta persoanei publice

care pretinde, acceptă și primește bunuri sub formă de valori valutare ce nu i se

cuvine pentru sine în scopul îndeplinirii acțiunilor în exercitarea funcției sale,

acțiuni săvârșite cu extorcarea bunurilor menționate.

Astfel, la 14 mai 2015, Inspectoratul General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 312 ef. „cu privire la sancționarea disciplinară a

angajaților din cadrul IP Edineț al IGP al MAI, locotenent – major de poliție Loziuc

Alexandr Ion și locotenent – major de poliție Bogdan Anatolie Anatolie”, prin care a

fost dispus sancționarea disciplinară cu concedierea din poliție a reclamantului. În

calitate de temei, a fost invocat că, la 15 aprilie 2015, Serviciul Nord al Procuraturii

Anticorupție a pornit cauza penală cu numărul de 2015140182 în baza art. 324 alin.

(2) lit. b) și lit. c) din Codul penal.

În desfășurarea acțiunii, a fost indicat că, la 15 mai 2015, procurorul în

Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupție, Marcel Dumbravan a dispus scoaterea

de sub urmărire penală pe cet. Bogdan Anatolie, din lipsa în acțiunile acestuia a

elementelor ale infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 324 alin. (2) lit. c) din

Codul penal. Corespunzător, reclamantul relatează că, la 21 mai 2016, s-a adresat

către pârât cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea pct. l din ordinul de

sancționare disciplinară și repunerea în funcție, care a fost respinsă la data de 11

iunie 2015.

Consideră că, în conformitate cu art. 90 și 329 din Codul muncii, angajatorul

i-a cauzat prejudiciul material, exprimat prin ratarea salariul pentru perioada de

absență forțată de la locul de muncă, începând cu data de 14 mai 2015.

Solicită Bogdan Anatolie, anularea punctului 1 din ordinul nr. 312 ef. al

Inspectoratului General de Poliție din 14 mai 2015, restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru, începând cu 14 mai

2015, și încasarea cheltuielilor judiciare.

Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 28 iulie 2015, a fost dispusă

strămutarea pricinii civile la Judecătoria Centru mun. Chișinău. (f. d. 58 – 60,

volumul I)

La 23 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bălți a respins recursul declarat de

Bogdan Anatolie și a menținut încheierea primei instanțe cu privire la strămutarea

cauzei civile. (f. d. 76 – 78, volumul I)

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2016, a fost

respinsă acțiunea, ca fiind tardivă. (f. d. 186, 201 – 204, volumul I)

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016 a fost respinsă

cererea de apel declarată de către Bogdan Anatolie, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2016. (f. d. 226 – 231, volumul I)

La adoptarea soluției, instanța de apel a constatat că, potrivit art. 57 al Legii

cu privire la activitatea Poliției și statutului polițistului, actul administrativ de

sancționare disciplinară se contestă de către polițist în instanța de contencios

administrativ în modul prevăzut de legislație. Astfel, Colegiul a reținut că Bogdan

Anatolie a luat cunoștință cu ordinul de concediere la 15 mai 2015. Ca ulterior, la 08

iulie 2015, să depună cererea de chemare în judecată, cu omiterea termenului de

prescripție.

Suplimentar, instanța judecătorească a menționat că reclamantul nu a formulat

o cerere cu privire la repunerea în termen a acțiunii și nu a prezentat probe, ce ar

justifica omiterea termenului de prescripție.

La 09 septembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei

integrale din 16 august 2016 în adresa participanților la proces. (f. d. 232, volumul I)

La 15 septembrie 2016, Bogdan Anatolie a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 august 2016, solicitând casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie admisă integral.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs constată că recursul

declarat de Bogdan Anatolie la 15 septembrie 2016 este depus în termen.

În motivarea recursului, Bogdan Anatolie afirmă că instanțele judecătorești

au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material, invocând

prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b) și c), (3) lit. d) din Codul de procedură

civilă.

În explicitarea poziției sale, recurentul precizează că legea care prevalează și

reglementează raporturile de muncă este Codul muncii, iar concluzia intimatului

privind aplicarea termenului de depunere a cererii de chemare în judecată stipulat în

Legea contenciosului administrativ este unul greșit. Susține că, din interpretarea

dispozițiilor art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, rezultă că

acțiunea se depune în termen de 30 de zile, doar în cazul în care legea nu dispune

altfel, iar în speță, art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, prevede termenul de 3

luni, care se calculează de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului său.

3

În acest sens, subliniază că a luat cunoștință cu ordinul de concediere la data

de 15 mai 2015, ca ulterior, la 21 mai 2015 să depună cerere prealabilă împotriva

acestuia, care a fost respinsă la 11 iunie 2015. Astfel, prin depunerea cererii de

chemare în judecată la 29 iunie 2015, nu a omis termenul de 3 luni.

O altă critică adusă deciziei instanței de apel, constă în încălcarea normelor de

drept procedural. Prin urmare, în opinia recurentului, la examinarea litigiilor privind

restabilirea în funcție a persoanei care a îndeplinit anterior muncă, salariatul angajat

în locul acestuia, se introduce în proces în calitate de intervenient accesoriu. Din

acest raționament, consideră că instanța de apel urma să atragă în proces ca

intervenient accesoriu, pe lângă Inspectoratul General al Poliției al MAI, pe

persoana care a fost angajată în locul său.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 29 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Inspectoratului General al Poliției al MAI și Inspectoratului de Poliție Edineț al

MAI cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de

o lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 13, volumul II)

La 17 octombrie 2016, intimatul Inspectoratul General al Poliției al MAI a

depus referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea cererii de recurs,

ca fiind inadmisibil, iar în eventualitatea admisibilității acestuia, respingerea ca

neîntemeiat.

Până la data examinării pricinii, Inspectoratul de Poliție Edineț al MAI nu a

depus referință, prin care să-și expună opinia cu referire la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile și a referinței, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

4

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că recurentul Bogdan Anatolie în cererea de recurs nu a

invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ...

art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

5

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Bogdan Anatolie, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Bogdan Anatolie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

6