2ra-665/17 — repararea prejudiciului material ș.a.

prima instanță: V. Holban dosarul nr. 2ra-665/17

instanța de apel: A. Panov, I. Muruianu, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

06 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea de Stat, Compania Aeriană „Air Moldova”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul Elenei

Ivleva, avocatul Andrei Roșca împotriva Întreprinderii de Stat, Compania Aeriană „Air

Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2015 reprezentantul Elenei Ivleva, avocatul Andrei Roșca a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat, Compania Aeriană „Air

Moldova” (în continuare – ÎS CA „Air Moldova”) cu privire la repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 21 iunie 2014 a folosit serviciile acordate

de ÎS CA ”Air Moldova”, zburînd pe cursa Toronto-Roma-Chișinău (AZ651, 9U892)

biletele fiind procurate de la ÎS CA „Air Moldova”, iar timpul decolării cursei 9U892 a

fost schimbat de ultima cu o oră mai tîrziu.

Susține că, înainte de îmbarcare a transmis cărăușului bagajul, iar pentru a treia

valiză ca bagaj suplimentar a mai achitat 75 de dolari canadieni.

Relatează că la aterizare în Chișinău nu a primit bagajul, deoarece două locuri de

bagaj au fost pierdute. Ulterior un loc de bagaj a fost găsit și restituit, iar bagajul

AZ319297 cu greutatea de 26 kg nu a fost găsit și returnat dînsei.

Menționează că, a înaintat o reclamație în care a descris conținutul valizei pierdute,

cu indicarea prețurilor la fiecare bun în sumă totală de 940 de dolari SUA și 800 de

euro, precum și costul de transportare a bagajului AZ319297 fiind de 75 de dolari

canadieni, însă nu a primit nici un răspuns și nu i s-a restituit bagajul pierdut.

Consideră că din cauza prestării serviciilor necorespunzătoare de către pîrît i s-a

cauzat prejudicii materiale și morale care urmează a fi compensate.

În urma concretizării acțiunii, solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul ÎS

CA ”Air Moldova” a sumei de 1000 DST (Drepturi Speciale de Tragere), la cursul

oficial al BNM la momentul executării hotărîrii cu titlu de prejudiciu material, a sumei

de 75 de dolari canadieni, în lei moldovenești la cursul oficial al BNM la momentul

executării hotărîrii cu titlu de cheltuieli pentru transportarea bagajului, a sumei de

1

100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată în mărime de

3190 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 mai 2016 s-a admis

parțial acțiunea, s-a încasat din contul ÎS CA ”Air Moldova” în beneficiul Elenei Ivleva

prejudiciul material în mărime de 200 de euro, cu titlu de compensație pentru pierderea

bagajului, suma de 75 de dolari canadieni cu titlu de cost pentru transportul bagajului,

suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată în mărime de

3190 de lei, în rest acțiunea s-a respins.

Prima instanță a reținut că, ÎS CA „Air Moldova” avînd calitate de cărăuș a prestat

servicii necorespunzătoare prin faptul pierderii bagajului reclamantei AZ319297.

Totodată, prima instanță a conchis că reclamanta nu a probat un prejudiciu mai

mare de 200 de euro, sumă stabilită în actul de constatare nr.90 din 30 septembrie 2014.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de ÎS CA „Air Moldova”, s-a admis apelul declarat de reprezentantul apelantei,

Ivleva Elena, avocatul Roșca Andrei, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 26 mai 2016, în partea mărimii compensației bagajului pierdut, prin

majorarea cuantumului compensației pentru pierderea bagajului de la 200 de euro la

28077,40 de lei, ce constituie mărimea a 1000 DST, s-a încasat de la ÎS CA „Air

Moldova” în folosului Elenei Ivleva suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistență juridică, iar în rest hotărîrea s-a menținut.

În susținerea poziției, instanța de apel a reținut că potrivit art.17 alin.(2) din

Convenția pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian

internațional, încheiat la Montreal la 28 mai 1999, care prevede că, transportatorul este

răspunzător pentru daunele survenite datorită distrugerii, pierderii sau deteriorării

bagajului înregistrat, ÎS CA „Air Moldova” în calitate de transportator răspunde pentru

bagajul pierdut a apelantei Ivleva Elena.

La fel, instanța de apel a conchis că, Ivleva Elena avînd un bagaj pierdut cu o

greutate de 26 kg, acesteia i se cuvine o compensație în mărime maximă de 1000 DST

reieșind din prevederile art.22 alin.(2) din Convenția citată mai sus, care prevede că

răspunderea transportatorului în caz de pierdere a bagajului este limitată la suma de

1000 DST.

La data de 20 ianuarie 2017 ÎS CA „Air Moldova” a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a relatat motivele de fapt ale pricinii invocînd că, instanțele

inferioare nu au aplicat corect art. 268 alin. (1) și art. 272 alin. (1) din Codul civil, s-a

constatat că pierderea bagajului nu a avut loc la bordul aeronavei recurentului, de

asemenea consideră că, bagajul nici nu a fost predat de către cărăușul Alitalia pentru

încărcare la bordul navei recurentului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

2

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră cererea de recurs ca fiind depusă în termen în condițiile în

care la materialele cauzei lipsesc probe ce ar atesta momentul comunicării către

recurent a deciziei instanței de apel pentru a verifica respectarea termenului de

demarare a căii de atac.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare nu au aplicat

corect art. 268 alin. (1) și art. 272 alin. (1) din Codul civil, nu pot fi reținute, or speța a

fost soluționată cu respectarea termenului special de prescripție extinctivă reieșind din

reglementările dispozițiilor art.7 din Codul civil în raport cu a celor cuprinse în

Convenția pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian internațional,

semnată la Varșovia la 12 octombrie 1929, la care Republica Moldova este parte, unde

la art. 29 alin.(1) prevede că, acțiunea de responsabilitate trebuie să fie intentată, sub

pedeapsa pierderii dreptului, în termen de doi ani, cu începere de la sosirea la destinație

sau din ziua în care aeronava ar fi trebuit să sosească, sau a opririi transportului.

3

Constatarea că pierderea bagajului nu a avut loc la bordul aeronavei recurentului

precum și că bagajul nici nu a fost predat de către cărăușul Alitalia pentru încărcare la

bordul navei recurentului nu pot fi reținute, deoarece prin actul de constatare nr.90 din

30 septembrie 2014 (f.d.52), precum și din raportul de neregularitate a proprietății

(f.d.35) s-a constatat înregistrarea bagajul AZ319297 la cursa AZ651/9U892 la data de

22 iunie 2014. Ba mai mult ca atît, dispoziția art. 18 alin.(1) din Convenția citată mai

sus, prevede că, transportatorul e răspunzător de dauna ivită în caz de distrugere, de

pierdere sau de avarie a bagajelor înregistrate sau a mărfurilor, cînd evenimentul ce a

pricinuit dauna s-a produs în timpul călătoriei aeriene.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat, Compania Aeriană „Air

Moldova” ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat, Compania Aeriană „Air Moldova” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

4