2ra-2175/16 — plata compensației pentru întîrzierea zborului

prima instanță: V. Stratan dosarul nr. 2ra-2175/16

instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea de Stat Compania Aeriană “AIR MOLDOVA”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chetrari Larisa,

Safeaniuc Alexandru și Safeaniuc Marcu împotriva Întreprinderii de Stat Compania

Aeriană “AIR MOLDOVA” cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016

c o n s t a t ă:

La 05 ianuarie 2015 Chetrari Larisa, Safeaniuc Alexandru și Safeaniuc Marcu au

depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Compania

Aeriană “AIR MOLDOVA” (în continuare ÎS CA “AIR MOLDOVA”) cu privire la

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii au menționat că, potrivit biletelor electronice nr.

5722401707452, nr. 5722401707453 și nr. 5722401707454 emise de ÎS CA “AIR

MOLDOVA”, dînșii în calitate de pasageri urmau să efectueze la data de 17 august

2014 zborul 9U 892, ruta Roma-Chișinău, plecarea fiind preconizată pentru ora 14:50,

iar sosirea pentru ora 18:20.

Susțin că, pîrîtul ÎS CA “AIR MOLDOVA” nu a respectat orarul zborului și din

cauza întîrzierii imputate acesteia au ajuns la destinație la data de 18 august 2014,

aproximativ în jurul orei 01:57.

Relevă că, au înaintat la 05 septembrie 2014 somație în adresa pîrîtului cu

solicitarea de a achita compensația cauzată prin întîrzierea zborului în sumă de 400 de

euro pentru fiecare.

Solicită încasarea în beneficiul lor din contul ÎS CA “AIR MOLDOVA” a sumei

de 400 de euro pentru fiecare, în valută națională la cursul Băncii Naționale a

Moldovei la data achitării, cu titlu de compensație pentru întîrzierea efectuării zborului

precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 iunie 2015 s-a admis

integral acțiunea, s-a încasat din contul ÎS CA “AIR MOLDOVA” în beneficiul Larisei

Chetrari, Alexandru Safeaniuc și Marcu Safeaniuc suma de 250 de euro pentru fiecare

în parte, în lei moldovenești la cursul Băncii Naționale a Moldovei la data achitării, cu

1

titlu de compensație pentru întîrzierea zborului. S-a încasat dint contul ÎS CA “AIR

MOLDOVA” în beneficiul Larisei Chetrari suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică. S-a încasat de la ÎS CA “AIR MOLDOVA” în beneficiul statului

suma de 464 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prima instanță a reținut că, reclamanții au justificat temeinicia și legalitatea

pretențiilor formulate or, la caz, s-a dovedit culpa ÎS CA “AIR MOLDOVA” de

întîrziere a efectuării zborului și potrivit art. 16 lit. a) din Regulamentul privind

compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării

sau întîrzierii prelungite a zborurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 836 din 08

noiembrie 2012, acestora urmează să le fie achitate din contul pîrîtului cîte 250 de euro

pentru fiecare, cu titlu de compensație.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016 s-a respins apelul

declarat de ÎS CA “AIR MOLDOVA” și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău din 17 iunie 2015.

La data de 27 iulie 2016 ÎS CA “AIR MOLDOVA” a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016 solicitînd admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea

unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele nu au aplicat legea care trebuia să

fie aplicată și anume art. 988 alin. (2) din Codul civil și art. 21 din Legea privind

protecția consumatorilor precum și au aplicat dispozițiile Hotărîrii Guvernului nr. 836

din 08 noiembrie 2012 care nu urmau a fi aplicate în speță.

Susține că, introducerea în Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.

836 din 08 noiembrie 2012 a compensării pecuniare pentru întîrzierea zborului nu are

nici un suport de drept deoarece nici legislația Republicii Moldova și nici

reglementările internaționale nu prevăd o astfel de obligație a cărăușului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

2

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din

materialele dosarului nu poate fi stabilit cu certitudine data comunicării către recurent

a deciziei instanței de apel.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și anume art. 988 alin. (2) din Codul civil și art. 21 din Legea

privind protecția consumatorilor precum și au aplicat dispozițiile Hotărîrii Guvernului

nr. 836 din 08 noiembrie 2012 care nu urmau a fi aplicate în speță nu pot fi reținute

deoarece instanțele de judecată au determinat și aplicat corect normele de drept care

reglementează raportul juridic litigios, ținîndu-se cont de regulile de aplicare a

normelor juridice în funcție de forța juridică precum și de aspectele importante ale

speței.

Colegiul consideră necesar de a remarca faptul că, Regulamentul privind

compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării

sau întîrzierii prelungite a zborurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 836 din 08

noiembrie 2012 reprezintă un act normativ subordonat legii care nu contravine Codului

civil și Legii privind protecția consumatorilor, ci le suplimentează cu noi reglementări

juridice.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

3

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de ÎS CA “AIR MOLDOVA”, ca fiind inadmisibil în baza

art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană “AIR

MOLDOVA” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

4