2ra-897/17 — repararea prejudiciului material și moral ș.a

2ra-897/17 — repararea prejudiciului material și moral ș.a (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S. Daguța dosarul nr. 2ra-897/17

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

04 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea de Stat, Compania Aeriană „Air Moldova”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul

Alexandrei Rusu, avocatul Dorel Rusu împotriva Întreprinderii de Stat, Compania

Aeriană „Air Moldova” cu privire la constatarea prestării serviciului necorespunzător,

repararea prejudiciului moral, încasarea compensației, penalității și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 02 decembrie 2014 reprezentantul Alexandrei Rusu, avocatul Dorel

Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Air

Moldova” (în continuare – ÎS CA „Air Moldova”) cu privire la constatarea prestării

serviciului necorespunzător, repararea prejudiciului moral, încasarea compensației,

penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 07 iunie 2014 Alexandra Rusu a procurat bilet

electronic tur-retur pe ruta Roma-Chișinău-Roma, pentru data de 22 august 2014 și

respectiv 05 septembrie 2014.

Susține că la 22 august 2014, ora 11.50 Alexandra Rusu s-a prezentat la aeroport

cu 3 ore înainte de zbor, conform noilor reguli a pîrîtului, însă la ora 19.00 a decolat cu

peste 4 ore întîrziere, ultima nefiind anunțată despre motivele reținerii zborului.

Consideră că astfel de condiții sunt inacceptabile, nu corespund calității și

standardelor prevăzute.

Subliniază că distanța rutei ortodromice Roma-Chișinău este de aproximativ 966

mile (1555 km) și conform pct. 16 lit. b), pct. 17, pct. 18 lit. b), pct. 25 lit. a) și pct. 26

din Regulamentul privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea

refuzului la îmbarcare și anulării sau întîrzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr.836 din 08 noiembrie 2012, pasagerii au dreptul să primească o

compensație de 400 euro, mese și băuturi răcoritoare, apeluri telefonice gratuite.

1

Afirmă că la 01 septembrie 2014 s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă solicitînd

achitarea compensației de 400 de euro, însă răspuns nu a primit.

Solicită constatarea prestării unui serviciu necorespunzător de către ÎS CA „Air

Moldova”, încasarea din contul pîrîtului a compensației în mărime de 400 de euro, a

penalității în mărime de 3480 de euro, a prejudiciului moral în mărime de 80000 de lei

și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15 iunie 2015 s-a admis

parțial acțiunea; s-a încasat de la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul Alexandrei Rusu

suma de 400 de euro în lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a

Moldovei la data executării hotărîrii cu titlu de compensație, suma de 1480 de euro în

lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărîrii cu titlu de penalitate, iar în total s-a încasat suma de 1880 de euro în

lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data

executării hotărîrii; s-a respins acțiunea în partea pretențiilor cu privire la încasarea

sumei de 2000 de euro cu titlu de penalitate, sumei de 80000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată; s-a încasat de la ÎS CA „Air

Moldova” suma de 22,95 de lei și de la Rusu Alexandra suma de 13,90 de lei în

beneficiul statului cu titlu de cheltuieli poștale suportate de instanța de judecată.

În susținerea poziției, prima instanță a reținut că ÎS CA „Air Moldova” a încălcat

prevederile art.984 din Codul civil și nu și-a executat obligațiile în modul corespunzător

așa cum a fost prevăzut în bilet, constatîndu-se întîrzierea zborului programat pentru

data de 22 august 2015, ora 14.50, fapt recunoscut de reprezentantul pîrîtului în ședința

de judecată.

La fel, prima instanță a constatat că pîrîta se află în întîrziere de 74 de zile privind

achitarea compensației legale de 400 de euro reclamantei, iar pentru perioada respectivă

urmează a fi încasată de la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul Alexandrei Rusu

penalitatea în mărime de 5% din suma compensației legale, ceea ce constituie suma de

1480 de euro. Totodată, reclamanta nu a urmat opțiunile prevăzute la art. 32 alin. (2) din

Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 și nu poate beneficia

de penalitate în mărime de 10% din prețul serviciului.

Prima instanță a mai reținut că acordarea unei compensații bănești suplimentare

sub formă de prejudiciu moral, nu este întemeiată, or în afară de motivul pierderii

ireversibile a timpului pentru care instanța a încasat de la pîrît compensația în mărime

de 400 de euro, reclamanta nu a dovedit existența prejudiciului.

Totodată, prima instanță a reținut că instanța de judecată a suportat cheltuieli

poștale în sumă de 36,85 de lei pentru citarea părților, acestea se încasează de la pîrît și

reclamantă proporțional părții admise și părții respinse din acțiune.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 s-a admis apelul declarat

de ÎS CA „Air Moldova”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 15

iunie 2015 și s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins integral acțiunea ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2016 s-a admis recursul

declarat de reprezentantul Alexandrei Rusu, avocatul Dorel Rusu, s-a casat decizia

Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 și s-a restituit pricina spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 s-a admis apelul

declarat de ÎS CA „Air Moldova”; s-a modificat dispozitivul hotărîrii Judecătoriei

Ciocana din 15 iunie 2016 în partea încasării de la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul

2

Alexandrei Rusu suma în valoare de 400 de euro, în lei moldovenești conform cursului

valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărîrii cu titlu de

compensație și în partea prin care s-a încasat suma totală de 1880 de euro. S-a încasat de

la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul Alexandrei Rusu suma în lei moldovenești

echivalentă cu valoare a 250 de euro, conform cursului valutar BNM la data executării

hotărîrii, cu titlu de compensație; suma în lei moldovenești echivalentă cu valoare a

1480 de euro, conform cursului valutar BNM la data executării hotărîrii, cu titlu de

penalitate, iar în total s-a încasat suma în lei moldovenești echivalentă cu valoare a 1730

de euro, conform cursului valutar BNM la data executării. S-a menținut hotărîrea

instanței de fond în partea prin care s-au respins ca neîntemeiate: pretențiile reclamantei

Alexandra Rusu cu privire la încasarea sumei de 2000 de euro cu titlu de penalitate, a

sumei de 80000 de lei cu titlu de prejudiciul moral și de compensarea cheltuielilor de

judecată. S-a încasat de la ÎS CA „Air Moldova” suma de 22,95 de lei și de la Rusu

Alexandra suma de 13,90 de lei în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli poștale

suportate de instanța de judecată.

În susținerea poziției, instanța de apel a reținut că chiar dacă distanta ortodromică

de zbor pe ruta Roma-Chișinău este de 1454 de km, pîrîtul este întotdeauna ținut să

despăgubească reclamanta prin compensarea daunei pentru întîrzierea zborurilor, în

mărimea prevăzută la pct.18 lit.a) din Regulamentul privind compensarea și asistența

pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întîrzierii prelungite a

zborurilor, care constituie 250 de euro.

La data de 06 martie 2017 ÎS CA „Air Moldova” a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a relatat că amînarea (reținerea) efectuării cursei aeriene pe

ruta Chișinău-Roma din 22 august 2014 a avut loc și a fost necesară din cauza survenirii

a unor defecțiuni tehnice a aeronavei, iar intimata nu a probat faptul că amînarea cursei

a avut loc din intenție sau din culpă gravă a recurentului.

Invocînd prevederile art.21 din Legea privind protecția consumatorilor, consideră

că intimata acceptînd transportarea sa în alt termen decît cel stabilit în bilet, a fixat un

nou termen, fiind în drept să solicite doar reducerea prețului pentru bilet.

Susține că instanțele inferioare nu au aplicat dispozițiile art. 988 alin.(2) din

Codul civil, art.21 din Legea privind protecția consumatorilor, art.19 din Convenția de

la Montreal din 28 mai 1999, Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului

European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în

materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la

îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a

Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (în continuare – Regulamentul (CE) nr.261/2004)

care prevede obligația cărăușului de a plăti compensație doar în cazul anulării

zborului.

Consideră că atît legislația națională cît și cea internațională nu prevede obligația

cărăușului aerian la despăgubirea pasagerilor în cazul întârzierii prelungite a zborului,

dar Regulamentul (CE) nr. 261/2004 stabilește doar obligația cărăușului de a acorda

asistență pasagerilor care include mese, băuturi răcoritoare, apeluri telefonice, cazare.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive.

3

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016

(f.d.128-132) pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului,

însă decizia recurată a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire

nr. 33270 din 14 decembrie 2016 (f.d. 133), iar recursul a fost expediat la data de 06

martie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d.144), prin

urmare calea de atac se consideră exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, amînarea (reținerea) efectuării cursei

4

aeriene pe ruta Chișinău-Roma din 22 august 2014 a avut loc și a fost necesară din

cauza survenirii a unor defecțiuni tehnice a aeronavei, iar intimata nu a probat faptul că

amînarea cursei a avut loc din intenție sau din culpă gravă a recurentului, nu pot fi

reținute, deoarece în contractele de transport sarcina probațiunii privind transportarea în

termen a pasagerilor și bagajelor îi revine cărăușului, or potrivit art. 984 alin.(1) din

Codul civil, cărăușul este obligat să transporte pasagerul și bagajele sau încărcătura în

termenele stabilite de lege sau de contract, iar în lipsa unor astfel de termene, într-un

termen rezonabil.

Mai mult, potrivit art.19 din Convenția pentru unificarea anumitor reguli

referitoare la transportul aerian internațional, încheiată la Montreal la 28 mai 1999, la

care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.254 din 05 decembrie 2008,

transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în

transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea transportatorul nu

este răspunzător pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedește că el,

prepușii și mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru

a evita dauna sau că Ie-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.

Nu pot fi reținute și cele invocate în recurs precum că intimata acceptînd

transportarea sa în alt termen decît cel stabilit în bilet, a fixat un nou termen, fiind în

drept să solicite doar reducerea prețului pentru bilet, deoarece potrivit art.988 alin.(2)

din Codul civil, răspunderea cărăușului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere

este exclusă dacă altfel nu s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a

acționat cu intenție sau din culpă gravă. Din esența acestei norme rezultă că ÎS CA

„Air Moldova” poartă răspundere și în cazul lipsei culpei sale, fiind ținut să repare și

prejudiciul, care se datorează stării sau funcționării aeronavei, deoarece are obligația

să asigure funcționarea și starea normală a unității de transport.

Recurentul menționează că instanțele inferioare nu au aplicat dispozițiile art. 988

alin.(2) din Codul civil, art.21 din Legea privind protecția consumatorilor, art.19 din

Convenția de la Montreal din 28 mai 1999, Regulamentul (CE) nr.261/2004 care

prevede obligația cărăușului de a plăti compensație doar în cazul anulării zborului.

Acestea nu pot fi acceptate deoarece sunt denaturate, or dispozițiile acestora

reglementează situațiile cu privire la compensarea prejudiciului cauzat în urma

prestării serviciilor necorespunzătoare.

Ba mai mult, atît prevederile art.19 din Convenția de la Montreal din 28 mai 1999

cît și Regulamentul (CE) nr.261/2004, reglementează că transportatorul poartă

răspundere pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul aerian de pasageri.

Din aceleași raționamente nu poate fi reținut și cele invocate precum că atît

legislația națională cît și cea internațională nu prevede obligația cărăușului aerian la

despăgubirea pasagerilor în cazul întârzierii prelungite a zborului, dar Regulamentul

(CE) nr. 261/2004 stabilește doar obligația cărăușului de a acorda asistență pasagerilor

care include mese, băuturi răcoritoare, apeluri telefonice, cazare. Or, potrivit art.602

alin.(1) și (2) din Codul civil, în cazul în care nu execută obligația, debitorul este ținut

să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că

neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a

obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs în esența

lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de recurent și o apreciere a

probelor efectuate de acesta care nu pot fi puse la baza recursului, însă acestea au fost

deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele inferioare prin

5

prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118

din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi

reiterate în ordine de recurs, iar instanțele inferioare au interpretat elocvent și au aplicat

corect normele de drept incident speței.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995)

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Întreprinderea de Stat, Compania Aeriană „Air

Moldova” ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat, Compania Aeriană „Air Moldova” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

6