2ra-620/17 — repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra – 620/17

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: A. Andronic

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

ÎNCHEIERE

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat

Compania Aeriană „Air Moldova”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mardari

Tamara împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” privind

repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air

Moldova”, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25

martie 2016,

c o n s t a t ă :

La 05 ianuarie 2015, Mardari Tamara a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” privind repararea

prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 13 octombrie 2013, urma să

zboare din Antalya (Chișinău – Republica Moldova) spre Bologna, Republica Italia

(cursa nr. 9U/879). Astfel, potrivit biletului avia, decolarea era preconizată pentru ora

13.40, iar aterizarea pentru ora 14.50. Cu toate acestea, din motive neclare, plecarea

acesteia s-a reținut cu mai mult de 5 ore, iar în tot acest timp a fost nevoită să procure

alimentele din incinta aeroportului Chișinău care erau foarte scumpe.

Susține că, în acest interval de timp, s-a aflat într-o situație umilitoare, întrucât

era obosită și extenuată din cauza amânării zborului, iar informații despre motivele

amânării nu i-au fost comunicate.

În această ordine de idei, reclamanta relatează că, la 03 noiembrie 2014, întru

soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, a expediat în adresa companiei „Air

Moldova” o pretenție, prin care a solicitat achitarea compensației în mărime de 250 de

Euro. Însă pârâtul nu a răspuns la solicitarea sa, dar nici nu a informat motivele

reținerii zborului și nu a achitat compensația revendicată.

Consideră că acțiunea sa urmează a fi admisă în baza Hotărârii Guvernului nr.

836 din 08 noiembrie 2012 cu privire la aprobarea Regulamentului privind

Pagină 1 din 5

compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și

anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, potrivit căreia pasagerii trebuie să

primească o compensație în dependență de durata întârzierii în corespundere cu

prevederile acestuia.

Solicită Mardari Tamara, încasarea din contul Întreprinderii de Stat Compania

Aeriană „Air Moldova” în beneficiul său a compensației în cuantum de 250 euro,

repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată.

La 25 ianuarie 2016, avocatul Coadă Alexandru, în interesele reclamantei

Mardari Tamara, a depus cerere de completare ale circumstanțelor cauzei. În acest

sens, a pretins că pârâtul nu a prezentat probe, care ar confirma faptele invocate drept

motiv de respingere a acțiunii, și anume defecțiunea tehnică a aeronavei. Totodată, nu

a fost demonstrat că au fost luate măsurile, care se impun în mod rezonabil pentru a

evita dauna. (f. d. 30)

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Întreprinderea de Stat Compania

Aeriană „Air Moldova” a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în

judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca nefondată și lipsită de temei. (18 –

19)

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 martie 2016, a fost

admisă parțial acțiunea, fiind încasat în beneficiul Tamarei Mardari din contul

Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” suma de 250 euro, convertiți

în lei moldovenești la data executării hotărârii, cu titlu de compensație

În același timp, a fost încasat în folosul statutului din contul societății pârâte

taxa de stat în cuantum de 163, 83 lei.

În rest, pretențiile privind repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată, au fost respinse, ca fiind neîntemeiate. (f. d. 46, 48 – 53)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”,

fiind menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 martie 2016. (f.

d. 88 – 93)

La 01 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei

integrale din 12 octombrie 2016 pentru cunoștință în adresa participanților la proces.

(f. d. 94)

La 03 februarie 2017, Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016,

solicitând casarea deciziei instanței de apel din 12 octombrie 2016 și a hotărârii

primei instanței din 25 martie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

respinsă acțiunea integral.

Prin încheierea Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 22 martie 2017, a fost admis demersul înaintat de

Întreprinderea de Stat Compania Aeriana „AIR MOLDOVA” privind suspendarea

executării hotărârii atacate cu recurs, fiind suspendată executarea hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 25 martie 2016, menținută prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, până la examinarea cererii de recurs la

Curtea Supremă de Justiție. (f. d. 117 – 118)

Pagină 2 din 5

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul afirmă că instanțele

judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în special art. 988 alin. (2)

din Codul civil și art. 21 din Legea nr. 105 – XV din 13 martie 2003 privind protecția

consumatorului. Așadar, în temeiul acestor dispoziții legale, susține că poate purta

răspundere pentru prejudiciul cauzat pasagerului, rezultat din întârziere, doar în cazul

în care o astfel de răspundere este prevăzute în contract sau legislație.

Prin urmare, consideră că instanțele au determinat greșit pentru examinarea

cauzei dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 836 din 08 noiembrie 2012, care este un

act normativ, adoptat pentru executarea legii. Or nici o lege națională sau

internațională nu prevede obligația cărăușului aerian pentru compensarea prejudiciului

pasagerilor în cazul întârzierii prelungite a zborului, precum și dreptul pasagerului de

a cere o astfel de compensație.

La fel, recurentul pretinde că intimata nu a probat faptul că amânarea cursei

aeriene a avut loc din intenția sau din culpă gravă a acestuia, iar instanța de fond și de

apel nu s-au pronunțat asupra aceste circumstanțe importante.

La 28 februarie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Tamarei Mardari cererea de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

primirii scrisorii. Corespunzător, în cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 111)

Până la data examinării pricinii, intimata nu a depus referință, prin care să-și

expună opinia cu referire la recursul declarat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 CPC, Colegiului Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs consideră că recursul

declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” din 03 februarie

2017 este depus în termen, deoarece la materialele dosarului nu există dovada

recepționării de către recurent a copiei deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din

12 octombrie 2016.

Concomitent, materialele cauzei, atestă că recursul supus examinării nu a fost

examinat anterior, iar, conform art. 430 CPC, a fost intentat de persoana abilitată cu

acest drept.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC a temeiurilor invocate în

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) CPC,

pentru considerentele ce succed.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Pagină 3 din 5

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În speță, Colegiul judiciar observă că recurentul Întreprinderea de Stat

Compania Aeriana „AIR MOLDOVA” a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată. Cu toate acestea, nu a demonstrat prin ce s-a manifestat

încălcarea normelor de drept material de către instanțele ierarhic inferioare.

Respectiv, instanța de recurs remarcă că Regulamentul privind compensarea și

asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii

prelungite a zborurilor”, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.

836 din 08 noiembrie 2012, este un act normativ special, care prevede condiții

specifice în care pasagerii transportului aerian își pot exercita drepturile minime

atunci când li se refuză îmbarcarea împotriva voinței lor, zborul este anulat sau zborul

este întârziat. În același context, din clauza de emitere a acestui act normativ, rezultă

că această hotărâre a fost adoptată în scopul executării prevederilor art. 4 alin. (2) din

Legea aviației civile nr. 1237 din 09 iulie 1997, adică întru asigurarea zborurilor,

securității aeronautice și calității serviciilor prestate, precum și în scopul executării

Legii privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003.

În privința celorlalte argumente invocate de recurent și rezumate mai sus de

către instanța de recurs, completul apreciază că prin reluarea criticilor deja cenzurate

de instanța de apel, recurenții tind să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu

toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac,

iar nu și al treilea grad devolutiv asupra problemelor de fapt.

Cu atât mai mult, completul judiciar reamintește că instanța de fond a reținut că

circumstanțele expuse de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriana „AIR

MOLDOVA” privind defecțiunea tehnică a aeronavei nu au fost susținute în fapt,

nefiind dovedite prin probe, considerându-le neveridice. (f. d. 52)

În lumina celor relatate, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate

sub forma unor enunțuri generale, nedezvoltate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) CPC. Or, în mod evident, lipsește o

formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de drept pusă în

discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse de art. 437 alin.

(1) lit. f) din CPC.

La acest capitol și în baza celor stabilite mai sus, instanța reține că recursul

declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriana „AIR MOLDOVA” nu s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce-ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicări

eronate a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel,

acesta nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, adică este lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din deciziile judecătorești contestate,

fiind neglijate în mod clar dispozițiile art. 432 alin. (1) – (4) CPC. (a se vedea, inter

Pagină 4 din 5

alia, Valentin Gorizdra împotriva Republicii Moldova, nr. 53180/99 sau BURG și

alții împotriva Franței (decembrie), CEDO 2003-II, nr. 34.763/02)

Suplimentar, Colegiul relevă că recurentul Întreprinderea de Stat Compania

Aeriana „AIR MOLDOVA” a declarat prezenta cerere, după ce a avut posibilitatea

de a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție. (a se vedea, mutatis mutandis, „Levages Prestations Services”

împotriva Franței, citată anterior, § 48 – 50)

Prin urmare, completul judiciar apreciază că Întreprinderea de Stat Compania

Aeriana „AIR MOLDOVA” i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul

de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există

suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CtEDO,

rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate

observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării

punctului său de vedere. (a se vedea, mutatis mutandis, BLÜCHER împotriva Cehiei,

nr. 58580/00, 11 aprilie 2005, pct. 65 – 67)

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele determinate supra, completul Colegiului

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriana

„AIR MOLDOVA” nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea de Stat

Compania Aeriana „AIR MOLDOVA”.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 5 din 5