2ra-2020/18 — repararea prejudiciului ș.a.

dosarul nr.2ra-2020/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Muruianu, D. Bulgaru)

ÎNCHEIERE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Buruiană împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” cu

privire la încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” și

a fost menținută hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 01 septembrie 2017, Alexandru Buruiană a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”

(denumirea prescurtată ÎS CA „Air Moldova”), solicitând încasarea din contul pârâtei a

compensației bănești în mărime de 250 de euro, prejudiciul material în mărime de 154

de euro, dobânda de întârziere în mărime de 71 de lei, prejudiciul moral în mărime de

5 000 de lei, precum și cheltuielile de judecată în mărime de 3 000 de lei (f.d.5-7).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat că, în data

de 28 iunie 2017, a încheiat un contract de transport aerian cu ÎS CA „Air Moldova”,

procurând în acest sens un bilet de călătorie în scopul deplasării pe direcția Chișinău -

St. Petersburg și retur St. Petersburg - Chișinău.

A notat că, ÎS CA „Air Moldova”, urma să efectueze în data de 09 iulie 2017, ora

16:40, cursa aeriană 9U-184, St. Petersburg - Chișinău, de pe Aeroportul „Pulkovo”

(returul la biletul cumpărat). La ora indicată în biletul de călătorie, s-a prezentat la

aeroport, unde a fost anunțat despre faptul că cursa cu care urma să revină la Chișinău,

nu va fi efectuată din motive tehnice.

Ulterior, a fost informat despre faptul că poate ajunge la Chișinău prin

intermediul unei alte curse aeriene, cu pornire în data de 11 iulie 2017, la orele 23:30,

adică peste 55 de ore, ceea ce era inadmisibil întrucât urma să fie prezent la serviciu a

doua zi și mai avea o ceremonie în familie.

1

Astfel, a invocat reclamantul că, a solicitat returnarea banilor pentru biletul

anulat, însă i s-a comunicat că va primi banii doar la întoarcerea în Republica

Moldova, motiv pentru care din surse financiare proprii, și-a procurat de la aceiași

companie un alt bilet, la un preț mult mai mare pentru a doua zi.

Alexandru Buruiană a notat că a depus o plângere în adresa pârâtei prin care a

solicitat să-i fie achitată suma de 250 de euro pentru prejudiciul suportat, iar prin

răspunsul primit Compania Aeriană și-a exprimat regretul de cele întâmplate, însă

referitor la compensarea cheltuielilor suportate, nu a indicat nimic.

Invocând prevederile art. 619 din Codul civil și calculul anexat la cererea de

chemare în judecată, pentru 42 de zile de întârziere, a considerat că pârâta este obligată

să-i achite și o dobândă de întârziere în mărime de 71 de lei.

De asemenea, a susținut că poate beneficia de o remediere gratuită a

deficiențelor într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării

reclamației, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea privind protecția consumatorilor.

La fel a indicat că, deoarece a fost nevoit să achite excedentul pentru noul bilet

procurat din surse proprii, în sumă de 70 de euro (costul biletului inițial a constituit

suma de 126,07 euro, iar biletul cumpărat ulterior a constituit suma de 196,07 euro),

costul cazării pentru o noapte în hotel în mărime de 3600 de ruble rusești (53 de euro),

servicii pentru transport taxi tur-retur în mărime de 1500 de ruble rusești (22 de euro),

precum și cheltuielile pentru hrană, în mărime de 630 de ruble (9) euro, acestea

urmează a fi încasate din contul pârâtei.

Cu referire la prevederile art. 1423 din Cod civil, a solicitat compensarea

prejudiciului moral de către pârâtă, în suma de 5 000 de lei.

Prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul ÎS CA „AIR

Moldova” în beneficiul lui Buruiană Alexandru, suma de 250 de euro, cu titlu de

compensație legală de anulare a zborului, suma de 4 230 de ruble rusești, cu titlu de

prejudiciu material (preț cazare și hrană), suma de 70 de euro cu titlu de prejudiciu

material (diferența de preț față de biletul inițial cumpărat), precum și suma de 1 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral și 3 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică. În rest, în partea prejudiciului moral și material solicitat, a dobânzii de

întârziere, cererea s-a respins ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul ÎS CA „AIR

Moldova” în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 370 de lei.

Prin decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de ÎS CA „AIR Moldova” și s-a menținut hotărârea din 19 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele de judecată invocând prevederile

Regulamentului privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea

refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin

hotărârea Guvernului RM nr. 836 din 08 noiembrie 2012, art. 986 alin. (1), 988 alin.

(1), 1422, 1423 din Codul civil, art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la

transporturi nr. 1194 din 21 mai 1997, Legea cu privire la protecția consumatorului nr.

105 din 13 martie 2003, au reținut că transportatorul ÎS CA „Air Moldova” nu și-a

executat obligațiile asumate față de pasagerul Buruiană Alexandru, de al transporta la

data și ora convenită, ceea ce constituie o neexecutare din culpă a condițiilor

contractului de transport.

Prin urmare, instanțele au considerat întemeiată acțiunea înaintată de Buruiană

2

Alexandru în partea încasării cheltuielilor suportate în legătură cu anularea zborului,

precum și compensarea prejudiciul moral cauzat în legătură cu neexecutarea

condițiilor contractului de transport, însă cerința privind încasarea din contul pârâtului

în beneficiul reclamantului a sumei de 1500 de ruble rusești (echivalentul a 22 de euro)

cu titlu de servicii de transport, nu a fost confirmată prin probe în corespundere cu

prevederile art. 117, 118, 122 din Codul de procedură civilă, fiind astfel neîntemeiată.

La fel, instanțele de judecată invocând prevederile art. 619 din Codul civil au

reținut că cerința privind încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantului a

dobânzii de întârziere în mărime de 71 de lei, este neîntemeiată, or încasarea dobânzii

de întârziere se dispune când creanța datorată este certă și scadentă, însă în speță,

cerința de încasare a penalității de întârziere poartă un caracter litigios.

La 02 august 2018, ÎS CA „Air Moldova” a declarat recurs, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

casarea parțială a hotărârii din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Buruiană să fie respinsă ca fiind neîntemiată.

În susținerea cererii de recurs, recurenta a menționat că instanțele de judecată nu

au determinat natura juridică a obiectului litigiului, criteriu care presupune lămurirea

corectă și certă a situației de fapt și de drept.

Astfel, a notat că intimatul în cadru examinării cauzei nu a probat fapta ilicită,

prejudiciul cauzat și legătura de cauzalitate dintre acestea, iar demonstrarea

nevinovăției de către recurentă nici nu s-a impus, ca rezultat al prezenței prezumției

vinovăției.

La fel, a indicat că în conformitate cu prevederile pct.14 din Regulamentul

nr.261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de

stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în

eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și

de abrogare a Regulamentului CEE nr.295/91, obligațiile operatorilor de transport

aerian ar trebui limitate, sau responsabilitatea lor exonerată în cazurile în care

evenimentul este cauzat de circumstanțe excepționale, care nu pot fi evitate în pofida

tuturor măsurilor rezonabile adoptate. Astfel de circumstanțe, pot surveni în special în

caz de instabilitate politică, condiții meteorologice incompatibile cu desfășurarea

zborului în cauză, riscuri legate de siguranță, deficiențe neprevăzute care pot afecta

siguranța zborului și greve care afectează operațiunile aeriene.

Din cele menționate, a susținut recurenta că defecțiunea aeronavei reprezintă un

motiv justificat pentru o anulare de cursă, atât timp cât operatorul aerian nu și-a putut

asuma în mod nepremeditat și iresponsabil operarea cursei cu o aeronavă care avea o

defecțiune tehnică, ce amenința cu prăbușirea eventuală a aparatului de zbor.

Prin urmare, anularea zborului a avut loc din cauza unor împrejurări excepționale,

iar ÎS CA „Air Moldova” în calitatea sa de transportator a depus eforturi maxime de a

evita reținerea curselor sale.

Prin referința depusă la 08 octombrie 2018, Alexandru Buruiană a menționat că

recursul depus de ÎS CA „Air Moldova”, conține obiecțiile de fapt și de drept care

deja au constituit obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic inferioare,

primind o apreciere corespunzătoare, temei din care a solicitat a fi considerat

inadmisibil.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 05 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată participanților la proces în data de 16 iulie 2018 (f.d.116),

prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

3

Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă,

consideră recursul depus la 02 august 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Argumentele recurentei precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost

determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de

apel cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul

juridic în litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

4

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol Completul

reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit

de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă

după ce recurenta a avut posibilitatea de a fi auzită de prima instanță și de instanța

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare

în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar

argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de admisibilitate al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat Compania

Aeriană „Air Moldova”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Alexandru Buruiană împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană

„Air Moldova” cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, împotriva

deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5