2ra-1097/17 — repararea prejudiciului material si moral, încasarea compensatiei

2ra-1097/17 — repararea prejudiciului material si moral, încasarea compensatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Holban dosarul nr. 2ra-1097/17

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Oleg Sternioală, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea de Stat Compania aeriană „Air Moldova”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Rodicăi Palii în

interesele minorei, Carinei Șumeico împotriva Întreprinderii de Stat Compania

aeriană „Air Moldova” cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

încasarea compensației și a cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de stat Compania

aeriană „Air Moldova” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul

Chișinău din 26 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 23 martie 2016, Rodica Palii în interesele minorei, Carina

Șumeico a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS CA „Air Moldova”

cu privire la repararea prejudiciului material și moral, încasarea compensației și a

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a procurat 2 bilete de

călătorie la cursa aeriană a ÎS CA „Air Moldova”, Chișinău - Sankt-Petersburg și

Sankt-Petersburg - Fort Lauderdale SUA, achitând suma de 881,88 dolari SUA.

Menționează că, din cauza întârzierii cursei aeriene Chișinău - Sankt-

Petersburg din vina transportatorului ÎS CA „Air Moldova”, pe data de 14 august

2014, a procurat din nou biletele pentru destinația Sankt-Petersburg - Fort

Lauderdale SUA, suportând cheltuieli suplimentare în mărime de 2 563,04 dolari

SUA, a câte 1 281,51 dolari SUA pentru fiecare pasager.

Invocă că, au așteptat cursa aeriană timp de 18 ore iar Carina Șumeico,

fiind minoră a suferit disconfort fizic și moral, mai mult, pârâta nu i-a acordat

hrană și nici vreo asistență.

Susține că, ÎS CA „Air Moldova”, în calitate de transportator, este

responsabilă pentru această întârziere și urmările parvenite.

Relevă că, distanța dintre aeroporturile din or. Chișinău, Republica

Molodova și or. Sankt-Petersburg, Federația Rusă este de 1 684 km iar conform

1

pct. 18 lit. b) din Regulamentul cu privire la compensarea și asistența pasagerilor

în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a

zborului, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 836 din 08 noiembrie 2012,

pasagerii primesc o compensație în mărime de 400 Euro pentru toate zborurile

cuprinse între 1500 și 3500 kilometri și conform pct. 32 din Regulamentul

enunțat se aplică fără a se aduce atingere drepturilor pasagerilor la o compensație

suplimentară.

Solicită încasarea din contul ÎS CA „Air Moldova” a sumei de 1 281,52

dolari SUA, cu titlu de prejudiciu material, a compensației în sumă de 400 Euro, a

prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 4 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 mai 2016 a fost

admisă parțial acțiunea și au fost încasate din contul ÎS CA „Air Moldova” în

beneficiul Carinei Șumeico suma de 1 281,52 dolari SUA, cu titlu de prejudiciu

material, suma de 3 000 lei, cu titlu de prejudiciul moral și cheltuielile de judecată

compuse din taxa de stat în sumă de 856,60 lei și cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 2 000 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin constatarea faptului

procurării biletelor la cursele aeriene, Chișinău - Sankt-Petersburg din data de 13

august 2014, ora 07.10 de la compania aeriană „Air Moldova” și Sankt-

Petersburg - Fort Lauderdale SUA din 14 august 2014, ora 07.15 de la compania

Air France, precum și a neonorării de către pârâtă a obligației de transportare a

Carinei Șumeico la data și ora stabilită în bilet, dar cu o întârziere de 17 ore și 10

min și o întârziere de 05 ore și 10 min pentru cursa Sankt-Petersburg - Fort

Lauderdale SUA. Astfel, urmează a fi încasată suma de 1 281,52 dolari SUA, cu

titlu de prejudiciul material suportat de către reclamantă pentru procurarea unui

nou bilet la cursa Sankt-Petersburg - Fort Lauderdale SUA și a sumei de 3 000

lei, cu titlu de prejudiciul moral cauzat în rezultatul întârzierii zborului de către

pârâtă, făcând trimitere la prevederile art. 990 din Codul civil, art. 19 din

Convenția pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian

internațional, ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 254 din 05

decembrie 2008 și ale pct. 16-18, 32 din Regulamentul cu privire la compensarea

și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 836

din 08 noiembrie 2012.

Prima instanță respingând cerința de încasarea a compensației, a reiterat că,

această compensație are scopul acoperirii prejudiciului material și moral generat

de întârzierea transportatorului, însă în cazul în care mărimea prejudiciului cauzat

depășește mărimea compensației prevăzută de Hotărârea Guvernului RM nr. 836

din 08 noiembrie 2012, persoana păgubită poate solicita repararea întregului

prejudiciu, însă, în situația dată, compensația prevăzută urmează a fi scăzută din

suma acordată cu titlu de prejudiciu material de 1 281,52 dolari SUA, iar

încasarea sumei de 400 Euro, cu titlu de compensație, care are același scop de a

repara prejudiciul material și moral, nu este admisibilă și ar duce la îmbogățirea

fără justă cauză.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către ÎS CA „Air Moldova” și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 09 martie 2017, ÎS CA „Air Moldova” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, legislația națională nu impune vreun

act legislativ special ce reglementează relațiile între prestatorul de servicii în

transport aerian (compania aeriană) și beneficiarul acestor servicii (pasagerul), iar

cadrul legal existent nu conține careva prevederi speciale referitor la răspunderea

operatorilor de transport aerian și la drepturile pasagerilor care folosesc acest mod

de transport, astfel, la caz se aplică normele generale privitor la contractul de

transport stabilite în Codul civil și Legea cu privire la protecția consumatorilor nr.

105 din 13 martie 2003.

Menționează că, reieșind din prevederile art. 988 alin. (2) din Codul civil,

cărăușul poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat pasagerului, care rezultă din

întârziere doar în cazul cînd o astfel de răspundere este expres prevăzută în

contract sau legislație, însă legislația Republicii Moldova nu prevede o asemenea

răspundere. Cărăușul este ținut să repare prejudiciul cauzat prin acțiunile sale cu

intenție sau din culpă gravă.

Astfel, conform prevederilor art. 988 alin. (2) din Codul civil, cărăușul nu

răspunde pentru întârziere, proba contrarie fiind pe seama pasagerului și, anume,

el trebuie să dovedească că, cărăușul a acționat cu intenție sau din culpă gravă și

nu achită despăgubiri pentru simplul fapt al întârzierii, ci doar dacă au existat

prejudicii.

Totodată, invocă și prevederile art. 21 alin. (2) al Legii nr. 105 din 13

martie 2003 cu privire la protecția consumatorului, care reglementează că, dacă

prestatorul (executantul) nu a început la timp prestarea serviciului (executarea

lucrării) sau dacă, în timpul prestării serviciului (executării lucrării), a devenit clar

că serviciul (lucrarea) nu va fi îndeplinit în termenul stabilit, sau dacă termenul de

prestare a serviciului (executare a lucrării) a expirat, consumatorul este în drept,

opțional - să fixeze prestatorului (executantului) un nou termen, în cadrul căruia

el trebuie să înceapă și să finalizeze prestarea serviciului (executarea lucrării), și

să ceară reducerea prețului pentru serviciu (lucrare), - să rezilieze contractul de

prestare a serviciului (executare a lucrării) și să revendice repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea termenelor de începere și/sau finalizare a prestării

serviciului (executării lucrării).

Susține că, în cazul în care intimata a acceptat transportarea sa în alt termen

decât acel stabilit în bilet, ea și-a folosit dreptul de a fixa un nou termen, și în așa

fel este în drept doar să ceară reducerea prețului pentru bilet, dar nu mai poate

folosi dreptul de reziliere a contractului de transport și să revendice repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere și/sau finalizare a

transportării.

3

Relevă că, Regulamentul privind compensarea și asistența pasagerilor în

eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a

zborului, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 836 din 08 noiembrie 2012

este un act normativ al Guvernului RM, care, conform prevederilor art. 11 din

Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 cu privire la actele normative ale Guvernului și

ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale, se adoptă pentru

executarea legii.

Atenționează că, nici o lege națională nu prevede obligația cărăușului

aerian compensarea pasagerilor în cazul întârzierii prelungite a zborului, la fel ca

și dreptul pasagerului de a cerere o astfel de compensație.

De asemenea, invocă că, nici reglementările internaționale, inclusiv și

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din

11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și

de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.

295/91, publicat în Jurnalul Oficial al UE seria L nr. 46/1 din 17 februarie 2004

(în continuare Regulament (CEX), care a fost transpus parțial în Regulamentul

(RM), nu prevede obligația cărăușului de a compensa pasagerilor în cazul

întârzierii prelungite a zborului. Regulamentul (CE) prevede compensare doar în

cazul anulării zborului, iar în cazul de întârziere prevede doar obligația cărăușului

de a acorda pasagerilor asistență care include mese, băuturi răcoritoare, apeluri

telefonice, cazare.

În această ordine de idei, consideră că, prevederile Regulamentului (RM),

nu numai că contravin prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea cu privire la

protecția consumatorilor și ale art. 988 alin. (2) din Codul civil, dar și

reglementărilor internaționale - Regulamentul (CE) nr. 261/2004, iar conform art.

4 alin. (2) din Constituția RM, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele

privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este

parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.

Totodată, având în vedere semnarea de către Republica Moldova a

Acordului privind Spațiul Aerian European Comun între Republica Moldova și

Uniunea Europeană („European Common Aviation Area Agreement”), parafat în

octombrie 2011, Regulamentul (EC) 261/2004 devine obligatoriu pentru

implementare în Republica Moldova deoarece se regăsește în capitolul G

„Protecția consumatorilor” din Anexa III la acest Acord.

Susține că, Regulamentul (EC) 261/2004 a intrat în vigoare în Uniunea

Europeană în februarie 2005 și se aplică tuturor pasagerilor care se îmbarcă de pe

un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru și celor care pleacă de pe un

aeroport situat într-o țară terță către un aeroport situat pe teritoriul unui stat

membru UE, în cazul în care operatorul de transport aerian este transportator

comunitar. De prevederile acestui regulament poate beneficia orice pasager aflat

într-una din situațiile menționate mai sus, indiferent de naționalitate ori de

cetățenie (indiferent dacă este sau nu cetățean al unui stat membru UE).

Mai invocă că, conform Regulamentului enunțat, în caz de întârziere

prelungită pasagerii au dreptul doar la asistență din partea transportatorului.

4

Asistența diferă în funcție de durata întârzierii, și include doar mese și băuturi

răcoritoare, apeluri telefonice, cazare, dar nu prevede dreptul pasagerilor la

compensare în caz de întârziere a zborului.

În acest sens, atenționează că, prin aprobarea Regulamentului (RM) au fost

transpuse prevederile și cerințele stabilite de Regulamentul (EC), fiind

suplimentar introdus modul de compensare pecuniară a pasagerilor, în

eventualitatea întârzierii zborului, însă această prevedere, nu are nici un suport de

drept, dar careva clarificări în acest sens pot fi identificate în comunicarea

Comisiei, orientări interpretative referitoare la Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al

Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune în

materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la

îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și la Regulamentul

(CE) nr. 2027/97 al Consiliului privind răspunderea operatorilor de transport

aerian în caz de accidente, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr.

889/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (2016/C 214/04).

Relevă că, conform pct. 4.4 din Comunicarea enunțată, dreptul la

compensație este interpretat și expus exhaustiv în fiecare caz în parte și, anume,

prevederile din regulament vizînd compensația, în eventualitatea refuzului la

îmbarcare, trebuie să fie interpretate în sensul că, este datorată întotdeauna, iar

transportatorii aerieni nu pot să justifice în mod valabil un caz de refuz la

îmbarcare și să fie scutiți de plata compensațiilor către pasageri invocând

circumstanțe extraordinare.

Invocă că, compensația în cazul refuzului la îmbarcare și zborurile de

legătură prevede că, pasagerii de pe zboruri de legătură trebuie să fie compensați

atunci când, în cadrul unui contract de transport unic cu un itinerar care implică

zboruri cu legături directe și o singură înregistrare, un transportator aerian refuză

îmbarcarea anumitor pasageri pentru motivul că, primul zbor inclus în rezervarea

lor a suferit o întârziere imputabilă transportatorului respectiv și acesta din urmă a

presupus în mod eronat că, pasagerii în cauză nu vor ajunge la timp pentru a se

îmbarca pe al doilea zbor. În schimb, în cazul în care, pasagerii au două bilete

separate pentru două zboruri consecutive și întârzierea primului zbor înseamnă că

nu se pot înregistra la timp pentru următorul zbor, transportatorii aerieni nu sunt

obligați să plătească compensații. Cu toate acestea, dacă întârzierea primului zbor

este mai mare de trei ore, pasagerii pot avea dreptul la o compensație de la

transportatorul care operează acest prim zbor.

Susține că, se plătesc compensații și în caz de anulare, în condițiile

enunțate la art. 5 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul enunțat, însă, conform art. 5

alin. (3) din Regulament, ca excepție constituie cazul în care, anularea este

cauzată de circumstanțe extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă ar fi

fost luate toate măsurile rezonabile,

Afirmă că, referitor la întârzierile prelungite, Curtea a hotărât că, pasagerii

inclusiv pasagerii zborurilor întârziate, pot suferi inconveniențe similare cu cele

ale pasagerilor al căror zbor este anulat, constând într-o anumită pierdere de timp.

Pe baza principiului egalității de tratament, pasagerii care ajung la destinația

finală cu o întârziere egală sau mai mare de trei ore au dreptul la aceleași

5

compensații (art. 7) ca pasagerii al căror zbor este anulat, hotărâre, care a fost

întemeiată în special prin art. 5 alin. (1) litera (c) pct. (iii) din Regulamentul

enunțat, prin care legiuitorul UE a prevăzut consecințe juridice, inclusiv dreptul la

compensație, pentru pasagerii al căror zbor este anulat și cărora nu li se oferă o

redirecționare care să le permită să plece cel târziu cu o oră înainte de ora de

plecare prevăzută și să ajungă la destinația finală în mai puțin de două ore după

ora de sosire prevăzută iar dreptul la compensație prevăzut de art. 7 din

Regulament are ca scop repararea unei pierderi de timp de cel puțin trei ore. Cu

toate acestea, o astfel de întârziere nu dă dreptul pasagerilor la compensație în

cazul în care transportatorul aerian poate dovedi că întârzierea a fast cauzată de

circumstanțe extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă ar fi fost luate

toate măsurile rezonabile.

Mai invocă că, conform art. 5 alin. (3) din Regulament, un transportator

aerian este scutit de plata unei compensații în cazul anulării sau al întârzierii la

sosire dacă poate face dovada că anularea sau întârzierea este cauzată de

circumstanțe extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă ar fi fost luate

toate măsurile rezonabile.

Susține că, întârzierea a avut loc din cauza unor împrejurări excepționale și

a fost unul impus de necesitatea asigurării securității zborului, iar ÎS CA „Air

Moldova”, în calitatea de transportator, a depus eforturi maxime de a evita

reținerea curselor sale.

Prin referința depusă la data de 22 mai 2017 reprezentantul Carinei

Șumeico, avocatul Dmitri Chiseev a solicitat declararea recursului ca inadmisibil

și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

6

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către ÎS CA „Air

Moldova” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

7

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova”,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova” ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air

Moldova” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Oleg Sternioală

Mariana Pitic

8