3ra-391/17 — recunoaterea ilegalității refuzului și obligarea calculării vechimii în muncă cu avantajee

dosarul nr. 3ra-391/17

prima instanță: A. Andronic

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu,

ÎNCHEIERE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerului Afacerilor

Interne,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Furdui

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegalității

refuzului și obligarea calculării vechimii în muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, fiind menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 mai 2016,

c o n s t a t ă

La 05 ianuarie 2016, Andrei Furdui a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegalității

refuzului și obligarea calculării vechimii în muncă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că din 2002 pînă în anul 2010 a

activat în cadrul organelor afacerilor interne. Potrivit ordinului nr. 307 ef. din 08

august 2003 a fost angajat în calitate de șef al Izolatorului de detenție provizorie al

Comisariatului de Politie Șoldănești.

În luna noiembrie 2015 Andrei Furdui a depus cerere în adresa Ministerului

Afacerilor Interne, prin care a solicitat să-i fie calculată, perioada de activitate 08

august 2003 -22 septembrie 2006 în cadrul Comisariatului de Politie Șoldănești în

calitate de șef al Izolatorului de detenție provizorie, cu includerea acesteia în calculul

vechimii în serviciu conform pct. 8 lit. d) din Hotărîre Guvenului nr. 78 din 21

februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată

a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție

și sistemului penitenciar, care prevede că la calcularea vechimii în muncă pentru

stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și

1

subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și a

sistemului penitenciar, se acordă următoarele înlesniri două luni vechime în muncă

pentru o lună de serviciu: în instituții penitenciare de tip închis, izolatoarele de

urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor

contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.

Prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/3-F-241/15 din 08

decembrie 2015, cererea a fost respinsă, deoarece Hotărîrea Guvenului nr. 78 din 21

februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată

a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție

și sistemului penitenciar, nu prevede calcularea vechimii în muncă cu avantaje pentru

persoanele care au activat în cadrul Comisariatelor de poliție (izolatoare de detenție

provizorie).

Consideră răspunsul menționat drept unul ilegal, fiind emis contrar prevederilor

legale, deoarece în perioada efectuării serviciului în cadrul Comisariatului de Politie

Șoldănești în calitate de șef al Izolatorului de detenție provizorie a fost supus riscului

sănătății și vieții, avînd contact direct cu persoanele contagioase.

Solicită Andrei Furdui obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a-i stabili

stagiul vechimii în funcție cu avantaje pentru perioada de activitate 08 august 2003 -

22 septembrie 2006 unde a activat în cadrul Comisariatului de Politie Șoldănești în

calitate de șef al Izolatorului de detenție provizorie, luîndu-se în considerație două

luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 mai 2016 acțiunea a

fost admisă, fiind recunoscut drept neîntemeiat răspunsul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 15/3-F-241/15 din 08 decembrie 2015, a fost obligat Ministerul Afacerilor

Interne de a-i stabili lui Andrei Furdui stagiul vechimii în funcție cu avantaje pentru

perioada de activitate 08 august 2003 -22 septembrie 2006 în cadrul Comisariatului

de Politie Șoldănești în calitate de șef al Izolatorului de detenție provizorie, luîndu-se

în considerație două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu (f.d. 52-62).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 13 mai 2016 (f.d. 88-95).

La 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei adoptate (f.d. 98).

La 23 ianuarie 2017 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea

acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat în termen,

deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepționării de către recurent a

copiei deciziei contestate.

Recurentul, Ministerul Afacerilor Interne, în motivarea recursului a indicat că

atît instanța de apel la adoptarea deciziei contestate, cît și prima instanță au aplicat și

2

interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului juridic litigios.

Astfel recurentul susține că art. 29 din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr.

1036 din 17 decembrie 1996, prevede calcularea vechimii în muncă cu avntaje

colaboratorilor izolatoarelor de urmărire penală. Relatează recurentul că izolatorul de

detenție provizoriu nu face parte din structura sistemului penitenciar. Consideră

recurentul că activitatea reclamantului nu cade sub incidența prevederilor legale

invocate, din care motive nu poate beneficia de calcularea vechimii în muncă cu

înlesniri. Totodată recurentul consideră că reclamantul a omis termenul de adresare

în judecată de 3 ani și consideră că în cazul în care instanța va admite acțiunea

urmează a-i recunoaște dreptul încălcat pe o perioadă de cel mult 3 ani anterior datei

adresării.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 02 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Andrei

Furdui cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Pînă la examinarea pricinii, Andrei Furdui nu a depus referință la cererea de

recurs declarată, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Ministerul Afacerilor Interne, în cererea de recurs nu

a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

3

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio

referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

4