3r-32/18 — recunoasterea ilegala a refuzului si obligarea recalcularii vechimii in munca

Dosarul nr.3r-32/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Gh.Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L.Bulgac, G.Dașchevici, S.Gîrbu)

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Iurie împotriva

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului și

obligarea la efectuarea recalculării vechimii în muncă,

împotriva încheierii din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 ianuarie 2016 Miron Iurie, prin intermediul avocatului Pîcălău Dorian a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea la efectuarea recalculării

vechimii în muncă.

A solicitat reclamantul obligarea Ministerului Afacerilor Interne să efectueze

recalcularea vechimii în muncă, cu includerea în ea a avantajelor două luni vechime

pentru o lună în serviciu, pentru perioada activării sale în cadrul Batalionului

serviciului escortă și pază a Comisariatului General de Poliție, precum și a Izolatorului

de Detenție Provizorie al CGP al MAI.

Prin hotărârea din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă și s-a recunoscut ilegal răspunsul Ministerului Afacerilor Interne

nr.10/P -564/15 din 01.12.2015. S-a obligat Ministerul Afacerilor Interne să efectueze

recalcularea vechimii în muncă a lui Miron Iurie, cu includerea a două luni vechime în

muncă pentru o lună în serviciu, pentru perioada efectuării serviciului Izolatorul de

Detenție Provizorie al CGP al MAI, și anume 25 august 2000-02 iulie 2010.

Nefiind de acord cu hotărârea din 24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere de apel la 24 martie 2017,

solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

a acțiunii.

Prin încheierea din 08 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii

de apel depuse de Ministerul Afacerilor Interne și i s-a acordat apelantului un termen

rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor și anume necesitatea prezentării cererii de

1

apel motivate, acordându-i un termen de 10 zile de la data recepționării încheierii

nominalizate.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărârii din 24

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelantul nu a

îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel conform încheierii din 08 iunie 2017 a

Curții de Apel Chișinău.

La 18 ianuarie 2018 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva

încheierii din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia,

cu remiterea la rejudecare a cauzei la faza primirii cererii de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că încheierea instanței de apel este ilegală și

neântemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

procedural.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că la 09 ianuarie 2018 Curtea de Apel Chișinău a

expediat părților copia încheierii din 16 noiembrie 2017 pentru cunoștință. Însă, la

actele cauzei nu se găsesc probe prin care s-ar confirma data recepționării de către

recurentul Ministerul Afacerilor Interne a încheierii contestate.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat la 18 ianuarie 2018 în termenul

prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat, în raport cu materialele pricinii,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 426 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără

plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii,

acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Colegiul reiterează prevederile art. 368 alin.(1) Cod de procedură civilă, care

stipulează oportunitatea acordării apelantului unui termen pentru lichidarea

neajunsurilor.

Colegiul reține că legislația în vigoare nu stabilește un termen expres pentru

înlăturarea neajunsurilor, dar se presupune a fi un termen rezonabil și suficient pentru

apelant pentru a efectua anumite acțiuni procesuale prealabil desfășurării ședinței de

examinare a cererii de apel.

Astfel, materialele pricinii atestă că prin încheierea din 08 iunie 2017 a Curții de

Apel Chișinău nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Ministerul Afacerilor Interne și

i s-a acordat apelantului un termen rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor și anume

2

necesitatea prezentării cererii de apel motivate, acordându-i un termen de 10 zile de la

data recepționării încheierii nominalizate.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărârii din 24

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelantul nu a

îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel conform încheierii din 08 iunie 2017 a

Curții de Apel Chișinău.

Colegiul menționează că temei pentru care nu a fost dat curs cererii de apel

constituie necesitatea depunerii apelului motivat.

Totodată, Colegiul relevă că recurentul a cunoscut despre încheierea de a nu da

curs cererii de apel și despre neajunsurile cererii de apel la data de 17 octombrie 2017,

fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 131).

Prin urmare, Colegiul afirmă că termenul stabilit de instanța de apel pentru

prezentarea cererii de apel motivate expirase la 27 octombrie 2017, însă Ministerul

Afacerilor Interne a depus cerere de apel motivată la 09 noiembrie 2017, adică cu

încălcarea termenului acordat de instanța de apel (f.d.132-133).

Colegiul consideră necesar de a menționa și faptul că Ministerul Afacerilor

Interne, fiind conștient că a depus încă la 24 martie 2017 doar cererea de apel

nemotivată, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum

sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn versus Germany, nr.7557/03 din 11

septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini

cerințele legale, fapt, însă, ignorat de aceasta.

Totodată, în cauza Weissman și alții versus România (nr. 63945/00 din 24 mai

2006), Curtea a indicat că statele urmează să respecte un just echilibru între interesul

de a promova o bună administrare a justiției și pe de altă parte interesul reclamanților

de a prezenta argumentele lor în fața tribunalelor naționale.

Astfel, Colegiul remarcă că fiind indubitabilă obligația apelantului Ministerul

Afacerilor Interne de a întocmi apelul în conformitate cu cerințele Legii, aceasta este

necesară într-o societate democratică și urmărește scopul unei bune administrări a

justiției în stat, iar cerințele impuse apelantului prin încheierea din 08 iunie 2017

nefiind disproporționate în raport cu acest scop.

Conform art. 56 alin. (3) CPC, participanții la proces sînt obligați să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau

al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă, iar art. 61 alin. (1) CPC statuează că părțile sînt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune

capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

În conformitate cu art. 10 alin. (1), (2) CPC, sancțiunile procedurale sînt urmările

nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul

obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a

unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de

comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o

invoce.

3

Colegiul consideră că instanța de apel a creat posibilități egale, suficiente și

adecvate în folosirea mijloacelor procedurale întru susținerea poziției ambelor părți și

nu a defavorizat nici o parte.

În conformitate cu art. 27 alin.(1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de

a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că argumentele invocate în cererea

de recurs, indică direct la nerespectarea de apelant/recurent a drepturilor sale

procedurale și eschivarea de la îndeplinirea actelor de procedură, în măsura stabilită de

normele de drept procedural și nu pot fi acceptate de către instanța de recurs în vederea

casării actului judecătoresc contestat.

Din considerentele enunțate și având în vedere faptul că încheierea privind

restituirea cererii de apel depusă Ministerul Afacerilor Interne împotriva hotărârii din

24 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, este întemeiată și adoptată cu

respectarea cadrului legal, iar argumentele invocate de către recurent nu sunt

justificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor

Interne, cu menținerea încheierii din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne.

Se menține încheierea din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Iurie împotriva

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegală a refuzului și

obligarea la efectuarea recalculării vechimii în muncă.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecător Oleg Sternioală

Judecători Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4