3ra-117/18 — obligarea recalcularii vechimii in munca

prima instanță: D. Sușchevici dosarul nr. 3ra-117/18 instanța de apel: A. Panov, L. Pruteanu, V. Cotorobai Î N C H E I E R E 21 februarie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Botnari împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea recalculării vechimii în muncă, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 05 iulie 2017, c o n s t a t ă: La data de 10 februarie 2016 Ion Botnari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea recalculării vechimii în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul indică că, în perioada 18 noiembrie 1992 până la 18 mai 1994 a efectuat serviciul militar în termen în Brigada II infanterie motorizată „Ștefan cel Mare”, iar la data de 01 februarie 1997 a fost încadrat în organele afacerilor interne la cursul teoretic al Colegiului de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne. Menționează că, la data de 30 aprilie 1997 prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 21ef a fost angajat în funcția de polițist al Comisariatului de Poliție Centru, mun. Chișinău, în bază de contract, fiindu-i acordat gardul special de sergent major de poliție și numărul personal R-039289. Invocă că, la data de 01 august 1997 prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 33ef, în legătură cu reorganizarea statelor, a fost numit în funcția de polițist al Batalionului Serviciului Escortă al CGP și eliberat din funcția de polițist al Comisariatului de Poliție Centru, mun.

Chișinău. Relevă că, la data de 25 ianuarie 2002 prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 3ef a fost numit în funcția de polițist al Plutonului de pază al Instituțiilor 1 de expertiză judiciară și medico-legală al BSEP al Inspectoratului de Poliție mun. Chișinău și eliberat din funcția de polițist al aceluiași batalion. Afirmă că, la data de 19 iulie 2002 prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 29ef a fost concediat din organele afacerilor interne și trecut în rezerva Forțelor Armate, la cerere, în circumstanțe care împiedică exercitarea funcțiilor de serviciu. Susține că, la data de 06 august 2002 i-a fost eliberat carnetul de muncă cu indicarea stagiului de activitate neîntrerupt în organele afacerilor interne de 05 ani, 05 luni și 18 zile.

Ulterior, la data de 25 februarie 2005 prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 24ef a fost reangajat în organele afacerilor interne, în bază de contract, iar în prezent deține funcția de șef de sector al Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției de Poliție mun. Chișinău. Relevă că, la data de 04 noiembrie 2015 a depus în adresa pârâtului o cerere prin care a solicitat recalcularea vechimii în muncă și stabilirea pensiei viagere pentru vechime în muncă pe linia MAI, însă prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 10/580/15 din 09 decembrie 2015 a fost informat că, înscrisurile în carnetul său de muncă au fost efectuate în corespundere cu prevederile art. 66 alin. (2) din Codul muncii, iar calcularea vechimii în muncă în vederea stabilirii pensiei în condițiile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 și a Hotărârii Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994 se efectuiază în baza înscrisurilor din carnetul de muncă, după eliberarea din serviciu.

Invocă că, la data de 28 decembrie 2015 a depus în adresa pârâtului o cerere prealabilă, prin care a solicitat corectarea înscrisului în carnetul de muncă referitor la vechimea în muncă cu recalcularea acesteia, însă prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr. 10/B-688/15 din 11 ianuarie 2016 a fost informat că, conform prevederilor art. 20 al Legii cu privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994, petiția adresată a doua oară care nu conține argumente sau informații noi, nu se reexaminează. Consideră că, răspunsul pârâtului este ilegal și neîntemeiat. Menționează că, din motiv că nu i-a fost calculată corect vechimea în muncă este afectat și dreptul său la pensie viageră pentru vechimea în serviciu pe linia MAI.

Cu referire la prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, invocă că, vechimea în muncă pentru perioada de activitate 01 august 1997 - 19 iulie 2002 urmează a fi calculată două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, ceea ce constituie 09 ani, 10 luni și 19 zile. Astfel, susține că, la data de 04 noiembrie 2015 vechimea sa în muncă în serviciul militar și în organele afacerilor interne constituia 22 ani 06 luni și 18 zile, însă din motiv că nu a fost calculată corect vechimea în muncă, Direcția generală resurse umane a Ministerului Afacerilor Interne refuză stabilirea dreptului la pensie viageră pentru vechimea în serviciu pe linia MAI.

2 Solicită obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a recalcula vechimea în muncă a lui Ion Botnari pentru perioada 01 august 1997 - 19 iulie 2002, cu efectuarea corectărilor respective în carnetul de muncă din 05 ani, 05 luni și 18 zile în 09 ani, 10 luni și 19 zile. Pe parcursul examinării cauzei reclamantul și-a concretizat cerințele, solicitând obligarea Ministerului Afacerilor Interne de a-i recalcula vechimea în muncă cu includerea avantajelor a două luni vechime pentru o lună în serviciu, pentru perioada activității sale în funcția de polițist al Batalionului Serviciului Escortă al Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău și pentru perioada activității sale în funcția de polițist al plutonului de pază al Instituțiilor de expertiză judiciară și medico-legală al BSEP al IP mun.

Chișinău, pentru perioada de activitate 01 august 1997 - 19 iulie 2002, cu efectuarea corectărilor respective în carnetul de muncă din 05 ani, 05 luni și 18 zile în 09 ani, 10 luni și 19 zile. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 05 iulie 2017 a fost admisă acțiunea și a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să recalculeze lui Ion Botnari vechimea în muncă pentru perioada 01 august 1997 – 19 iulie 2002, ca perioadă de activitate cu avantaj, calculându-se două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, cu efectuarea corectărilor respective în carnetul de muncă din 05 ani, 05 luni și 18 zile în 09 ani, 10 luni și 19 zile. Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul în perioada 01 august 1997 - 01 iulie 1999 a activat în cadrul Batalionului Serviciului de Escortă al CGP mun.

Chișinău, în perioada 01 iulie 1999 - 25 februarie 2002 a activat în cadrul Batalionului Serviciului Escortă și Pază al CGP mun. Chișinău, iar în perioada 25 februarie 2002 - 19 iulie 2002, a activat în cadrul Plutonului de Pază al Instituțiilor de Expertiză Judiciară și Medico-Legală al Batalionului Serviciului Escortă și Pază al CGP mun. Chișinău, subdiviziuni, care cad sub incidența prevederilor pct. 8 din Hotărârea Guvernului RM nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea și plata pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor CNA și a sistemului penitenciar.

Mai mult ca atât, reclamantul a activat în condiții dificile și dezavantajoase, astfel, are dreptul la calcularea a două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu. Totodată, prima instanță a reiterat că, pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate nu este necesar întrunirea condiției de eliberare din serviciu. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne și a fost menținută hotărârea primei instanțe. La data de 11 decembrie 2017 Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului indică că, nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și, anume, a fost interpretată în mod eronat legea. 3 Menționează că, pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesniri este necesar întrunirea a două condiții și, anume, instituția în care persoana exercită serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 din Hotărârea Guvernului RM nr. 78 din 21 decembrie 1994 și să-și exercite nemijlocit serviciul în închisori, izolatoare de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici. Relevă că, conform prevederilor art. 6 al Legii cu privire la sistemul penitenciar, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici sunt entități ale instituțiilor penitenciare.

Totodată, invocă că, condițiile de asigurare cu pensii a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne sunt stabilite prin Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993. În acest sens, indică că, intimatul prin ordinul IGP a încetat serviciul în Poliție, iar reieșind din prevederile art. 2 alin. (1) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993 și ale pct. 6 din Hotărârea Guvernului RM nr. 78 din 12 februarie 1994, recalcularea vechimii în muncă cu sau fără avantaje are loc în momentul depunerii cererii de eliberare din serviciu și se efectuează de către angajator.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din materialele cauzei rezultă că, recurentul a recepționat copia deciziei instanței de apel la data de 16 noiembrie 2017 (f. d. 172), iar cererea de recurs a fost depusă de către acesta la data de 11 decembrie 2017 (f. d. 169). Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne asemenea aspecte nu se regăsesc. 5 Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Oleg Sternioală judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 6