2rc-243/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanță: A. Gheorghieș dosarul nr.2rc-243/17

(Curtea de Apel Bălți)

D E C I Z I E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Banca Comercială „Eximbank –

Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni,

în pricina civilă la contestația creditorului Băncii Comerciale „Eximbank –

Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni împotriva creanței Băncii Comerciale

„Banca de Economii” societate pe acțiuni, în proces de lichidare, în mărime de

45.025.000 lei în procesul de insolvabilitate al debitorului Societatea cu răspundere

limitată „Dumbrava-Nord”,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2016 prin care

contestația înaintată de creditorul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” societate

pe acțiuni a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 01 aprilie 2016 debitorul SRL „Dumbrava-Nord” a depus cerere

introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de întreprinderea

fondată.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2016 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă și în scopul prevenirii modificării stării bunurilor

debitoriale în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate a fost

dispusă aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu art. 35 din Legea

insolvabilității. În calitate de administrator provizoriu a fost desemnat

administratorul autorizat Verdeș Alexandru, autorizația nr. 88 din 14 ianuarie

2015.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2016 a fost constatată

insolvabilitatea debitorului SRL „Dumbrava Nord” și a fost intentat față de aceasta

procedura de insolvabilitate. În calitate de administrator al procesului de

insolvabilitate a fost desemnat Magnet Victor. A fost stabilit termenul de

înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor până la 28 iulie 2016 și a fost fixată

ședința de validare a creanțelor pentru data de 01 septembrie 2016, ora 11.00.

La data de 29 iunie 2016, BC „Banca de Economii” SA, în proces de

lichidare, a depus cerere de admitere a creanțelor garantate a SA „Banca de

Economii” față de SRL „Dumbrava-Nord” în mărime de 45025000 lei.

În Tabelul definit al creanțelor creditorilor împotriva patrimoniului

debitorului SRL „Dumbrava-Nord” din 17 august 2016, administratorul procesului

2

de insolvabilitate Magnet Victor a contestat creanța BC „Banca de

Economii” SA, în proces de lichidare, în mărime totală de 45.025.000 lei.

La data de 26 august 2016, BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA a

înaintat contestație solicitând repunerea acesteia în termen în legătură cu emiterea

Hotărârii Guvernului nr. 1005 din 26 august 2016 prin care zilele de 29 și 30

august au fost declarate ca fiind zile de odihnă și radierea din tabelul definitiv al

creanțelor creditorilor împotriva patrimoniului debitorului insolvabil a creanței

creditorului BC „Banca de Economii” SA în proces de lichidare, față de debitorul

SRL „Dumbrava-Nord” în mărime totală de 45.025.000 lei.

În motivarea contestației creditorul a invocat că, BC „Banca de Economii”

SA a depus cerere de admitere a creanțelor în sumă de 45025000 lei, invocând că

creanța sus-numită rezultă din contractul de fidejusiune nr. 06-06/1/45-f din 23

iulie 2010 încheiat între debitor și BC „Banca de Economii” SA, în proces de

lichidare, pentru garantarea executării unui contract de credit (nr. 06-0611145-f din

23 iulie 2010) încheiat între BEM și SRL „Digomobil”. Contestă creanța pe motiv

de existență a temeiului de nulitate a contractului de fidejusiune sus-numit, or

aceasta a fost încheiat contrar prevederilor Statutului SRL „Artasbocem”, care este

unicul asociat cu cota socială de 100% al debitorului. Relevă că creanța sus-

numită, nu este una certă și exigibilă, dimpotrivă aceasta este litigioasă pentru că se

află pe rolul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova la etapa de judecare a

admisibilității recursului.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2016 a fost respinsă

contestația înaintată de către creditorul BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA

împotriva creanței BC „Banca de Economii” SA, în proces de lichidare, în mărime

totală de 45025000 lei în procesul de insolvabilitate a debitorului SRL „Dumbrava-

Nord”.

La data de 13 februarie 2017, Banca Comercială „Eximbank – Gruppo

Veneto Banca” societate pe acțiuni a declarat recurs împotriva încheierii Curții de

Apel Bălți din 25 noiembrie 2016, cerând repunerea în termenul de declarare a

cererii de recurs, admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu emiterea

unei noi încheieri cu privire la respingerea contestației depusă de BC „Banca de

Economii” SA ca fiind tardivă și radierea creanței garantate a creditorului BC

„Banca de Economii” SA în sumă de 45.025.000 lei din tabelul definitiv al

debitorului.

Recurentul, Banca Comercială „Eximbank – Gruppo Veneto Banca”

societate pe acțiuni în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu

încheierea instanței de insolvabilitate, o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi

casată, deoarece instanța de insolvabilitate a interpretat în mod eronat legea și

anume art. 143 alin. (6) și 144 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012.

Menționează că la emiterea încheierii instanța de insolvabilitate a încălcat

principiul securității raporturilor juridice prin emiterea a două încheieri contrare

pentru 2 contestații similare. După examinare, instanța de insolvabilitate a dispus

admiterea contestației nr. 1 și respingerea ca fiind tardivă a contestației nr. 2,

invocând argumentul nesolicitării repunerii în termen în legătură cu adoptarea

3

Hotărârii Guvernului nr. 105 din 24 august 2016, cu toate că nici în

contestația nr. 1 nu s-a solicitat repunerea în termen.

La fel, indică că instanța de insolvabilitate nu a motivat suficient încheierea

recurată și că prin emiterea acesteia le-a fost încălcat dreptul de proprietate.

A mai indicat că au făcut cunoștință cu încheierea recurată la data de 26

ianuarie 2017, la solicitare, de la lichidatorul debitorului, motiv din care solicită

repunerea recursului în termenul de declarare a acestuia.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind recursul și actele administrate în speță, Colegiul civil comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge cererea privind repunerea recursului în termen, iar recursul urmează a fi

respins ca fiind depus în afara termenului legal, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Conform art.1 alin.(4) din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Conform art.8 alin.(1) din Legea insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

În speță, încheierea recurată a fost emisă de instanța de insolvabilitate la 25

noiembrie 2016 (f.d.91verso- 92). Recurentul a recepționat încheierea contestată la

17 ianuarie 2017, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepție a

încheierii (f.d. 93 verso), cu toate acestea cererea de recurs împotriva încheierii

date a fost depusă la 13 februarie 2017 (f.d.94), adică cu omiterea termenului de

declarare a recursului.

Conform art.110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Prin prisma art.116 Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. Acest termen poate fi restabilit, cu examinarea recursului

în fond, dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și dacă prezintă probe

veridice, care vin să confirme imposibilitatea de depunere a recursul în termen.

Însă, din oficiu acest termen nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs reține că recurentul odată cu depunerea cererii de recurs a

solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului invocând că au făcut

cunoștință cu încheierea contestată la data de 26 ianuarie 2017 prin intermediul

lichidatorului debitorului.

4

Prin urmare, argumentul recurentului precum că au făcut

cunoștință cu încheierea contestată la 26 ianuarie 2017, la solicitare, de la

lichidatorul debitorului, și că termenul de declarare a recursului urmează a fi

calculat de la data recepționării încheierii contestate, Colegiul îl consideră ca fiind

declarativ și neîntemeiat, ori cum reiese din materialele dosarului aceștia au făcut

cunoștință cu încheierea instanței de insolvabilitate din 25 noiembrie 2016 la data

de 17 ianuarie 2017, fapt confirmat prin semnătura executată pe avizul de recepție

a scrisorii (f.d. 93, verso).

În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3) și art. 61 alin.(1) CPC,

participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi

dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Buna-credință prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să

manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu

certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele

prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător).

Prin urmare, ținând cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la

13 februarie 2017, adică cu încălcarea evidentă a termenului prevăzut de lege, fără

a fi indicat vre-un motiv justificativ în vederea argumentării omiterii termenului

legal, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către BC „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca” SA urmează a fi respins că fiind depus în afara termenului legal.

Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei

căi ordinare în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în

lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor cetățenilor părți la un

proces echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în speța Melnic vs Moldova din 14 noiembrie 2006, definitivă

din 14 februarie 2007, precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului

în cauza Ponomaryov vs Ucraina (hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29

septembrie 2008), unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Prin urmare, având în vedere că cererea de recurs a fost depusă în afara

termenului legal, iar solicitarea de repunere în termen a recursului este

5

neîntemeiată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de repunere în

termen a recursului și a respinge recursul depus de BC „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca” SA ca fiind tardiv.

În conformitate cu art. 428, art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea Băncii Comerciale „Eximbank – Gruppo Veneto Banca”

societate pe acțiuni privind repunerea în termen a recursului.

Se respinge recursul declarat de către Banca Comercială „Eximbank –

Gruppo Veneto Banca” societate pe acțiuni ca fiind depus în afara termenului

legal.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru