2ra-742/17 — repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-742/17

prima instanță - (Judecătoria Botanica, mun. Chișinău) V. Mihaila

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oleg

Gangurean,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Gangurean

împotriva Inspectoratului de Poliție sectorul Botanica, municipiul Chișinău,

Inspectoratului General al Poliției, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului

Justiției și Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu Sergiu Galușca, cu privire la

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Oleg Gangurean și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica, municipiul Chișinău din 30 iunie 2015,

c o n s t a t ă:

La 09 februarie 2015 Oleg Gangurean a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție sec. Botanica, mun. Chișinău, solicitând repararea

prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 24 iulie 2012, pe numele său a fost întocmit

procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare potrivit art. 78 alin.

(3) Cod contravențional.

Susține că la 12 februarie 2014, în cadrul procesului contravențional, a fost

admisă contestația sa cu privire la anularea procesului-verbal și a sancțiunii

administrative aplicate la 24 iulie 2014.

Astfel, indică reclamantul că prin anularea procesului-verbal cu privire la

contravenție și a deciziei de sancționare a agentului constatator, a fost liberat de la

răspundere contravențională.

Menționează că procesul contravențional a durat mai mult de un an și jumătate,

perioadă în care el a avut calitatea de contravenient potrivit art. 384 alin. (1) Cod

contravențional.

Remarcă că a fost supus unei presiuni psihice pe o perioadă îndelungată, iar

urmare a acțiunilor agentului constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție sec.

Botanica, mun. Chișinău, care s-au demonstrat a fi ilegale, i-a fost cauzat prejudiciu

moral.

1

Cu referire la prevederile art. 384 alin. (2) lit. u) Cod contravențional, art. 11 lit.

i) și art. 1422 alin. (1) Cod civil, invocă Oleg Gangurean că atât timp cât nu a fost

constatat că a săvârșit o contravenție sau a încălcat ordinea publică și bunele moravuri,

nu ar trebui să-i fie aplicată sancțiunea contravențională și să fie atras într-un proces

contravențional pentru a-i fi demonstrată nevinovăția, astfel fiindu-i provocate

suferințe psihice și morale.

Menționează că întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție și a

deciziei de sancționare contravențională, atragerea lui într-un proces contravențional

care s-a desfășurat de mai mult de 18 luni, stresul și frica suportată la întocmirea

procesului-verbal, absența de la locul de muncă, irosirea timpului liber pentru

participarea în ședințele de judecată etc., i-au creat presiuni și situații de disconfort,

care în cumul formează suferințe psihice ce i-au fost cauzate.

Prin urmare, reclamantul consideră că repararea prejudiciului ce a atentat la

drepturile sale personale nepatrimoniale este posibilă prin acordarea unei compensații

bănești în sumă de 10 000 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28 mai

2015 în proces au fost atrași în calitate de co-pârâți Ministerul Finanțelor, Ministerul

Justiției, Inspectoratul General al Poliției și în calitate de intervenient accesoriu agentul

constatator Sergiu Galușca.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30 iunie 2015 cererea de

chemare în judecată a fost respinsă.

La 24 iulie 2015 Oleg Gangurean a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30 iunie

2015 și emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015 a fost respins apelul

declarat de Oleg Gangurean și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2016 s-a admis recursul

declarat de Oleg Gangurean.

S-a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2015 și s-a

restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 s-a respins apelul

declarat de Oleg Gangurean și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 30 iunie 2015.

La 02 februarie 2017 Oleg Gangurean a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 30 iunie 2015 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie

2016, emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi

casate.

În acest sens, invocă că instanțele de judecată ierarhic inferioare în mod eronat

au aplicat Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, care nu este aplicabilă speței și nu au

aplicat prevederile art. 384 alin. (2) lit. u) Cod contravențional și art. 1398 și 1442 Cod

civil, pe care se întemeiază acțiunea.

2

La fel, indică că instanța de apel nu s-a expus asupra chestiunilor de fapt și de

drept invocate în cererea de apel și constatate de instanța de fond la examinarea

contestației împotriva procesului-verbal și deciziei de sancționare.

Astfel, consideră că instanța a interpretat eronat legea, afirmând că art. 384 alin.

(2) lit. u) Cod contravențional, în corelație cu art. 1398 și 1442 Cod civil, nu urmează a

fi aplicate speței.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei instanței de apel a fost expediată în

adresa părților la 28 octombrie 2016 (f.d. 193), iar la materialele dosarului nu este

anexată dovada legală de recepționare a acesteia, recursul depus de Oleg Gangurean la

02 februarie 2017 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

3

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CtEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Oleg

Gangurean nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Oleg Gangurean se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

4