3ra-297/17 — obligarea finalizarii receptiei finale

Prima instanță: A. Gafton 3ra–297/17

Instanța de apel: M. Ciugureanu, Gr. Daschevici, M. Anton

Î N C H E I E R E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Trifăuțan

Tatiana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Trifăuțan către

Primăria mun. Chișinău, intervenient accesoriu Procopie Zaharia, privind obligarea

finalizării recepției finale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul Tatianei Trifăuțan și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 10 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La 10.05.2004, Trifăuțan Tatiana a depus cerere de chemare în judecată către

Primăria municipiului Chișinău, intervenient accesoriu Procopie Zaharia, privind

obligarea Primăriei mun. Chișinău de a finaliza recepția finală a anexei la ap. 6 din

str. Șciusev, 109, mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 30.07.1999, Primăria mun. Chișinău a

eliberat certificatul de urbanism pe numele lui Trifăuțan Tatiana, Staver Liubovi,

Igori Guberman, Leonid Smirnov și Procopie Zaharia.

Cu toate că, conform Hotărârii Guvernului nr. 360 din 18.04.1997, întru

eliberarea certificatului de urbanism, solicitantul urmează să prezinte Primăriei

cercetările de teren, expertiza tehnică, confirmarea vecinilor, Zaharia Procopie nu a

prezentat nici un document pentru eliberarea acestui certificat, iar Primăria mun.

Chișinău, la 08.09.1999, a eliberat și autorizație de construire și pe numele

ultimului, în lipsa totală a documentației de proiect prevăzută de Hotărârea

Guvernului nr. 360 din B.04.1997.

În opinia reclamantei, autorizația eliberată cu încălcări de regulament se

consideră nulă.

Pentru recepționarea casei și conform Codului funciar, imobilul nu poate fi

recepționat fără alocarea terenului pentru construcția casei.

La 13.09.2002, Direcția Funciară, Direcția arhitectură și secretariatul

Primăriei mun. Chișinău, a atribuit lui Zaharia Procopie 160 m2 ca teren pentru

folosință provizorie, iar, la 15.05.2002, cu nr. 221-1, Primăria mun. Chișinău a

recepționat imobilul construit ilegal, astfel, încălcând prevederile legislației în

vigoare.

În urma verificărilor efectuate de către Procuratura Generală, la solicitarea

reclamantei, s-a constatat că Primăria mun. Chișinău nu a autorizat această

construcție.

Respectiv, consideră neîntemeiat refuzul Primăriei mun. Chișinău, și anume,

neacceptarea finalizării recepției finale, în temeiul hotărârii Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 06.11.2002, prin ce i se lezează drepturile sale.

Totodată, a menționat că a inițiat construcția anexei la ap. nr. 6 din str.

Șciusev, 109, prin solicitarea și obținerea certificatului de urbanism, eliberat de

Primăria mun. Chișinău, la 30.07.1999, cu nr. 340 I, potrivit căruia, s-a permis

întocmirea documentației de proiect pentru proiectarea și construcția anexei la

apartamentul nr. 6 din str. Șciusev, 109.

Ulterior, actele au fost prezentate Primăriei mun. Chișinău în vederea

eliberării Autorizației de construcție, fiind adoptată decizia nr. 18/56 din

19.06.1997, prin care s-a dispus autorizarea lucrărilor de construcție.

Prevederile Regulamentului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 285 din

23.05.1996, stabilesc că, la terminarea examinării, comisia î-și va consemna

obiecțiile și concluziile în procesul-verbal de recepție, care va fi înaintat

investitorului în termen de 3 zile lucrătoare împreună cu recomandarea de admitere

cu sau fără obiecții a recepției, amânarea sau respingerea ei.

Conform pct. 22, 40, 41 al Regulamentului menționat, comisia de recepție

finală recomandă respingerea recepției finale în cazul în care nu au fost respectate

una sau mai multe din exigențele esențiale.

La caz, nici una din cerințele enunțate nu au fost consemnate în conținutul

procesului-verbal, neexistând un temei de respingere a recepției finale. Astfel,

consideră că prin cumulul probelor prezentate se confirmă ilegalitatea refuzului

eliberat de către Primăria mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10.07.2014, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07.12.2016, cererea de chemare judecată a

fost respinsă ca nefondată.

În motivarea soluțiilor, instanțele de judecată au indicat că, potrivit

înscrisurilor din dosar, Primăria mun. Chișinău întemeiat nu acceptă recepționarea

construcției samavolnice, la baza refuzului având hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 06.11.2002, prin care a fost dispusă demolarea anexei din

litigiu, hotărâre care este definitivă și irevocabilă, fiind actuală până în prezent.

La 30.01.2017, Trifăuțan Tatiana a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 07.12.2016, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei menționate și a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

10.07.2014, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, la examinarea cauzei, nici instanța de

fond, nici cea de apel, nu au înlăturat divergențele existente între exemplarele

procesului-verbal de recepție finală a anexei la casa de locuit situată pe str.

Șciusev, 109, mun. Chișinău, au examinat cauza cu aplicarea eronată a normelor de

drept material și procedural.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de

recurs, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Trifăuțan Tatiana

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul Tatianei Trifăuțan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC, deoarece recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, ci a formulat

doar critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Această situație indică la caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de

esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de

instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Or, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de

drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul, declarat

de Tatiana Trifăuțan, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.

(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Trifăuțan Tatiana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas