AGRISUD 2014 S.R.L. SEMPLIFICATA v. ITALY and 9 other applications

Publicat la 28 noiembrie 2022 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 32539/18 AGRISUD 2014 S.R.L. SEMPLIFICATA împotriva Italiei și a altor 9 cereri (a se vedea lista anexată) comunicată la 7 noiembrie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la cercetări efectuate în sediile de acasă sau de afaceri ale reclamanților, în contextul anchetelor de evaluare fiscală. Autorizările de efectuare a cercetărilor (Ordine di accesso „mandouri de căutare”) au fost emise în temeiul articolelor 52 și 63 din decretul prezidențial nr. 633 din 1972 și art. 33 din decretul prezidențial nr. 600 din 1973. Reclamanții se plâng de căutarea presupusă ilegală a casei sau a sediilor lor și de lipsa unei reexaminări judiciare sau independente eficace. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție pentru lipsa unei ex ante controlul judiciar al legalității „mandourilor de cercetare”, deoarece deciziile de autorizare a cercetărilor au fost luate de forțele de poliție ( Guardia di finanza ) sau de procurorul public (ministrul public Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 8 din Convenție de absența unor suspiciuni rezonabile de faptul că o infracțiune a fost comisă, care ar fi putut justifica ingerința în drepturile lor de la art. 8. Acestea susțin, de asemenea, că „mandourile de cercetare” au fost extrem de vagi, deoarece nu au indicat dovezile deja disponibile autorităților și nu au predeterminat domeniul și scopul cercetărilor, în special prin indicarea elementelor pe care autoritățile le așteptau să le găsească ca dovezi ale infracțiunilor care sunt investigate. Reclamanții se plâng în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în conformitate cu art. 8 din Convenție, coroborat cu art. 13 din Convenție, în legătură cu lipsa de acces la instanță pentru a contesta presupusa încălcare a drepturilor lor la domiciliu și la confidențialitate. În special, ei se plâng de absența în sistemul juridic italian a unui remediu judiciar direct accesibil și care vizează evaluarea licenței și justificarea „mandourilor de cercetare”. După cum argumentează reclamanții, „mandourile de cercetare” nu sunt supuse unui recurs direct, în conformitate cu art. 19 din decretul nr. 471 din 1997. Acestea pot fi contestate numai la sfârșitul procedurii de evaluare fiscală, cu condiția ca un act administrativ final (avviso di accesso del tributo ) să fie adoptat și cu condiția ca acesta să fie bazat pe informații și dovezi colectate prin căutare. În sensul articolului 8 § 1 din Convenție a existat o ingerință în dreptul reclamanților de a respecta domiciliul lor? În cazul în care aceaceasta a fost interferența în conformitate cu cerințele articolului 8 § 2 din Convenție? În special: (a) A fost interferența „în conformitate cu legea” în ceea ce privește art. 8 § 2 din Convenție, adică, în conformitate cu o lege care a fost accesibilă reclamanților, previzibilă în aplicarea și consecințele sale și compatibilă cu statul de drept ( Tortladze c. Georgia , nr. 42371/08 , § 56, 18 martie 2021, și Brazzi c. Italia , nr. 57278/11. § 39, 27 Septembrie 2018). În ceea ce privește această ultimă condiție, această lege a oferit o anumită protecție împotriva interferențelor presupuse arbitrare cu drepturile reclamanților (Ben Faiza c. Franța , nr. 31446/12, § 59, 8 februarie 2018)? În special: (i) A înființat o ex ante supraveghere independentă sau judiciară a „mandourilor de cercetare”, capabilă de a revizui licența și/sau de a limita discreția autorităților investigatoare pentru a evalua oportunitatea și domeniul de aplicare al cercetărilor (Heino c. Finlanda , nr. 56720/09, § 40, 15 februarie)? (ii) A furnizat reclamanților și autorităților o indicație adecvată în ceea ce privește circumstanțele în care, și condițiile în care autoritățile au dreptul să recurgă la măsuri care afectează drepturile reclamanților (Ben Faiza, citat mai sus, § 59 și Budak v. Turcia, nr. 69762/12, § 43, 16 februarie 2021)? (iii) A prevăzut o revizuire judiciară ex post facto a licenței și justificarea „mandourilor de cercetare” (Kuzminas c. Rusia , nr. 69810/11, § 24, 21 decembrie 2021, și Gutsanovi c. Bulgaria , nr. 34529/10, § 222, 15 octombrie 2013)? (b) În sensul articolului 8 § 2 din Convenție, interferența „necesară într-o societate democratică” și proporțională cu obiectivul urmărit (a se vedea, printre altele, K.S. și M.S. c. Germania , nr. 33696/11, § 44, 6 octombrie 2016)? În special: (i) Au fost „mandourile de cercetare” suficient de motivate și specifice în conținutul lor? Au conținut o trimitere explicită și detaliată a infracțiunilor care au fost investigate și a dovezilor deja disponibile autorităților în acel moment (Leotsakos c. Grecia , nr. 30958/13 , § 49, 4 octombrie 2018, și Modestou c. Grecia , nr. 51693/13, §§ 45 et seq., 16 martie 2017)? (ii) Sfera de aplicare și scopul cercetărilor era suficient de precisă și limitată, cu o indicație în „justificatorii” a elementelor căutate ca dovada faptului că infracțiunile au fost investigate (Modstou , citat mai sus, §§ 46 et seq., și Gutsanovi , citat mai sus, § 224)? Reclamanții au acces la o instanță pentru determinarea drepturilor lor civile în temeiul articolului 8 din Convenție, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (a se vedea Societé Canal Plus și alții c. Franța , nr. 29408/08 , § 40, 21 decembrie 2010; Compagnie des gaz de pétrole Primagaz c. Franța , nr. 29613/08 , § 30, 21 decembrie 2010; și Ravon și alții c. Franța , nr. 18497/03, §§ 28, 31 și 33, 21 februarie 2008), sau la un remediu eficace, în conformitate cu art. 13 din Convenție, pentru a contesta legalitatea și justificarea „mandourilor de cercetare”? Nr. cerere nr. Denumirea de caz Lodged on Candidat An of Nasce of Residence/Registration Place of Residence Nationality Reprezentat in 32539/18 Agrisud 2014 S.r.l. semplificata v. Italia 03/07/2018 AGRISUD 2014 S.R.L. SEMPLIFICATA 2014 Cerignola Italian Cristiano STASI 32961/18 Edilsud 2014 S.r.l. Semplificata v. Italia 03/07/2018 EDILSUD 2014 S.R.L. SEMPLIFICATA San Ferdinando di Puglia Italian Cristiano STASI 32984/18 Ferreri v. Italia 03/07/2018 Bartolomeo FERRERI 1969 San Ferdinando di Puglia Italian Federica CAROPRESE 30025/22 Bigas S.r.l. v. Italia 09/06/2022 BIGAS S.R.L. 2015 Manfredonia Italian Cristiano STASI 33570/22 Materassificio pientino di Fabio d’Elia & C SNC v. Italia 24/06/2022 MATERASSIFICIO PICENTINO DI FABIO D’ELIA & C SNC 1987 Giffone Valle Piana Italian Cristiano STASI 35307/22 E.C.S. Srl v. Italia 06/07/2022 E.C. S.R.L. 2006 Manfredonia Cristiano Italian STASI 35484/22 S.C.M. S.l. v. Italia 06/07/2022 S.C.M. S.R.L. 2006 Manfredonia Italian Cristiano STASI 35590/22 S.&V. S.r.l. v. Italia 06/07/2022 S.&V. S.R.L. 2002 Manfredonia Italiană Cristiano STASI 35888/22 F.P.S. S.r.l. v. Italia 06/07/2022 F.P.S. S.R.L. 2001 Manfredonia Italiană Cristiano STASI 10. 37054/22 ALIDAUNIA S.r.l. v. Italia 21/07/2022 ALIDAUNIA S.R.L. 1976 Foggia Italiană Cristiano STASI

Published on 28 November 2022

FIRST SECTION

Application no. 32539/18

AGRISUD 2014 S.R.L. SEMPLIFICATA against Italy

and 9 other applications

(see list appended)

communicated on 7 November 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applications concern searches carried out in the applicants’ home or business premises, in the context of tax assessment investigations. The authorisations to undertake the searches (

ordine di accesso

“search warrants”) were issued pursuant to Articles 52 and 63 of Presidential Decree no.

633 of 1972 and Article 33 of Presidential Decree no. 600 of 1973. The applicants complain of the allegedly unlawful search of their home or premises and of the lack of an effective judicial or independent review.

The applicants complain under Article 8 of the Convention about the lack of an

ex ante

judicial scrutiny of the lawfulness of the “search warrants”, as the decisions to authorise the searches were taken by police forces (

Guardia di finanza

) or by the Public Prosecutor (

pubblico ministero

). The applicants further complain under Article 8 of the Convention of the absence of any reasonable suspicion that an offence had been committed, which might have justified the interference with their Article 8 rights. They further argue that the “search warrants” were extremely vague, as they did not indicate the evidence already available to the authorities nor predetermined the scope and purpose of the searches, in particular by indicating the items that the authorities expected to find as evidence of the offences being investigated.

The applicants further complain under Article 6 § 1 of the Convention and under Article 8 of the Convention in conjunction with Article 13 of the Convention about the lack of access to court to contest the alleged breach of their rights to home and privacy. In particular, they complain of the absence in the Italian legal system of a judicial remedy directly accessible and aimed at assessing the lawfulness of, and justification for, the “search warrants”. As the applicants argue, “search warrants” are not subject to a direct appeal, pursuant to Article 19 of Decree no. 471 of 1997. They can be challenged only at the end of the tax assessment proceedings, provided that a final administrative act (

avviso di accertamento del tributo

) has been adopted, and provided that it has been based on information and evidence gathered through the search.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their home, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was the interference in conformity with the requirements of Article 8 § 2 of the Convention? In particular:

(a)

Was the interference “in accordance with the law” in terms of Article

8 § 2 of the Convention, that is to say, in accordance with a law which was accessible to the applicants, foreseeable in its application and consequences and compatible with the rule of law (

Tortladze v. Georgia

, no.

42371/08, § 56, 18 March 2021, and

Brazzi v. Italy

, no. 57278/11. §

39, 27

September 2018). With regard to the latter condition, did the said law provide some protection against the allegedly arbitrary interferences with the applicants’ Article 8 rights (

Ben Faiza v. France

, no. 31446/12, § 59, 8

February 2018)? In particular:

(i)

Did it establish an ex ante independent or judicial supervision of the “search warrants”, capable of reviewing their lawfulness and/or limiting the investigating authorities’ discretion to assess the expediency and scope of the searches (

Heino v. Finland

, no.

56720/09, § 40, 15 February)?

(ii)

Did it give the applicants and the authorities an adequate indication as to the circumstances in which, and conditions on which, the authorities are entitled to resort to measures affecting the applicants’ Article 8 rights (

Ben Faiza

, cited above, § 59, and

Budak v.

Turkey

, no. 69762/12, § 43, 16

February 2021)?

(iii)

Did it provide for an ex post facto judicial review of the lawfulness of, and justification for, the “search warrants” (

Kuzminas v.

Russia

, no.

69810/11, § 24, 21 December 2021, and

Gutsanovi v. Bulgaria

, no.

34529/10, § 222, 15 October 2013)?

(b)

Was the interference “necessary in a democratic society” and proportionate to the aim pursued, within the meaning of Article 8 § 2 of the Convention (see, among others,

K.S. and M.S. v. Germany

, no. 33696/11, §

44, 6 October 2016)? In particular:

(i)

Were the “search warrants” sufficiently reasoned and specific in their content? Did they contain an explicit and detailed reference of the offences being investigated and of the evidence already available to the authorities at that time (

Leotsakos v. Greece

, no. 30958/13, § 49, 4 October 2018, and

Modestou v. Greece

, no.

51693/13, §§ 45 et seq., 16 March 2017)?

(ii)

Was the scope and purpose of the searches sufficiently precise and limited, with an indication in the “warrants” of the items sought as evidence of the offences being investigated (

Modestou

, cited above, §§ 46 et seq., and

Gutsanovi

, cited above, § 224)?

2.

Did the applicants have access to a court for the determination of their civil rights under Article 8 of the Convention, in accordance with Article

6 §

1 of the Convention (see

Société Canal Plus and Others v. France

, no.

29408/08, § 40, 21 December 2010;

Compagnie des gaz de pétrole Primagaz v. France

, no. 29613/08, § 30, 21 December 2010; and

Ravon and Others v. France

, no. 18497/03, §§ 28, 31 and 33, 21 February 2008), or to an effective remedy, in accordance with Article 13 of the Convention, in order to challenge the lawfulness of, and justification for, the “search warrants”?

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant

Year of Birth/Registration

Place of Residence

Nationality

Represented by

1.

32539/18

Agrisud 2014 S.r.l. semplificata v. Italy

03/07/2018

AGRISUD 2014 S.R.L. SEMPLIFICATA

2014

Cerignola

Italian

Cristiano STASI

2.

32961/18

Edilsud 2014 S.r.l. Semplificata v. Italy

03/07/2018

EDILSUD 2014 S.R.L. SEMPLIFICATA

San Ferdinando di Puglia

Italian

Cristiano STASI

3.

32984/18

Ferreri v. Italy

03/07/2018

Bartolomeo FERRERI

1969

San Ferdinando di Puglia

Italian

Federica CAROPRESE

4.

30025/22

Bigas S.r.l. v. Italy

09/06/2022

BIGAS S.R.L.

2015

Manfredonia

Italian

Cristiano STASI

5.

33570/22

Materassificio picentino di Fabio d’Elia & C SNC v. Italy

24/06/2022

MATERASSIFICIO PICENTINO DI FABIO D’ELIA & C SNC

1987

Giffone Valle Piana

Italian

Cristiano STASI

6.

35307/22

E.C.S. Srl v. Italy

06/07/2022

E.C.S. S.R.L.

2006

Manfredonia

Italian

Cristiano STASI

7.

35484/22

S.C.M. S.r.l. v. Italy

06/07/2022

S.C.M. S.R.L.

2006

Manfredonia

Italian

Cristiano STASI

8.

35590/22

S.&V. S.r.l. v. Italy

06/07/2022

S.&V. S.R.L.

2002

Manfredonia

Italian

Cristiano STASI

9.

35888/22

F.P.S. S.r.l. v. Italy

06/07/2022

F.P.S. S.R.L.

2001

Manfredonia

Italian

Cristiano STASI

10.

37054/22

ALIDAUNIA S.r.l. v. Italy

21/07/2022

ALIDAUNIA S.R.L.

1976

Foggia

Italian

Cristiano STASI