2ra-395/17 — cu privire la repararea prejudiciului material

prima instanță: A. Peni dosarul nr. 2ra-395/17

instanța de apel: V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva

ÎNCHEIERE

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Constantin Pavlovici

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva lui

Constantin Pavlovici cu privire la repararea prejudiciului material

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 04 octombrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe

Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni, casată integral hotărârea Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 25 martie 2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii

constată:

La 01 decembrie 2014, ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Constantin Pavlovici cu privire la repararea

prejudiciului material.

În motivarea acțiunii a invocat că la 11 iulie 2013, în satul Gaidar, r-nul

Cedîr-Lunga, a avut loc accidentul rutier în care au fost implicate automobilul de

model „Chevrolet Aveo”, cu numerele de înmatriculare GE BD 655, condus de

către Alexei Capsomun și combina de marcă „CK-5 M91”, cu numerele de

înmatriculare GEB 786, condusă de către Constantin Pavlovici.

Relevă că în urma accidentului a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. 01858289 din 11 iulie 2013, prin care de producerea accidentului

rutier a fost recunoscut vinovat Pavlovici Constantin, conducătorul combinei de

marca „CK-5 M91” cu numerele de înmatriculare GEB 786, care la data producerii

accidentului nu deținea un contract valabil de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto internă, prin utilizarea autovehiculului menționat.

Cu referire la prevederile art. 22 alin. (11) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din

22 decembrie 2006, menționează că în baza contractului de asigurare nr. AC

130007/CO din 19 februarie 2013, încheiat între ÎM CA „Grawe Carat

1

Asigurări” SA și Primăria satului Gaidar a fost achitată despăgubirea de asigurare

în mărime de 7868,56 lei, conform ordinului de plată nr. 3473 din 09 august 2013.

Având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (12)-(13) din Legea nr. 414-XVI

din 22 decembrie 2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, dat fiind faptul că la momentul producerii

accidentului rutier la 11 iulie 2013, persoana vinovată de producerea accidentului

rutier nu deținea un contract valabil de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto internă, menționează că acțiunea este înaintată împotriva lui Constantin

Pavlovici conform prevederilor art. 1329 alin. (1) Cod civil.

Indică că în scopul valorificării posibilității de restituire benevolă a

despăgubirii de asigurare pasibile de restituire, a adresat către Constantin Pavlovici

pretenția nr. 738/14 din 26 mai 2014, care a rămas fără răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1329 alin. (1) Cod civil,

art. 22 alin. (11)-(13) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006,

art. 5, 38, 39 alin. (13), 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, de a încasa de la Constantin Pavlovici în

beneficiul ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA suma de 7868,56 lei, în calitate de

despăgubire de asigurare pasibilă de restituire și a taxei de stat în mărime de

270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 03 iunie 2015, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 20 octombrie 2015, a fost admis

parțial apelul declarat de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, casată

hotărârea Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 03 iunie 2015 și remisă pricina spre

rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 03 decembrie 2015, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu CAP „Aidar-Agro”.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 25 martie 2016, acțiunea a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciadîr-Lunga din

25 martie 2016.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 mai 2016, a fost admis

demersul președintelui Curții de Apel Comrat cu privire la strămutarea pricinii la o

altă instanță de același grad, pricina civilă fiind strămutată de la Curtea de Apel

Comrat la Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia Curții de Cahul din 04 octombrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, casată integral hotărârea

Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 25 martie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost admisă.

A fost încasat de la Constantin Pavlovici în beneficiul ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA 7868,56 lei, în contul reparării în regres a prejudiciului material

cauzat în urma accidentului rutier.

2

A fost încasat de la Constantin Pavlovici în beneficiul ÎM CA „Grawe Carat

Asigurări” SA cheltuielile de judecată în sumă de 675 lei, suportate pentru plata

taxei de stat.

La 26 decembrie 2016, prin intermediul Oficiului Poștal, Constantin

Pavlovici a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din

04 octombrie 2016, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că de către instanța de apel circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii nu au fost constatate și elucidate pe deplin și că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat.

Obiectează că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că prin decizia

Curții de Apel Comrat din 20 octombrie 2015, a fost casată hotărârea Judecătoriei

Ciadîr-Lunga din 03 iunie 2015 pe motivul neantrenării în proces a CAP „Aidar-

Agro”, căruia i se lezează drepturile și nu în privința lui.

Invocă că responsabil de repararea prejudiciului este CAP „Aidar-Agro”,

care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate asupra

combinei de marcă „CK-5 M91”, cu numerele de înmatriculare GEB 786.

Relevă că instanța de apel a menționat precum că ar fi încălcat prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13 mai 2009, fără a fi indicat un punct concret din Regulament, din care

considerente este de opinia recurentul că instanța de apel eronat a aplicat normele

de drept material.

Indică că de către conducătorul automobilului de model „Chevrolet Aveo”,

cu numerele de înmatriculare GE BD 655, Alexei Capsomun au fost încălcate

prevederile pct. 69 lit. i) și pct. 70 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009.

Remarcă că foaia de parcurs AT 151372 prezentată cu rectificări,

demonstrează faptul că la 13 iulie 2013, la automobilului de model „Chevrolet

Aveo”, cu numerele de înmatriculare GE BD 655, lipsea foaia de parcurs, iar

conducătorul automobilului Alexei Capsomun a folosit automobilul în interese

personale. Mai mult că foaia de parcurs nominalizată nu este completată și lipsește

a doua pagină unde se indică traseul rutei.

Mai obiectează că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că în

procesul-verbal MA/01858289 din 11 iulie 2013 se constată părăsirea locului

accidentului rutier , iar în același timp prevederile art. 243 Cod contravențional nu

prevede pedeapsa cu amenda care a fost aplicată.

Astfel, consideră că accidentul rutier nu a avut loc, însă a fost sancționat

conform art. 229 Cod contravențional, pe când el nu este proprietarul combinei de

marcă „CK-5 M91”, cu numerele de înmatriculare GEB 786, prin urmare consideră

că răspunderea urmează a fi pusă pe seama CAP „Aidar-Agro”.

Subliniază că instanța de apel eronat a aplicat pct. 27 din hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013 și normele Codului

contravențional, care nu sunt aplicabile în cazul de față.

3

La 23 februarie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, ÎM CA „Grawe

Carat Asigurări” SA a depus referință prin care a solicitat de a declara ca

inadmisibilă cererea de recurs declarată de către Constantin Pavlovici.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților, inclusiv a recurentului, la 26 octombrie 2016, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire (f. d. 72 vol. II), care a fost recepționată de către recurent la

05 noiembrie 2016, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la dosar(f. d. 89

vol. II).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 26 decembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Constantin Pavlovici

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

4

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Constantin Pavlovici, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Constantin Pavlovici ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Constantin Pavlovici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

5