2ra-463/17 — încasarea prejudiciului material

2ra-463/17 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra – 463/17

prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

Judecător: C. Guzun

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Papov, A. Pahopol, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Industrial Construct Grup”, prin intermediul avocatului Mariana Barașianț,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Industrial Construct Grup” împotriva lui Boris Ignat privind

repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct

Grup”, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 aprilie

2016,

c o n s t a t ă :

La 24 iulie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct

Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Boris Ignat privind

repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în baza contractului individual de

muncă nr. 6 din 01 octombrie 2014, l-a angajat pe Boris Ignat în funcția de diriginte de

șantier la obiectul, casa de locuit individuală situată pe adresa str. Renașterii, 32, com.

Tohatin, mun. Chișinău. Așadar, în anul 2014, lucrările de construcție s-au desfășurat

din 01 octombrie 2014 până la 26 noiembrie 2014, când lucrările au fost sistate, iar

contractul individual de muncă fiind suspendat.

Prin urmare, reclamantul arată că, după sistarea lucrărilor, la 29 decembrie

2014, având suspiciuni că pârâtul i-a cauzat daune materiale, a comandat expertiză în

construcții, pentru a verifica calitatea lucrărilor efectuate, cât și volumul de materiale

utilizate de fapt în construcție, evaluarea lipsurilor de materiale etc. În zilele imediat

următoare, la șantier au fost făcute cercetări și măsurări cu echipamente speciale,

inclusiv ridicate probe pentru efectuarea analizelor de laborator pentru a stabili

volumul de materiale de fapt utilizat în construcție.

În aceste circumstanțe, reclamantul a relatat că, la 13 februarie 2015, a fost emis

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 051, elaborat de către expertul judiciar de

categorie superioară Achimov Anatol. Astfel, a fost constatat, că există unele defecte

Pagină 1 din 6

cauzate de neglijența lucrătorilor și lipsa unei conduceri corespunzătoare din partea

dirigintelui de șantier, și anume: este încălcată liniaritatea pereților verticali și

orizontali; zidăria de mortar din ciment-nisip este făcută la un raport mai mic decât ar

fi necesar, reieșind din proiectul de execuție. Totodată, s-au depistat fisuri și goluri în

unele cazuri considerabile; cantitatea și calitatea de beton M200, preparat în condițiile

de șantier folosit pentru construcția riglelor (axelor) suplimentare, nu corespunde

datelor din proiectul de execuție și normelor în construcție. În aceeași ordine, a fost

stabilită lista de materiale deteriorate din vina responsabililor de pe șantier, lista de

materiale lipsă, cât și lista de materiale și lucrări suplimentare, ce trebuie executate

pentru remedierea neajunsurilor depistate. Deci, din cauza neglijenței pârâtului față de

obligațiile sale de serviciu, reclamantul sugerează că i-a fost cauzat prejudiciu prin

efectuarea lucrărilor de construcție necalitative, deteriorarea mai multor material,

staționarea în surplus a echipamentelor pentru construcții etc.

Consideră reclamantul că toate cheltuielile pentru remediere urmează a fi

încasate de la pârât, odată ce acesta a fost angajat pentru dirijarea și purtarea

răspunderii pentru calitatea lucrărilor, eficiența utilizării materialelor și

echipamentelor necesare.

În dezvoltarea poziției sale, Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial

Construct Grup” a comunicat că a dispus inițierea anchetei de serviciu în privința

pârâtului pentru stabilirea tuturor circumstanțelor, fiind prelungită până la 16 martie

explicațiile scrise, prin înștiințarea nr. 006 din 16 februarie 2015. Respectiv, la 26

februarie 2015, pârâtul s-a prezentat, dar a refuzat categoric să prezinte explicații

scrise, fapt consemnat în procesul – verbal nr. 006.

Astfel, a fost indicat că, la 16 martie 2015, a fost finalizată ancheta de serviciu și

prin procesul-verbal privind rezultatele anchetei de serviciu, s-a stabilit: a) necesitatea

de remediere a deficiențelor la lucrările efectuate depistate în sumă de 21 516,80 lei,

precum și încasarea acestei sume de la persoanele responsabile, în special de la

dirigintele de șantier; b) existența cheltuielilor nejustificate în mărime de 11 235 lei.

Suplimentar, reclamantul pretinde că, potrivit planului calendaristic, pentru

betonarea pereților din subsol cu piatră but sau beton ciclopia era necesar pentru o

perioadă de 5 zile, iar pentru rigle (centură) de beton și planșeu cota 0.000 - 9 zile. În

total, termenul de locațiune a cofrajului constituie 14 zile calendaristice. Realmente, în

conformitate cu Evidența lucrărilor la șantier, prezentate de către pârât, lucrările sus

menționate s-au desfășurat pe perioada 22 octombrie 2014 – 10 noiembrie 2014. Deci,

perioada locațiunii cofrajului de facto a constituit 18 zile. Motivele pentru care

lucrările s-au efectuat cu întârziere sunt următoarele: zilele de întârziere se datorează

faptului că lucrătorii au montat greșit cofrajul de câteva ori și au fost nevoiți să-1

demonteze de câteva ori pentru repararea greșelii; pârâtul nu s-a prezentat la locul de

muncă pentru a supraveghea procesul de montare a cofrajului, cu toate că a fost

contactat de administrația întreprinderii de mai multe ori și știa despre situația creată.

În această ordine de idei, achitarea prețului pentru această unealtă încă pentru 3

zile suplimentare reprezintă cheltuieli nejustificate pentru companie, care a avut de

suferit ca rezultat al neglijenței și neexecutării obligațiunilor sale de către Boris Ignat.

Relativ la cele relatate, se susține că prețul de locațiune era 468 lei/zi, iar costul pentru

Pagină 2 din 6

reținerea acestuia pentru 3 zile constituie 404 lei. De asemenea, la 24 noiembrie 2014,

pârâtul a solicitat aducerea cofrajelor pentru 21 coloane, planșeu și centura cota +

2900, deși condițiile meteo nu erau favorabile pentru așa tip de lucrări și, respectiv,

administratorul societății reclamante 1-a atenționat pe pârât despre acest fapt, însă

ultimul oricum a insistat. Din acest considerent, la 25 noiembrie 2014, au fost aduse

cofrajele solicitate, achitând locațiunea, transportarea și alte cheltuieli aferente în sumă

totală de 5 576 lei. Uneltele descrise nu au fost montate, deoarece pârâtul iarăși nu a

fost prezent pe șantier și lucrătorii au refuzat să-1 monteze fără să fie ghidați de

ultimul. Așadar, la 26 noiembrie 2014, inclusiv în baza propunerii pârâtului, lucrările

de construcție au fost suspendate, iar la 27 noiembrie 2014, cofrajele au fost restituite.

În acest sens, reclamanta pretinde că a suferit alte cheltuieli nejustificate în sumă

de 5 576 lei, iar suma totală era de 6 980,00 lei. La fel, conform datelor Raportului nr.

051 la volum de lucrări efectuate până la momentul expertizei trebuiau să fie utilizate

12,500 t. de nisip, dar s-au utilizat 14,00 t., ceea ce arată utilizarea nejustificată a

materialelor de construcție. Această împrejurare a adus un prejudiciu material

întreprinderii în sumă de 255 lei.

Totodată, cheltuielile de efectuare a expertizei tehnico - științifice în mărime de

4 000 lei, urmează a fi încasate de la pârât, având în vedere că anume comportamentul

său și neexecutarea de către pârât a obligațiilor sale au servit drept motiv pentru

efectuarea acesteia.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct Grup”,

încasarea de la Boris Ignat a prejudiciului în mărime de 21 516,81 lei, în calitate de

remediere a lucrărilor necalitative, precum și sumele de 6980 lei pentru arenda

nejustificată a cofrajelor și 255 lei pentru utilizarea nejustificată a nisipului.

În același timp, a cerut încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în

cuantum de 4 000 lei.

La 20 noiembrie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct

Grup” a depus cerere de extindere a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7 000 lei. (f. d. 88 – 89)

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 aprilie 2016, a fost

respinsă acțiunea, ca fiind neîntemeiată. (f. d. 146, 150 – 154)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct Grup”,

fiind menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 aprilie 2016. (f.

d. 178 – 185)

La adoptarea soluției, instanța de apel a reținut că pretenția de încasare de la

Boris Ignat a sumei de 6 980 lei, este una nefondată, atât timp cât, din conținutul

raportul de constatare tehnico – științifică nr. 051 din 13 februarie 2015, s-a constatat

că toată construcția corespunde cerințelor de calitate, iar locațiunea cofrajelor

constituie niște pierderi inerente procesului de producție, care se încadrează în limitele

prevăzute de normele de tehnologice și de legislația în domeniul construcțiilor. Mai

mult ca atât, a fost stabilit că nu a fost întocmit dintre reclamant și pârât nici un act de

primire – predare a materialelor de construcții, ce-ar demonstra transmiterea acestora

spre păstrare/utilizare lui Boris Ignat. (f. d. 184)

Pagină 3 din 6

Totodată, Colegiul civil a conchis că cerința privind remedierea lucrărilor de

construcție în mărime de 21 516, 80 lei nu reprezintă un prejudiciu efectiv, real și

actual cauzat companiei reclamante. (f. d. 184)

Cât privește cerințele referitoare la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei în valoare de 4 000 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în cuantum

de 7 000 lei, instanța de fond a considerat că sunt neîntemeiate.

La 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat pentru cunoștință

copia deciziei integrale din 12 octombrie în adresa participanților la proces. (f. d. 186)

La 17 ianuarie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct

Grup”, prin intermediul avocatului Mariana Barașianț, a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, solicitând casarea deciziei

instanței de apel 12 octombrie 2016 și hotărârii primei instanțe din 19 aprilie 2016, cu

adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă integral acțiunea.

Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa de stat în mărime de 492 lei. (f. d. 189)

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul afirmă că în speță nu este

aplicabil art. 334 alin. (2) Codul muncii, dar dispozițiile art. 338 alin. (2), întrucât

Boris Ignat a fost șeful subdiviziunii de șantier de lucru din str. Renașterii, 32, com.

Tohatin și avea obligația legală de a controla și administra efectuarea lucrărilor de

construcție.

Consideră că prejudiciul suportat a fost unul efectiv, real, cert, actual și direct,

or anume din cauză că intimatul nu și-a executat obligațiile sale, a fost obligat să

remedieze lucrările executate necalitativ. În același timp, recurentul pretinde că

utilizarea irațională a nisipului nu constitui pierderi inerente procesului de producție.

La 08 februarie 2016, în conformitate art. 439 alin. (2) CPC, Curtea Supremă de

Justiție a expediat cererea de recurs în adresa lui Boris Ignat cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii.

Corespunzător, în cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia. (f. d. 190)

La 09 martie 2017, intimatul a formulat referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea acestuia, ca fiind inadmisibil.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 CPC, Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunțate, instanța de recurs consideră că recursul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct Grup” la 17

ianuarie 2017 este depus în termen, deoarece la materialele dosarului a fost anexat

plicul, prin care a fost expediată decizia contestată, datat cu 22 noiembrie 2016 (f. d.

195 – 196). Astfel, se acceptă poziția recurentului privind recepționarea hotărârii

judecătorești la 23 noiembrie 2016 (f. d. 190)

Concomitent, materialele cauzei, atestă că recursul nu a fost examinat anterior,

iar, conform art. 430 CPC, a fost intentat de persoană îndreptățită să-l declare, fiind

împuternicită prin mandatul nr. 1051109 (f. d. 165).

Pagină 4 din 6

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC a temeiurilor invocate în

recurs, dar având în vedere și poziția formulată în referință, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată

existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) CPC, pentru considerentele ce succed.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că recurentul Societatea cu Răspundere Limitată

„Industrial Construct Grup” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile

de declarare prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Completul apreciază că prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel,

recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea

recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al

treilea grad devolutiv.

Un raționament suplimentar al instanței în susținerea poziției sale, constă în

împrejurarea că recurentul a fost reprezentat de către avocatul Mariana Barașianț (f. d.

165), persoană abilitată și calificată, conform legii, să pledeze și să acționeze în

numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe judecătorești sau

să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel, acesta a fost în

măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de recurs, pe baza

modului de redactare a articolului 433 lit. a) CPC și interpretarea acestuia de Curtea

Supremă de Justiție, care este una suficient de clară și coerentă. (a se vedea, mutatis

mutandis, Affaire Trevisanato împotriva Italiei, 16 decembrie 2016, § 45 și „Levages

Prestations Services împotriva Franței, § 42)

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Pagină 5 din 6

De altfel, având în vedere cele menționate în combinație cu dreptul la un recurs,

în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a precizat că aceste întrebări sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în drept intern și, este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip. (a se

vedea, de exemplu Doorson împotriva Olanda, rapoarte de hotărâri și decizii 1996-II,

26 martie 1996, § 67 și Kukkonen împotriva Finlandei (nr. 2), pct. 25,).

La acest capitol, instanța reține că recursul declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Industrial Construct Grup” nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de

drept, ce-ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicări eronate a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural. Astfel, acesta nu corespunde cerinței de a

fi „efectiv”, adică este lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din deciziile judecătorești contestate, fiind neglijate în mod clar exigențele art.

432 alin. (1) – (4) CPC. (a se vedea, inter alia, Valentin Gorizdra împotriva Republicii

Moldova, nr. 53180/99 sau BURG și alții împotriva Franței (decembrie), CEDO 2003-

II, nr. 34.763/02)

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o

referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere argumentele prezentate de recurent și faptul că instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în mod unanim că

recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Industrial Construct

Grup” nu ridică probleme de drept și urmează a fi considerat, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Industrial Construct Grup”, prin intermediul avocatului Mariana Barașianț.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

Pagină 6 din 6