2ra-2132/18 — cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2132/18

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud. C. Vârlan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Muruianu, V. Mihaila, N. Budăi)

ÎNCHEIERE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Gheorghi Gulcinschi, reprezentat de avocatul Dumitru Josan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghi Gulcinschi,

reprezentat de avocatul Ludmila Bîrcă împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Imobconstruct” cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanța de

judecată, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Imobconstruct”,

casată hotărârea din 16 februarie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 24 decembrie 2015, Gheorghi Gulcinschi, reprezentat de avocatul

Ludmila Bîrcă a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SRL „Imobconstruct” cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanța de

judecată, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 10 martie 2012, a fost angajat de către

SRL „Imobconstruct” în funcția de șef de șantier, la 12 martie 2012 fiind semnat

și contractul individual de muncă nr. 10.

A comunicat că la 16 martie 2015, a adresat pârâtului o cerere prin care a

solicitat acordarea concediilor de odihnă anuale pentru anii 2012, 2013 și 2014,

deoarece din momentul angajării sale nu a beneficiat de un concediu anual,

1

totodată solicitând și expedierea la domiciliul său a ordinului cu privire la

acordarea concediului.

A indicat că, deoarece nu i-a fost expediat ordinul cu privire la acordarea

concediului, dânsul a mers la sediul angajatorului, unde i-a fost înmânat ordinul

nr. 27/15 din 8 mai 2015 privind eliberarea din funcție, fiindu-i adus la cunoștință,

sub semnătură și ordinul nr. 7/k din 16 martie 2015 cu privire la acordarea

concediului anual.

Având în vedere prevederile art. 81 și 86 Codul muncii, a remarcat că

ordinul nr. 27/15 din 8 mai 2015 este nefondat și ilegal, deoarece la emiterea

acestuia, factorii de decizie nu au luat în considerație faptul că la 16 noiembrie

2014, dânsul a suportat un XXXXX, pentru care a fost operat de urgență la spitalul

Internațional „Medpark”, totodată fiind diagnosticat și cu XXXXX.

A relatat că la 21 februarie 2015, a mai suportat o intervenție XXXXX la

care i-au fost introduse XXXXX, fapt pentru care în perioada 17 februarie 2015 –

17 martie 2015 s-a aflat în concediul medical.

Astfel, a precizat că în această perioada s-a aflat în concediul medical plătit,

și anume 4 luni, fapt pentru care medicul de familie i-a eliberat 4 foi de boală, pe

care le-a prezentat angajatorului, dar care nu au fost achitate conform legislației,

motiv pentru care dânsul s-a adresat cu plângeri organelor competente.

A evidențiat că potrivit raportului Consiliului Național pentru Determinarea

Dizabilității și Capacității de Muncă nr. 482 din 16 martie 2015 dânsul a fost

încadrat în grad de XXXXX, iar procentul păstrat al capacității de muncă fiind

doar de 40 %, astfel, din motive de sănătate dânsul nu s-a putut prezenta la

serviciu.

A menționat că nu cunoștea câte zile de concediu anual plătit are și care este

data la care urma să revină la serviciu, deoarece ordinul cu privire la acordarea

concediului nu i-a fost adus la cunoștință sub semnătură.

Ulterior, prin poștă a primit o copie a ordinului nr. 27/15 din 8 mai 2015,

prin care a fost informat de către SRL „Imobconstruct” despre eliberarea sa din

funcția de diriginte de șantier în legătură cu absența nemotivată de la serviciu.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 10, 11, 14, 15, 16 Cod

civil, art. 39 alin. (7), 116, 166-167 CPC, art. 5, 9, 10, 81, 82, 86, 90, 112, 113,

115, 117, 119, 123, 128, 129, 142, 329, 330 lit. b), 353, 354, 355, 356 Codul

muncii, Hotărârilor Plenului CSJ nr. 11 din 3 octombrie 2005 și nr. 9 din 22

decembrie 2014.

A solicitat repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată,

admiterea acțiunii, admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 27/15 din 8 mai 2015

privind eliberarea lui din funcție, restabilirea lui în funcția deținută până la

concediere – diriginte de șantier, încasarea de la SRL „Imobconstruct” în

beneficiul lui a salariului mediu pentru absența forțată de la serviciu din momentul

eliberării - 8 mai 2015 până la restabilirea în funcție, a compensației în mărime de

5 salarii medii lunare conform prevederilor art. 264 Codul muncii, a compensației

2

pentru concediul anual nefolosit pentru anul 2012, precum și repararea

prejudiciului moral în cuantum de 10000 lei.

La 3 februarie 2016, Gheorghi Gulcinschi, reprezentat de avocatul Ludmila

Bîrcă a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a menționat că renunță

la pretențiile cu privire la încasarea de la SRL „Imobconstruct” în beneficiul lui a

compensației în mărime de 5 salarii medii lunare conform art. 264 Codul muncii și

a compensației pentru concediul anual nefolosit pentru anul 2012.

Prin hotărârea din 16 februarie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a

fost repusă în termen cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghi

Gulcinschi.

A fost admisă acțiunea, recunoscut nul ordinul SRL „Imobconstruct”

nr. 27/15 din 8 mai 2015 și restabilit Ghoeghi Gulcinschi în funcția de director de

șantier al SRL „Imobconstruct”.

A fost încasat de la SRL „Imobconstruct” salariul pentru absența forțată de

la lucru începând cu 8 mai 2015 și până la 16 februarie 2016 în mărime de

39170,40 lei, cu efectuarea de către contabilitate a reținerilor obligatorii conform

legislației în vigoare.

A fost încasat de la SRL „Imobconstruct” în beneficiul lui Gheorghi

Gulcinschi prejudiciul moral în mărime de 4000 lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

A fost încasat de la SRL „Imobconstruct” în beneficiul statului taxa de stat

în mărime de 1275,11 lei.

Prin decizia din 14 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SRL „Imobconstruct” și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 4 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de SRL „Imobconstruct”, casată integral decizia din 14 martie

2017 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei civile spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL „Imobconstruct”, casată hotărârea din 16 februarie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

La 20 august 2018, Gheorghi Gulcinschi, reprezentat de avocatul Dumitru

Josan a declarat recurs împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, de a considera recursul în termen, casarea

deciziei recurate cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală, nefondată, neîntemeiată, pronunțată cu încălcarea normelor

materiale prevăzute de Codul muncii și alte acte normative.

A remarcat că odată cu încadrarea sa în gradul XXXXX, între el și angajator

au apărut relații juridice noi, dânsul din muncitor calificat, acțiunile căruia erau

reglementate de normele Codului muncii, a devenit o persoană cu grad de XXXXX

3

care și-a pierdut 60 % din capacitatea de muncă, care nu mai corespunde funcției

deținute sau muncii prestate.

În circumstanțele relatate, intimatul era obligat, la depistarea persoanei

angajate care pe parcursul muncii a devenit XXXXX, să suspende contractul

individual de muncă în temeiul prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) Codul muncii,

până la clarificarea modului de continuare a relațiilor de muncă, să propună

salariatului devenit inapt de muncă un alt loc de muncă cu acordul ultimului,

acordându-i o muncă mai ușoară pe care salariatul bolnav poate să o facă, iar în

lipsa unui asemenea loc de muncă, să-l concedieze pe salariat în temeiul

prevederilor art. 86 alin. (1) lit. d) Codul muncii.

Iar în caz de refuz de a fi transferat la o altă muncă pentru motive de

sănătate, administratorul SRL „Imobconstruct” era în drept să-l elibereze din

funcție în baza prevederilor art. 86 alin. (1) lit. x) Codul muncii.

Astfel, aplicând normele de drept care nu se aplică față de un XXXXX,

angajatorul și-a exprimat nedorința de a conlucra și a desfășura în continuare

relațiile de muncă cu o persoană cu XXXXX, încălcând în așa mod procedura de

concediere.

Având în vedere prevederile art. 208 alin. (1) Codul muncii, a obiectat că

angajatorul era obligat să ceară explicație scrisă privind fapta comisă (neprezența

la lucru), să organizeze o anchetă de serviciu pentru a stabili motivele neprezentării

la lucru.

A remarcat că neaplicarea prevederilor art. 74, 76, 86 alin. (1) lit. d), lit. x) și

208 alin. (1) Codul muncii, servește temei de casarea a hotărârii prin prisma

prevederilor art. 432 alin. (1) lit. a) CPC.

Examinând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Gheorghi Gulcinschi,

reprezentat de avocatul Dumitru Josan inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434 CPC.

Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de Gheorghi Gulcinschi,

reprezentat de avocatul Dumitru Josan urmează a fi considerat inadmisibil din

motiv că este depus cu omiterea termenului de declarare.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 15 iunie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 200), fiind recepționată de reprezentantul recurentului, avocatul Dumitru

Josan la 18 iunie 2018, fapt ce se confirmă prin ștampila aplicată pe plicul poștal

de recepție a deciziei contestate, anexat la cererea de recurs (f. d. 204).

4

În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în

ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori

momentului care a condiționat începutul lui.

Prin prisma normei enunțate, în speță se constată că termenul de declarare a

recursului a început să curgă din data de 19 iunie 2018, ziua imediat următoare

datei comunicării deciziei contestate, ca urmare ultima zi de depunere a cererii de

recurs fiind 17 august 2018.

Cu toate acestea cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel a fost

depusă de către recurentul Gheorghi Gulcinschi, reprezentat de avocatul Dumitru

Josan numai la 20 august 2018, prin urmare cu omiterea termenului de 2 luni,

prevăzut la art. 434 alin. (1) CPC.

Or, conform art. 263 Cod civil, care reglementează calcularea termenelor de

un an și de o lună, termenele de un an și de o lună se calculează fără a se ține cont

de curgerea lui neîntreruptă, se consideră că luna are 30 de zile și anul–365 de zile.

Ca consecință, termenul de 2 luni de declarare a recursului, care conform

alin. (2) art. 434 CPC, este unul de decădere și nu poate fi restabilit, urma a fi

respectat întocmai de către recurentul Gheorghi Gulcinschi.

La acest segment se va reitera că o astfel de soluție este compatibilă și cu

respectarea standardelor inserate în Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată, chiar și cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a

hotărârii judecătorești emise în instanțele de fond și ar leza, în acest mod,

principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie

2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deși în speță nu era

vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în

urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou

descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de

introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru

motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recurentul a

depus cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a

recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC,

recursul declarat de Gheorghi Gulcinschi, reprezentat de avocatul Dumitru Josan

urmează a fi considerat ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 269 - 270, art. 431 alin. alin. (1) și (2),

art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Gheorghi Gulcinschi, reprezentat de avocatul Dumitru

Josan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

6