3ra-230/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-230/17

prima instanță - (judecătoria Rîșcani mun. Chișinău) Gh. Bîrnaz

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Cimpoi, N. Simciuc, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Galina Stratulat

Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea

Individuală „Miculeț Izverschi”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Individuală „Miculeț Izverschi” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gas Natural

Fenosa Furnizare Energie” privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală „Miculeț Izverschi”, și s-a menținut

hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 27 iunie 2014, Întreprinderea Individuală „Miculeț Izverschi” s-a adresat în

instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital

Străin ”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată

solicitînd anularea actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. B025066

din 25 martie 2014.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 25 martie 2014, Întreprinderea cu Capital

Străin ”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societatea cu răspundere limitată, a

efectuat un control la locul de consum, mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor, 15/2 și în

temeiul controlului au întocmit Actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr.

B025066, indicînd că la momentul verificării s-a depistat intervenții în schema de

funcționare a echipamentului de măsurare prin deconectarea bulonului de tensiune pe

faza B. Energia electrică consumată pe această fază nu se evidențiază de către contor și

evident nu se achită. Suspiciuni la manipularea /falsificarea sigilii furnizorului.

Susține că controlul a fost efectuat cu grave încălcări a Regulamentului pentru

furnizarea și utilizarea energiei și anume a fost încălcat pct.160 al Regulamentului, care

prevede operatorul de rețea efectuează controlul echipamentului de măsurare și al

sigiliilor aplicate în funcție de necesitate și numai în prezența consumatorului non

casnic sau a reprezentantului consumatorului non casnic, însă controlul efectuat la 25

martie 2014 a fost efectuat în lipsa și reprezentantului consumatorului Întreprinderea

1

Individuală „Miculeț Izverschi”.

Ulterior, la 09 mai 2014, a fost emisă factura pentru energia electrică în cazul

încălcării clauzelor contractuale și TVA în sumă de 23294,26 lei, pentru perioada de

facturare 25 martie 2013-25 martie 2014.

Susține reclamantul că nu a intervenit în nici un fel asupra echipamentului de

măsurare și consideră actele ca fiind abuzive și ilegale. Nu este de acord cu Actul de

depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. B025066 din 25 martie 2014.

Afirmă că s-a adresat cu o cerere prealabilă către Întreprinderea cu Capital Străin

”Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societatea cu răspundere limitată, privind

anularea Actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. B025066 din 25

martie 2014 și revizuirea facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor

contractuale și TVA, însă prin răspunsul recepționat nu se justifică refuzul

furnizorului de a-și revizui actele întocmite.

Prin actele emise de furnizorul de servicii și operatorul rețelei de distribuție nu

a fost demonstrată vina consumatorului, iar cele depistate nu demonstrează vina

consumatorului final, așa cum prevede pct. 165 din Regulament.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 iunie 2016 s-a respins ca

nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Individuală

„Miculeț Izverschi”.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 22 iunie 2016 Întreprinderea

Individuală „Miculeț Izverschi”, a depus apel nemotivat, ulterior la 21 septembrie 2016

a depus apel motivat solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 13 iunie 2016 și emiterea unei decizii de admitere a acțiunii înaintate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, s-a respins apelul

declarat de Întreprinderea Individuală „Miculeț Izverschi”, și s-a menținut hotărârea

judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 iunie 2016.

La 16 ianuarie 2017, Întreprinderea Individuală „Miculeț Izverschi”, a declarat

recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 13 iunie 2016 și

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, solicitând casarea acestora și

emiterea unei noi decizii de admitere a pretențiilor înaintate.

Recurentul a depus cerere de recurs în temeiul art. 432, alin. (2), lit. d) Codul de

procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au

fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a aplicat în

mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În motivarea recursului recurentul a reiterat că instanțele investite cu judecarea

fondului au ignorat faptul că persoana prezentă la efectuarea contorului nu este

reprezentant al Întreprinderii Individuală „Miculeț Izverschi”, și astfel controlul

efectuat a avut loc în lipsa unui reprezentat al consumatorului.

Menționează recurentul că instanțele ierarhic inferioare nu au reținut corect situația

de fapt și anume că controlul efectuat la 25 martie 2014 este ilegal deoarece a fost

efectuat cu încălcări grave a Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei

electrice.

Mai susține că este greșită concluzia instanței de apel precum că, Întreprinderea

Individuală „Miculeț Izverschi”, a recunoscut vinovăția în consumul fraudulos prin

faptul achitării facturii.

În opinia recurentului soluția instanțelor ierarhic inferioare, este adoptată cu

interpretarea eronată a circumstanțelor de drept și de fapt, concluziile fiind în

2

contradicție cu circumstanțele pricinii.

Prin referința depusă la 20 februarie 2017 Întreprinderea cu Capital Străin ”Gas

Natural Fenosa Furnizare Energie” societatea cu răspundere limitată a indicat că soluția

instanței de apel este corectă și legală, iar recursul înaintat de Întreprinderea Individuală

„Miculeț Izverschi”, nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs constatată că

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la 27 octombrie 2016.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare decizia motivată a fost expediată în adresa

participanților la proces la 31 octombrie 2016, iar la materialele cauzei lipsește dovada

recepționării acesteia de către părți (f.d.94).

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost depusă la 16 ianuarie 2017, respectiv recursul se consideră

depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

3

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Întreprinderea

Individuală „Miculeț Izverschi” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Miculeț Izverschi” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Galina Stratulat

judecători Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

4