2ri-35/17 — recunoașterea dreptului de proprietate

2ri-35/17 — recunoașterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: M. Moraru dosarul nr.2ri-35/17

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Ala Cobăneanu,

Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către avocatul Valerian Bordeianu în

interesele Elenei Bezgubov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Bezgubov

împotriva Societății Comerciale „Radilen-Com” societate cu răspundere limitată în

procedură de insolvabilitate cu privire la recunoașterea datoriei conform

contractului de investiții și a dreptului de proprietate asupra apartamentului și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 25 februarie 2015, Elena Bezgubov a depus în instanța de drept comun,

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, o cerere de chemare în judecată împotriva SC

„Radilen-Com” SRL privind recunoașterea datoriei SC„Radilen-Com” SRL față de

Bezgubov Elena, conform contractului de investiții nr. 4 din 18 octombrie 2005 în

mărime de 10 500 dolari SUA și 4 000 Euro și a dreptului de proprietate asupra

apartamentului nr.22 cu două odăi, cu suprafața de 55 m.p., amplasat la etajul I, în

casa nr. 8/1 mun. Chișinău, or. Cricova str. Libertății, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale reclamanta a indicat că, la 18 octombrie 2005,

investitoarea Maria Melnic a încheiat cu SC „Radilen-Com” SRL contractul de

investiții nr. 4, privitor la construcția unui apartament, în care a fost stabilit prețul

apartamentului nr. 22 cu două odăi, cu suprafața de 55 m.p., amplasat la etajul 1, în

casa nr. 8/1 mun. Chișinău, or. Cricova, str. Libertății, în sumă de 15 000 dolari

SUA.

Indică reclamanta că, în scopul onorării obligațiunilor contractuale, Maria

Melnic a efectuat plata în rate, după cum urmează: la 18 octombrie 2005 - 2000

Euro, 1000 dolari SUA, la 24 ianuarie 2006 - 3000 dolari SUA, la 15 iulie 2007 -

500 dolari SUA, la 20 aprilie 2007 - 1000 dolari SUA, la 13 iunie 2007 - 500

1

dolari SUA, la 27 iunie 2007 - 400 dolari SUA, la 14 decembrie 2007 - 600 dolari

SUA, la 2008 - 500 dolari SUA, la 30 septembrie 2008 - 3000 dolari SUA, la 02

mai 2000 Euro. Astfel indică că, suma totală investită de Maria Melnic constituie

suma de 10 500 dolari SUA și 4000 Euro.

Indică reclamanta că, în temeiul contractului de investiții nr.4 din 18

octombrie 2005 a acordului adițional la acesta, cu consimțământul debitorului SC

„Radilen-Com” SRL, Maria Melnic a cesionat, iar Elena Bezgubov a preluat

drepturile și cumpărătorului ce izvorăsc din acest contract.

Indică reclamanta că, debitorul SC „Radilen-Com” SRL, nu și-a onorat

obligațiile contractuale conform contractului nr.4 din 18 octombrie 2005 și

acordului adițional din 30 septembrie 2008, nu a finisat lucrările de construcție, a

transmis creditorului Bezgubov Elena fără întocmirea actului de predare-primire,

transmiterea actelor necesare înregistrării la organul cadastral a dreptului de

proprietate a creditorului Bezgubov Elena asupra apartamentului indicat în

contract.

La 25 octombrie 2011 prin hotărârea Curții de Apel Economice a fost

intentat procesul de insolvabilitate în privința SC „Radilen-Com” SRL și

administratorul insolvabilității.

La 20 decembrie 2011, reprezentantul creditorului Elena Bezgubov, Victor

Mazniuc a depus o cerere de validare a creanțelor creditorului Bezgubov Elena, iar

la 15 octombrie 2012 a înaintat o cerere privind concretizarea cererii de validare a

creanțelor.

La 26 noiembrie 2012, administratorul insolvabilității a întocmit Tabelul

creanțelor înaintate de creditorul Bezgubov Elena și a indicat greșit mărimea

creanței în sumă de 1500 dolari SUA în loc de 15000 dolari SUA.

Menționează reclamanta că, la 28 noiembrie 2014 a fost depusă cerere de

modificare și concretizare a cererii de validare a creanțelor, iar prin încheierea

Curții de Apel Chișinău din data de 15 decembrie 2014 a fost respinsă cererea

înaintată de Elena Bezgubov.

Prin urmare, solicită Elena Bezgubov recunoașterea datoriei SC „Radilen-

Com” SRL față de Bezgubov Elena conform contractului de investiții nr. 4 din 18

octombrie 2005 în mărime de 10 500 dolari SUA și 4 000 Euro și a dreptului de

proprietate asupra apartamentului nr.22 cu două odăi, cu suprafața de 55 m.p.

amplasat la etajul 1, în casa nr. 8/1 mun. Chișinău, or. Cricova, str. Libertății,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 29 mai 2015, reprezentantul SC „Radilen-Com” SRL, administratorul Ion

Popa a înaintat un demers, prin care a solicitat strămutarea cauzei nominalizate la

Curtea de Apel Chișinău în instanța de insolvabilitate, motivând prin faptul că,

pârâtă – SC „Radilen-Com” SRL se află în procedură de insolvabilitate, care se

află spre judecare la Curtea de Apel Chișinău, iar, potrivit art.5 din Legea

insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012 cauzele ce vizează masa debitoare a

debitorului aflat în insolvabilitate se examinează de instanța de insolvabilitate în a

cărei procedură se află dosarul de insolvabilitate.

Astfel, la 01 decembrie 2015, prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău a fost strămutată după competență pricina civilă în cauză - la Curtea de

Chișinău.

2

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016 acțiunea

Elenei Bezgubov a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de insolvabilitate, la 08 noiembrie

2016, avocatul Valerian Bordeianu în interesele Elenei Bezgubov a contestat-o cu

recurs.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2016, cererea de

recurs declarată de către avocatul Valerian Bordeianu în interesele Elenei

Bezgubov a fost restituită în baza art. 84, 437 alin. (1) și (2) CPC – recurentul a

depus cererea de recurs fără a indica esența, temeiurile recursului și argumentul

ilegalității deciziei atacate și fără a fi însoțită de dovada plății de stat.

La 29 noiembrie 2016, avocatul Valerian Bordeianu în interesele Elenei

Bezgubov a declarat recurs repetat împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din

27 octombrie 2016, cerând repunerea în termen a recursului, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că instanța de insolvabilitate la

judecarea pricinii a aplicat și interpretat eronat normele de drept material și anume

prevederile art. 3 și art. 19 din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007 la

depunerea banilor de către investitorul Melnic Maria și ulterior Bezgubov Elena.

Menționează că instanța de insolvabilitate n-a dat o apreciere juridică

probelor și anume înscrisurilor de pe contractul de investiții din 18 octombrie

2005, care confirmă faptul că administratorul SC „Radilen-Com” SRL, Timotin

Dumitru a primit banii în sumele indicate, a efectuat personal înscrisurile, a semnat

și a aplicat ștampila întreprinderii. Aceste proceduri și posibilități erau doar în

competența exclusivă a administratorului Timotin.

În același mod instanța a ignorat și faptul, că administratorul Timotin

Dumitru la 12 iunie 2015 a făcut o declarație în formă scrisă, prin care a confirmat

primirea de la investitorul Melnic Maria a sumei de 15000 dolari SUA. Ulterior a

fost semnat acordul adițional la contract, prin care drepturile investitorului Melnic

au fost cedate investitorului Bezgubov Elena. Semnătura administratorului Timotin

Dumitru de pe declarația dată a fost legalizată de notar.

Mai mult, ca atît, instanța de insolvabilitate greșit a concluzionat că nu au

fost respectate prevederile Legii contabilității, însă nu a reținut, că Maria Melnic a

efectuat plata în rate, după cum urmează: la 18 octombrie 2005 - 2000 Euro, 1000

dolari SUA, la 24 ianuarie 2006 -3000 dolari SUA, la 15 iulie 2007 - 500 dolari

SUA, la 20 aprilie 2007 -1000 dolari SUA, la 13 iunie 2007 - 500 dolari SUA, la

27 iunie 2007 -400 dolari SUA, la 14 decembrie 2007 - 600 dolari SUA, iar Legea

contabilității nr. 113 a fost adoptată la 27 aprilie 2007 și a intrat în vigoare la 01

ianuarie 2008. În total până la intrarea în vigoare a Legii contabilității au fost

investiți 2000 Euro și 7000 dolari SUA.

Menționează că inițial a depus recurs nemotivat, deoarece hotărârea instanței

de insolvabilitate nu era redactată, iar în perioada de la 30 octombrie pînă la 11

noiembrie 2016 a fost la tratament într-o instituție medicală din Ucraina și de aceea

a făcut cunoștință cu hotărârea redactată la 16 noiembrie 2016.

La fel, a indicat că ulterior la 21 noiembrie 2016 a recepționat încheierea

Colegiului civil comercial administrativ al Curții Supreme de Justiție din 11

3

noiembrie 2016, motiv din care solicită să fie considerat recursul depus în termen

și încadrat în temei legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi respins ca fiind depus cu omiterea

termenului legal, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină hotărârea primei

instanțe.

Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în

vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfășoară în

conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei

legi.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Prin prisma art. 434 CPC, termenul de declarare a recursului este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 25 februarie

2015, Elena Bezgubov s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SC

„Radilen-Com” SRL solicitând recunoașterea datoriei SC„Radilen-Com” SRL față

de Bezgubov Elena, conform contractului de investiții nr. 4 din 18 octombrie 2005

în mărime de 10 500 dolari SUA și 4 000 Euro și a dreptului de proprietate asupra

apartamentului nr.22 cu două odăi, cu suprafața de 55 m.p., amplasat la etajul I, în

casa nr. 8/1 mun. Chișinău, or. Cricova str. Libertății, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2016 acțiunea

Elenei Bezgubov a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 08 noiembrie 2016, avocatul Valerian Bordeianu în interesele Elenei

Bezgubov a declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 27

octombrie 2016, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie

2016, cererea de recurs declarată de către avocatul Valerian Bordeianu în interesele

Elenei Bezgubov a fost restituită în baza art. 437 alin. alin. (1) și (2) CPC. Însă

recurentul a depus cerere de recurs abia la 29 noiembrie 2016, astfel încălcând

abuziv termenul de declarare a recursului.

Argumentul avocatului Valerian Bordeianu în interesele recurentei Elena

Bezgubov precum că a făcut cunoștință cu hotărârea Curții de Apel Chișinău din

27 octombrie 2016 abia la 16 noiembrie 2016, este declarativ și nu are relevanță,

întrucât acesta a fost prezent în ședința instanței de insolvabilitate la data

pronunțării hotărârii și nu a depus diligența necesară pentru a face cunoștință cu

hotărârea primei instanțe și a înlătura neajunsurile cererii de recurs indicate prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2016 în termenul prevăzut

de lege.

4

Mai mult, din xerocopia pașaportului anexat la cererea de recurs rezultă că

acesta a fost plecat din țara în perioada 30 octombrie 2016 până la 11 noiembrie

2016, pe când cererea de recurs a fost depusă la 29 noiembrie 2016, adică peste

termenul prevăzut pentru declararea recursului.

Or, în conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi

repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat

actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documentele respective etc.).

La caz se reține că, nu poate servi drept temei de repunere în termen a

recursului avocatului Valerian Bordeianu în interesele Elenei Bezgubov nici

încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2016 emisă în temeiul art.

437 CPC, iar alte motive de repunere în termen a recursului și anexarea probelor ce

justifică omiterea acestuia de către avocatul Valerian Bordeianu în interesele

Elenei Bezgubov nu a prezentat.

Astfel, ținând cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la 29

noiembrie 2016, cu încălcarea evidentă a termenului legal prevăzut de art. 8 alin.

(1) din Legea insolvabilității, fără a indica vreun motiv justificativ cu anexarea

probelor în vederea argumentării omiterii termenului legal, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către avocatul Valerian Bordeianu în interesele

Elenei Bezgubov urmează a fi respins ca fiind depus în afara termenului legal.

Prin urmare, argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță,

deoarece nu justifică omiterea termenului de declarare a recursului și solicitarea de

repunere a recursului în termen.

Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele inserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei

căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil

adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt

încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte

părți la un proces echitabil.

În afară de aceasta, în hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 03

aprilie 2008 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dacă termenul

pentru introducerea unei căi ordinare de atac este reînnoit după un interval

considerabil și pentru motive care nu par să fie foarte convingătoare, o asemenea

decizie ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod

similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rând

instanțelor interne sa decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii

ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele

5 sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un

asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces

de către autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci, totuși, posibilitatea

repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa,

la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință.

5

Din considerentele menționate și având în vedere că avocatul Valerian

Bordeianu în interesele Elenei Bezgubov a depus recursul în afara termenului

legal, iar cererea de repunere în termen a recursului este neîntemeiată, Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge demersul de repunere a recursului în termen și de

a respinge recursul ca fiind depus tardiv fără a se pronunța asupra fondului.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv va încălca principiul

securității raporturilor juridice și va duce în mod inevitabil la o nouă condamnare a

Republicii Moldova de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (cauza

Pîrnău și alții vs. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012).

În conformitate cu art. 445 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea avocatului Valerian Bordeianu în interesele Elenei

Bezgubov privind repunerea în termen a recursului.

Se respinge recursul declarat de către avocatul Valerian Bordeianu în

interesele Elenei Bezgubov, ca fiind depus în afara termenului legal.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6