2ra-1525/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-1525/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: A. Cucerescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: N. Budăi, A. Danilov, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Elena Grosu și Serghei

Cighirin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Gonvaro-Con” SRL

către Elena Grosu și Serghei Cighirin cu privire la încasarea datoriei contractuale și

a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Elena Grosu și Serghei Cighirin, și menținută

hotărârea din 11 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 25.05.2017, SC „Gonvaro-Con” SRL a depus cerere de chemare în

judecată către Elena Grosu și Serghei Cighirin, prin care a solicitat încasarea în

mod solidar a datoriei contractuale în sumă de 22755 de Euro și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii a indicat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07

septembrie 2016, menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 15

februarie 2017, a fost dispusă printre altele:

- recunoașterea valabilă a contractului nr. 60 cu privire la investițiile private

în construcția blocului locativ cu apartamente de pe str. XXX, încheiat la 11 mai

2007 în privința apartamentului 1-2 (convențional) cu 4 odăi (118,3 m2), bloc

locativ 2B Platoul 2, et. 1 locativ, cu garaj, încheiat între SC „Gonvaro-Con” SRL

și Grosu Elena;

- recunoașterea dreptului de proprietate a Elenei Grosu și a lui Cighirin

Serghei asupra apartamentului 1-2 din str. XXX, proprietate comună în

devălmășie.

La 24 martie 2017, în temeiul Deciziei Curții de Apel Chișinău din 07

septembrie 2016 și a Contractului de investiție nr. 60 din 11 mai 2007, pârâții și-au

înregistrat dreptul de proprietate asupra următoarelor încăperi situate în Blocul

1

locativ din XXX, și anume: apartamentele 1-2 cu suprafața de 135,8 m.p., nr.

cadastral XXX; încăpere nelocativă cu suprafața de 34,6 m.p. (dintre care,

suprafața la sol - 19,6 m.p. și subsol - 15.0 m.p.), nr. cadastral XXX; încăpere

nelocativă cu suprafața de 7,3 m.p., nr. cadastral XXX.

La 31.10.2008, pârâții au depus o cerere scrisă către SC „Gonvaro-Con” SRL,

prin care au solicitat să li se atribuie o încăpere nelocativă, în scara 1, la etajul 1

lângă ascensor, în blocul locativ din XXX. Astfel, acestora li s-a atribuit încăperea

nelocativă cu suprafața de 7,3 m.p., nr. cadastral XXX, iar la 24 martie 2017,

pârâții au fost înregistrați în Registrul bunurilor imobile în calitate de proprietari ai

acesteia, dar costul acestei încăperi nu a fost achitat de către ei.

În urma măsurărilor efectuate de către OCT Chișinău, s-a stabilit suprafața

finală a apartamentului și a încăperilor nelocative de 162,7 m.p. (135,8 încăpere

locativă) + 19,6 (boxă de garaj, suprafața la sol) + 7,3 (încăpere nelocativă), fiind

stabilită o creștere a suprafeței apartamentului cu 17,5 m.p., prin urmare, pentru

suprafața suplimentară pârâții au acumulat o datorie în mărime de 11 375 de Euro

(17,5 m.p. x 650 Euro).

Din suprafața totală a încăperii nelocative - garaj cu nr. cadastral

0100510.145.01.1171, se va calcula doar suprafața la sol – 19,6 m.p., pe motiv că

prețul subsolului cu suprafața de 15 m.p. este inclus în costul garajului, astfel,

pentru încăperea nelocativă – garaj, pârâții au acumulat o datorie în mărime de 12

740 de Euro m.p. x 650 Euro/m.p.).

Pentru încăperea nelocativă cu suprafața de 7,3 m.p., pârâții au acumulat o

datorie în mărime de 4745 de Euro (7,3 m.p. x 650 Euro/m.p.), iar costul final al

încăperilor (a apartamentului și încăperilor nelocative) este de 105 755 de Euro.

Însă pârâții au achitat către reclamantă, în temeiul Contractului nr. 60 din 11 mai

2007, doar suma totală de 83 000 de Euro, astfel că datoria pentru diferența de

suprafață a pârâților este de 22 755 de Euro (105755 Euro - 83 000 Euro).

Prin hotărârea din 11 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a SC „Gonvaro-Con” SRL

către Grosu Elena, Serghei Cighirin privind încasarea datoriei contractuale și a

cheltuielilor de judecată. S-a încasat în mod solidar de la Grosu Elena și Serghei

Cighirin în beneficiul SC „Gonvaro-Con” SRL datoria contractuală în mărime de

16120 (șaisprezece mii una sută douăzeci) de Euro. S-a încasat în mod solidar de la

Grosu Elena, Serghei Cighirin în beneficiul lui SC „Gonvaro Con” SRL

cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în mărime de 10 639,10

(zece mii șase sute treizeci și nouă, 10) de lei. În rest pretențiile s-au respins.

La 02.11.2018, avocatul Corneliu Chisilița, reprezentant al Elenei Grosu și a

lui Cighirin Serghei, a depus cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond,

solicitând admiterea apelului, casarea în parte a hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 11 octombrie 2018, în partea în care s-a admis parțial acțiunea

înaintată de SC „Gonvaro-Con” SRL împotriva Elenei Grosu și Serghei Cighirin

cu privire la încasarea datoriei contractuale, cheltuielilor de judecată, cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel a Chișinău, apelul declarat a

fost respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță a adoptat o

2

hotărâre legală și întemeiată, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale

participanților la proces, bazată pe un fundament temeinic și pe materialul probator

administrat, fiind determinat corect raportul juridic dedus judecății, stabilite și

elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii,

probelor prezentate dându-li-se o apreciere completă, obiectivă și sub toate

aspectele.

La 05.06.2019, Elena Grosu și Serghei Cighirin au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 04 aprilie 2019.

În motivarea recursului au indicat că decizia instanței de apel o consideră

neîntemeiată și ilegală, având multiple aprecieri eronate atât în fapt, cât și în drept.

Instanța de judecată, la examinarea cauzei, a aplicat eronat prevederile legale,

concluziile expuse atât în decizia instanței de apel, cât și în hotărârea primei

instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, iar aprecierile instanței de

judecată sunt bazate pe interpretarea eronată a normelor de drept material, în

consecință aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată și respectiv nu a fost

aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

Astfel, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere integrală a

acțiunii.

La 16.07.2019, SC „Gonvaro-Con” SRL a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat ca recursul să fie considerat inadmisibil.

La 04.10.2019, Elena Grosu și Serghei Cighirin au depus recurs suplimentar,

invocând aceleași temeiuri ca și în recursul inițial.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 04

aprilie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 18 mai

2019 (f. d. 230). Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale

și au declarat recursul împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Elena Grosu și Serghei Cighirin, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

3

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Elena Grosu și Serghei Cighirin, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432

al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Elena Grosu și Serghei Cighirin.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Elena Grosu și Serghei

Cighirin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

5