2ra-187/17 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-187/17 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr.2ra-187/17

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ursu Marcel împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republici Moldova și cererea de

alăturare la apel depusă de Procuratura Generală a Republicii Moldova, și menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 decembrie 2015 prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 12 iunie 2015, Ursu Marcel, reprezentat de avocatul Corjan Angela a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM și

Procuraturii Generale a RM cu privire la repararea prejudiciului material și moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la data 19 decembrie 2014, de

către Inspectoratul de Poliție Botanica, mun. Chișinău, în privința sa a fost pornită

urmărirea penală pe semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 360 alin.

(1) Cod Penal, luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea

documentelor, dacă această faptă a fost săvârșită din interes material sau din alte

motive josnice.

Astfel, i-a fost incriminat precum că la data de 09 octombrie 2014, din interes

material a sustras și tăinuit buletinul de identitate al cet. Bodiu Andrian cu seria A

88001670 din ap. 80, situat pe str. Busuicescu 16, mun. Chișinău.

Menționează reclamantul că, la data 05 ianuarie 2015 organul de urmărire

penală a emis ordonanță privind necesitatea înaintării unui demers de către

Procuratura sec. Botanica, mun. Chișinău cu privire la autorizarea percheziției la

domiciliul său în scopul depistării și ridicării buletinului de identitate pe numele cet.

Bodiu Andrian precum și altor obiecte sau documente care ar putea avea importanță

pentru cauza penală intentată.

Drept urmare, de către Procuratura sec. Botanica, mun. Chișinău, a fost înaintat

un demers privind autorizarea percheziției la domiciliul său pe str. Cetatea Albă nr.

130, mun. Chișinău în motivarea căruia a fost invocată necesitatea percheziției în

scopul depistării și ridicării buletinului de identitate cu seria A 88001670 al cet.

Bodiu Andrian, precum și a altor obiecte sau documente, care ar putea avea

importanță pentru cauza penală nr. 2014422466 pornită la 19 decembrie 2014.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 20 ianuarie 2015, a

fost admis demersul și autorizată efectuarea percheziției, care a avut loc la începutul

lunii martie 2015 însă, în urma acesteia nu a fost depistat buletinul de identitate căutat

și nici alte careva obiecte materiale, care constitui temei de a presupune că dânsul a

luat careva mijloace bănești de la pretinsa parte-vătămată.

Iar la 24 martie 2015, în lipsa unor probe și materiale confirmative, pertinente

și concludente de bănuială rezonabilă în comiterea infracțiunii incriminate, i-a fost

înmânată ordonanța de punere sub bănuire.

Indică reclamantul că în urma mai multor acțiuni procesuale, inclusiv a

confruntărilor între dânsul în calitate de bănuit, însoțit de apărător din oficiu, cu

presupusa parte-vătămată Bodiu Andrian, nu s-au constatat cele spuse de partea-

vătămată, iar martorul Godorog Andrei a infirmat cele spuse de partea-vătămată și a

relatat că cet. Ursu Marcel nu are nici o legătură cu infracțiunea în comiterea căreia a

fost bănuit.

La fel, menționează că după confruntare și punerea sa sub bănuire la data de 24

martie 2015, a fost nevoit, să angajeze un avocat pentru apărarea intereselor și

drepturilor sale, cu care a încheiat în acest sens un contract de consultanță, asistență și

reprezentare juridică.

A doua zi după confruntare a avut loc o întrevedere cu avocatul, a fost

consultat pe cauza penală pentru alegerea mijloacelor și stabilirea tacticilor de

apărare, întocmirea cererilor și demersurilor întru solicitarea copiilor de pe actele

procesuale în vederea apărării și ulterior întocmirea plângerii la procuratură pentru

încetarea procesului și scoatere sa de sub bănuire.

Astfel, în rezultatul depunerii cererii la IP Botanica privind oferirea copiilor de

pe materialele cauzei penale și a plângerii de a fi scos de sub urmărire penală, prin

ordonanța Procuraturii sectorului Botanica din 30 martie 2015, a fost scos de sub

urmărire penală.

Susține reclamantul că, în perioada efectuării urmăririi penale, din momentul

recunoașterii sale în calitate de bănuit la 24 martie 2015 și până la 30 martie 2015, a

suportat cheltuieli pentru asistența juridică și anume a angajat un avocat, căruia la

semnarea contractului i-a achitat suma de 2 000 lei, pentru oferirea consultanței

juridice, întocmirea cererilor și demersurilor în apărarea sa, cheltuieli care sunt

confirmate prin ordinul de plată, anexat la materialele cauzei.

Menționează reclamantul că, în legătură cu evenimentele care au avut loc, după

recunoașterea sa în calitatea de bănuit, în urma vizitelor și participării la diferite

acțiuni procesuale la ofițerul de urmărire penală și la procuratură, în permanență, era

stresat și deseori avea perioade de depresii, deoarece, deși, nu a comis infracțiunea

imputată era tratat ca un infractor.

De asemenea, indică că percheziția, care a fost efectuată la domiciliul său a fost

efectuată fără prezența martorilor-asistenți fapt, ce l-a indignat și mai mult.

Necătând la faptul că a solicitat în mod verbal colaboratorilor de poliție, care

au efectuau percheziția, asigurarea cu martori-asistenți, această cerință nu a fost

satisfăcută și nici nu a fost consemnată în procesul-verbal de percheziție.

Totodată, având în vedere că la domiciliul său în timpul percheziției era

prezentă soția cu copilul mic, de vârsta mai puțin de 1 an, tratamentul, atitudinea și

comportamentul polițiștilor în cadrul acțiunilor procesuale de percheziție i-au afectat

negativ, provocându-le suferințe psihice și fizice.

Indică că, organele de drept au pornit și instrumentat dosarele penale, pornite

pe minciuni și în absență totală a cărorva probe și au ignorat faptul că urmărirea

penală poate fi începută doar în cazul, când din cuprinsul actului de sesizare sau al

actelor de constatare rezultă o bănuială rezonabilă și nu există nici una din

circumstanțele, care exclud urmărirea penală.

Mai susține că în urma plângerii depuse la Procuratura Botanica, mun.

Chișinău, la data de 03 aprilie 2015, prin care a solicitat încetarea procesului penal și

scoaterea de sub urmărire penală, la data 17 aprilie 2015 prin intermediul poștei

electronice, avocatului i-a fost comunicată ordonanța de scoaterea sa de sub urmărire

penală pe cauza penală nr.2014422466, pornită la data de 19 decembrie 2014, din

motiv că fapta nu a fost săvârșită de bănuit.

Concomitent, prin Ordonanța Procuraturii Botanica, mun. Chișinău, a fost

clasat procesul penal nr. 2014422466, pornit la data de 19 decembrie 2014 pe

semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 360 alin. (1), Cod penal.

Astfel, din momentul când a aflat despre urmărirea penală, prin rușinarea sa și

comunicarea ordonanței de punere sub bănuire în comiterea unei infracțiuni,

prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal, de la 24 martie 2015 și până la aducerea la

cunoștință despre ordonanță de scoatere de sub urmărire penală emisă la 30 martie

2015 și comunicată apărătorului abia la data de 17 aprilie 2015, în permanență s-a

simțit umilit de faptul, că a fost pus sub bănuială, de faptul, că la domiciliul său a fost

efectuată percheziția în lipsa martorilor-asistenți, în prezenta soției cu copilul minor

de numai 1 an în brațe, a fost chemat la inspectoratul de poliție, procuratură, s-a aflat

în incinta acestor clădiri fără nici o vină, de atitudinea angajaților procuraturii,

poliției, care îl priveau și se comportau cu el ca cu un infractor, umilința și

intimidarea sa față de alte persoane ce vizitau aceste instituții.

Mai mult ca atât în legătură cu acest proces a fost discreditat în fața soției,

rudelor, vecinilor și a colegilor de serviciu, care cunoșteau despre problema dată.

În consecință toate împrejurările create, stările de stres și perioadele de

depresie i-au provocat suferințe psihice și dureri fizice, iar prin acțiunile nelegitime

ale organelor de urmărire penală i-a fost înjosită onoarea și demnitatea de om, de

cetățean al Republicii Moldova și de locuitor al municipiului Chișinău, care este

capitala statului de drept Republica Moldova.

În acest context, relevă că umilința, intimidarea, suferințele psihice și fizice,

înjosirea onoarei și demnității i-au provocat o pagubă morală imensă, pe care, ținând

cont de faptul, că are poziție de autoritate pozitivă în familia sa, la serviciul său, față

de vecinii blocului locativ și în localitatea, în care trăiește, că este corect cu colegii

săi de serviciu, că are familie și rude, care îl respectă și se mândresc cu el, o apreciază

la suma de 30 000 lei.

În cadrul dezbaterilor judiciare Ursu Marcel, reprezentat de avocatul Corjan

Angela a depus cerere de concretizare a cerințelor prin care din motivele invocate în

acțiunea inițială a solicitat încasarea sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică acordată pe cauza penală de punere sub urmărire penală, în temeiul

art. 7 lit. e) din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, repararea prejudiciului

moral în mărime de 15 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 decembrie 2015

acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor RM în beneficiul lui Ursu Marcel prejudiciul moral în

mărime de 2 000 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 500 lei, iar

în total suma de 2 500 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al RM și cererea de alăturare la apel depusă de

Procuratura Generală a RM și menținută hotărârea primei instanțe. Totodată, a fost

încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului justiției al RM în

beneficiul lui Ursu Marcel cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 500 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei și

prevederile art. 23 alin. (3), 525, Cod procedură penală, care reglementează

asigurarea drepturilor victimei în urma infracțiunilor, abuzurilor de serviciu și

erorilor judiciare și acțiunea pentru repararea prejudiciului și art. art. 3, 6 al Legii cu

privire la modul de repararea a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998, a găsit drept corectă constarea primei instanțe

vizavi de dreptul lui Ursu Marcel la repararea prejudiciului moral, concluzionând în

acest sens că în privința ultimului organul de urmărire penală a întreprins acțiuni de

punere sub urmărire penală, efectuare a percheziția la domiciliul și recunoaștere în

calitate de bănuit, acțiuni care se prezumă a fi ilegale atâta timp cât ulterior prin din

30 martie 2015 Ursu Marcel a fost scos de sub urmărire penală și clasat dosarul

penal.

Totodată, cu referire la cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a

reținut reglementările art. 11 din Legea menționată, precum și art. 1422 alin. (1), art.

1423 alin. (1) Cod civil și a considerat că prima instanță justificat a apreciat

cuantumul prejudiciului moral care ar trebui să-i acorde reclamantului o satisfacție

echitabilă în sumă de 2 000 lei, remarcând durata procedurii penale de 3 luni și 12

zile, gravitatea faptei incriminate și natura dreptului lezat - drepturilor reclamantului

la siguranța personală și respectarea vieții private.

La data 02 decembrie 2016 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să

fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că nu a recepționat copia deciziei din 28

aprilie 2016 și nu a nu a fost citat pentru ședințele instanței de apel din 07 aprilie

2016 și 28 aprilie 2016, iar decizia instanței de apel i-a devenit cunoscută doar la

data de 17 noiembrie 2016, când s-a prezentat în prima instanță și a ridicat dosarul

pentru a lua cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel.

Cât privește fondul cauzei, susține că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material și a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a probelor

anexate la dosar, fapt ce a dus la emiterea unei decizii ilegale și neîntemeiate

Consideră că instanțele ierarhic inferioare nejustificat și exagerat au dispus

încasarea în beneficiul lui Ursu Marcel a sumei de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral, în condițiile în care la caz nu există nici un temei de acordare a despăgubirii

bănești, întrucât în speță nu au fost constatate drept ilegale acțiunile organelor de

drept, precum și nu a fost demonstrat prin probe pertinente, concludente și

argumente justificative suportarea suferințelor morale.

Insistă că suma acordată de către instanță pentru despăgubirile morale în

mărime de 2000 lei este exagerată și neechitabilă suferințelor pretinse, că ar fi fost

posibil suportate ținându-se cont de natura dreptului lezat, durata desfășurării

urmăririi penale, neaplicării măsurilor preventive, statutul și vârsta reclamantului,

precum și de faptul că cauza penală intentată în privința acestuia nu a fost înaintată

în judecată fiind încetată la etapa urmăririi penale.

La 13 ianuarie 2017, Procuratura Republicii Moldova a depusă referință la

recursului declarat de Ministerul Justiției al RM invocând temeinicia acestuia și

solicitând diminuarea prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Ursu Marcel până

la limita rezonabilă.

Examinând temeiurile invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarate de către Ministerul Justiției al RM este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în față completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) și alin. (2) CPC, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de

2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum se constată la caz, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 16 decembrie 2015, prin care a fost admisă parțial

acțiunea înaintată de Ursu Marcel și încasată din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Ursu Marcel suma de 2 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, Ministerul

Justiție al RM a declarat apel nemotivat împotriva acesteia (f. d. 80).

Drept urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2016 nu

s-a dat curs cererii de apel, cu acordarea Ministerului Justiției al RM a unui termen

până la dat de 17 martie 2016, pentru depunerea apelului motivat și comunicat

apelantului că chestiunea privind primirea spre examinare a cererii de apel v-a fi

soluționată în ședința de judecată numită pentru 17 martie 2016, ora 10.30 (f. d. 97-

98).

La fel, materialul probator atestă că copia încheierii prin care nu s-a dat curs

cererii de apel a fost recepționată de apelant la 25 februarie 2016, fapt ce se confirmă

prin Avizul de recepție CN din 24 februarie 2016, iar la de 10 martie 2016 Ministerul

Justiției al RM a depus apelul motivat (f. d. 99, 100, 103-107).

Ulterior, la 17 martie 2016 Ministerul Justiției al RM a depus o cerere prin care

a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa (f. d. 111), iar la 28 aprilie 2016, instanța de

apel conducându-se de prevederile art. 379 alin. (1) CPC, care indică că

neprezentarea în ședință de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanților

acestora, precum și a unui alt participant la proces, citați legal despre locul, data și

ora ședinței, nu împiedică judecarea apelului, a dispus examinarea cauzei în lipsa

Ministerului Justiției al RM.

La capitolul dat se impune a fi menționat că la data de 24 mai 206, instanța de

apel a expediat pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv recurentului

Ministerul Justiției al RM copia deciziei pronunțate la 28 aprilie 2016, după care la

30 mai 2016, cauza civilă a fost transmisă în prima instanță, la caz, Judecătoria

Buiucani mun. Chișinău (f. d. 151-152).

Este cert și faptul că la 06 iunie 2016, Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a

expediat în adresa Ministrului Justiției al RM titlurile executorii nr. 2-3515/15 emise

în temeiul hotărârii din 16 decembrie 2015, care potrivit Avizului de recepție CN 07

din 08 iunie 2016, au fost recepționate de către destinatar la 09 iunie 2016.

Cu toate acestea, Ministerul Justiției al RM doar la 17 noiembrie 2017, s-a

adresat cu o cerere Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, prin care a solicitat

acordarea posibilității de a face cunoștință cu materialele cauzei, iar la data de 02

decembrie 2016, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 28 aprilie

2016, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC.

Mai mult decât atât, Ministerul Justiției al RM în recursul declarat nu a invocat

careva motive întemeiate ce ar demonstra depunerea recursului în termen, sau

omiterii acestuia din motive justificate.

Or, la caz este evident că Ministerul Justiției al RM, contestând cu apel

hotărârea primei instanțe și solicitând la 17 martie 2016 instanței de apel examinarea

cauzei în lisa sa, precum și recepționând la 09 iunie 2016 titlurile executorii expediate

de prima instanță pentru executare (f.d.80, 111155-156), a avut la cunoștință atât

despre examinarea cât și despre finisarea examinării pricinii în instanța de apel,

respectiv, depunând recursul doar la 02 decembrie 2016, urma să justifice

neîndeplinirea actului procesual în termenul prescris de lege.

Pe de altă parte, Ministerul Justiției al RM având la cunoștință despre

examinarea prezentului litigiu, precum și existența deciziei contestate, trebuia să

întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudența CEDO (Van

Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile

sale de acces la instanță și de a contesta în termen hotărârea judecătorească.

Sub acest aspect, Completul apreciază critic argumentele recurentului precum

că nu a fost citat pentru ședințele instanței de apel din 07 aprilie 2016 și 28 aprilie

2016, or după cum deja a fost menționat prin Avizul de recepție din 24 februarie

2016, Ministerul Justiției al RM a fost înștiințat legal despre ședința instanței de apel

din 17 martie 2016 (f.d. 100).

Iar, prin prisma prevederilor art. 102 alin. (4) CPC, care statuează că

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru

efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară, recurentul nu mai poate invoca că

nu a fost citat în instanța de apel pentru o dată ulterioară, sau că a fost lipsit de

posibilitate de a-și apăra interesele, cu atât mai mult cu cât la data de 17 martie 2016,

a solicitat instanței de apel examinarea cauzei în lipsa sa.

În circumstanțele relevate și ținând cont de perioada de timp scursă de la data

emiterii deciziei contestate și până la data depunerii recursului, și anume 7 luni și 4

zile, invocarea de către recurent a faptului că nu au fost familiarizat cu decizia

adoptată este lipsită de consistență, deoarece un asemenea comportament este de rea-

credință, având în vedere obligația părților de a se interesa de soarta dosarelor despre

care au cunoștință la intervale rezonabile de timp.

În consecință, pentru toate aceste considerente este cert că, depunând cererea

de recurs împotriva deciziei instanței de apel peste un termen mai mare de 7 luni,

recurentul a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în

legislația națională.

La caz, instanța de recurs notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având

în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei

judecătorești emise în instanța de apel și ar leza, în acest mod, principiul securității

raporturilor juridice.

Așa fiind, în speța de referință Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008),

Curtea Europeană a reiterat cu titlu de principiu general că deși, în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite,

ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care

au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar

trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Distinct de cele relatate, Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva