2ra-1168/17 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-1168/17 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Pasecinic dosarul nr. 2ra-1168/17

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Duca Valeriu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală al Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admis apelul

declarat de Duca Valeriu, casată parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 26 mai 2016 și în partea casată emisă o nouă hotărâre de admitere parțială

a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La data de 02 decembrie 2015, Duca Valeriu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, ca urmare a acțiunilor ilegale ale colaboratorilor de urmărire penală.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 17 decembrie 2013 la

Inspectoratul de Poliție raionul Drochia a fost înregistrată plângerea lui Purcel Igor, iar

la 22 iulie 2014 ofițerul de urmărire penală a emis ordonanța de începere a urmăririi

penale nr. 2014120419 conform componenței de infracțiune prevăzută de art. 361 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

Afirmă că la 08 octombrie 2014, a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza

penală sus enunțată și la 22 octombrie 2014, procurorul din Procuratura raionului

Drochia, a emis o ordonanță de încetare a urmăririi penale cu clasarea procesului penal.

Relatează că la 16 ianuarie 2015, procurorul interimar al raionului Drochia, a

emis ordonanța privind abrogarea ordonanței de încetare a urmării penale, pe care a

contestat-o, iar la 24 aprilie 2015 prin încheierea Judecătoriei Drochia a fost încetată

procedura soluționării plângerilor lui Duca Valeriu.

Menționează că la 24 aprilie 2015, a primit înștiințare prin poștă de la Procuratura

Drochia, că la 15 aprilie 2015 de către procuror a fost adoptată ordonanță de încetare a

urmăririi penale nr. 2014120419 cu scoaterea bănuiților Scorpan Vasile și Duca Valeriu

de sub urmărire penală, pe motivul că faptele comise de către aceștia nu întrunesc

elementele componenței de infracțiune prevăzute art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Astfel, reclamantul consideră, că are dreptul la repararea prejudiciului cauzat,

luând în calcul că a avut cheltuieli de transport și a pierdut timpul de lucru, și anume la

28 februarie 2014 a fost la audieri la Inspectoratul de Poliție Drochia, unde a pierdut

două ore din timpul de lucru și a avut cheltuieli de transport pentru bilet tur-retur în

sumă de 174 lei, în total fiind pierdut timpul de muncă de 6 ore (2 ore + 4 ore pe drum),

3 000 lei este salariu mediu pe țară (6 ore * 3 000 lei/173,1 oră = 102 lei, în total 102 +

174,8 lei = 276,8 lei).

Susține că la 08 august 2014 a participat în procedura de recunoaștere a bănuiților

și a fost audiat în calitate de bănuit (2 ore * 3 000 lei/173,1 oră = 34,66 lei), la fel, a

participat în ședința de judecată la Judecătoria Drochia (2 ore * 3 000 lei/173,1 oră =

34,66 lei). A mai avut cheltuieli de transport ( 3 ore * 3 000 lei/173,1 oră = 51,99 lei,

prețul biletelor tur-retur în sumă de 174,8 lei, iar în total 34,66 lei + 34,66 lei + 51,99 lei

+ 174,8 lei = 296,11 lei).

Relevă că la 20 februarie 2015 a participat în ședința de judecată la Judecătoria

Drochia (2 ore * 3 000 lei/173,1 oră = 34,66 lei), și a mai avut cheltuieli de transport ( 3

ore * 3 000 lei/173,1 oră = 51,99 lei, prețul biletelor tur-retur în sumă de 174,8 lei, iar în

total - 34,66 lei + 51,99 lei + 174,8 lei = 261,45 lei), și a avut cheltuieli poștale pentru

expedierea plângerilor în număr de 10 * 6 lei pentru scrisoare = 60 lei, iar în total

prejudiciul material îl constituie: 276,8 lei + 296,11 lei + 261,45 lei + 60 lei = 894,36

lei, luând în calcul rata de inflație de 12%, prejudiciul material constituie 894,36

lei*(l+0,12)=1 001,68 lei.

De asemenea, reclamantul indică că prejudiciul moral constă din perioada

îndelungată de atragere la răspundere penală, începând cu 08 octombrie 2014, când a

fost recunoscut în calitate de bănuit și până la 15 aprilie 2015, când a fost încetată

urmărirea penală nr. 2014120419 cu scoaterea de sub urmărire penală, deci timp de 6

luni, a fost suspus unor suferințe psihice și umilinței.

Astfel consideră că prejudiciul îl constituie 500 euro, care la momentul depunerii

cererii era de 10 500 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza art. 3 alin. (1), lit. a), art.6 lit. b), art. 7 lit. g) și

art. 11 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor de judecată.

Solicită, reclamantul încasarea de la Ministerului Justiției al RM a prejudiciului

material în sumă de 1 001,68 lei și a prejudiciului moral în sumă de 10 500 lei, iar în

total suma de 11 501,68 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20

ianuarie 2016 a fost admis demersul pârâtului Ministerului Justiției al RM privind

atragerea în proces a Procuraturii Generale în calitate de intervenient accesoriu.

La data de 11 aprilie 2016, prin intermediul cancelariei reclamantul a depus o

cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea prejudiciului material cauzat în

sumă de 1 362,24 lei și a prejudiciului moral în mărime de 10 500 lei, iar în total suma

de 11 862,24 lei.

Reclamantul și-a majorat cuantumul prejudiciului material, din motivul că a avut

cheltuieli suplimentare pentru perioada 02 decembrie 2015 – 10 aprilie 2016, și anume

la 30 decembrie 2015 s-a deplasat la Drochia pentru a prezenta ofițerului de urmărire

penală mandatul, unde a pierdut 2 ore din timpul de lucru și a avut cheltuieli de

transport pentru bilete tur-retur în sumă de 174 lei, astfel fiind pierdut timpul de muncă

de 6 ore (2 ore + 4 ore pe drum), 5 000 lei este salariu mediu pe țară (6 ore * 5 000

lei/173,1 oră = 173,31 lei, în total 173,31 + 174 lei= 347,31 lei), iar în afară de aceasta a

avut cheltuieli poștale pentru interpelarea unei informații din 02 martie 2016 - 7,5 lei și

din 23 martie 2016 - 5,75 lei, astfel prejudiciul material suplimentar este de 360,56 lei,

iar în total de 1 362,24 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 mai 2016 a fost

admisă parțial acțiunea, și a fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Duca Valeriu suma de 1 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, iar în rest

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admis apelul declarat de Duca

Valeriu, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 mai 2016, în

partea încasării prejudiciului moral de 1 000 lei și a fost majorată această sumă până la 5

000 lei, în rest cerința privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 500 lei, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

A fost casată parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 mai

2016 în partea în care s-a respins pretenția reclamantului privind încasarea prejudiciului

material în mărime de 1 362,24 lei și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin

care s-a admis parțial cerința reclamantului și s-a încasat din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul reclamantului Duca Valeriu

prejudiciul material în sumă de 696 lei cu titlu de cheltuieli de transport și suma de

73,25 lei cu titlu de cheltuieli poștale și în rest s-a respins cerința cu privire la încasarea

cheltuielilor pentru timpul pierdut în mărime de 483,28 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată, art. art. 1405

alin. (1), 1422, 1423 Cod civil.

Raportând normele legale citate supra la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

conchis că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia că statul urmează să-i repare lui

Duca Valeriu prejudiciul moral cauzat prin supunerea neîntemeiată urmăririi penale,

însă prima instanță nejustificat și neîntemeiat a subestimat compensația bănească în

raport cu suferințele reclamantului în prezenta speță.

Instanța de apel a reținut că la aprecierea prejudiciului moral care îl va acorda

reclamantului Duca Valeriu va ține cont de perioada aflării sub urmărirea penală,

circumstanță care i-a cauzat stare de stres și de frustrare reclamantului, or analizând

circumstanțele de fapt din materialele dosarului se constată cu certitudine că Duca

Valeriu a fost bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) CP,

respectiv s-a aflat sub urmărirea penală din data de 18 octombrie 2014 până la 22

octombrie 2014 și din data de 16.01.2015 până la 15 aprilie 2016, perioadă în care

reclamantului i-au fost cauzate suferințe psihice.

Totodată, instanța de apel a constatat că estimarea de către reclamantul Duca

Valeriu a prejudiciului moral în sumă de 10 500 lei este exagerată și în urma estimărilor

efectuate pe o bază echitabilă, conform prevederilor art. 1423 Cod Civil, a considerat că

este oportun să fie acordat reclamantului suma de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu moral

pe care o consideră rezonabilă, echitabilă și compensatorie, or prejudiciul moral nu

poate fi deturnat de la scopul său, prin majorare, așa cum solicită reclamantul Duca

Valeriu în acțiune, or acest lucru i-ar conferi acestuia un folos material necuvenit, fără o

justificare cauzală în eroarea penală și consecințele acesteia.

La data de 03 aprilie 2017 Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel, verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat dreptul material care

reglementează aprecierea prejudiciului material și moral.

Prin prisma art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, susține

că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și

de urmărire penală sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei

ilicite, respectiv nu orice acțiune a organelor de drept atrage răspunderea statului.

Menționează că Duca Valeriu nu a fost reținut sau arestat, nu a fost nici măcar

învinuit, în privința sa nu a fost aplicată nici o măsură preventivă, astfel, nu a fost

limitat în drepturile sale și tras la răspundere penală pentru a putea fi încasat prejudiciu

din bugetul de stat.

Totodată, specifică că despre cauza penală nu au fost răspândite careva informații

neveridice, iar Duca Valeriu nu a înaintat probe concludente care să ateste faptul că

bănuiala sa ar fi avut efecte negative asupra reputației sale.

Insistă că potrivit legislației procesual-penale , organul de urmărire penală este în

drept să efectueze acțiuni de urmărire penală necesare pentru stabilirea adevărului și

apărarea intereselor altor persoane, inclusiv intereselor statului.

Cât privește prejudiciul moral încasat, remarcă că despăgubirea acordată de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu daunele morale este menită să

furnizeze o compensație financiară și nicidecum nu are drept scop obținerea unor

foloase necuvenite.

Consideră că Duca Valeriu nu a prezentat probe care ar demonstra că ar fi avut

suferințe psihice cauzate ca urmare a pornirii urmăririi penale.

În acest context, invocă că cele patru deplasări tur-retur Orhei-Drochia constatate

de instanța de apel din 28 februarie 2014, 08 august 2014, 20 februarie 2015 și 30

decembrie 2015 întru confirmarea cheltuielilor de transport în sumă de 696 lei nu

reflectă în totalitate scopul deplasării, or, potrivit scrisorii IGP nr. 1195 din 03 februarie

2014 Duca Valeriu a fost invitat să fie audiat la data de 12 februarie 2014, iar pentru

data de 08 octombrie 2014 și 30 decembrie 2015 nu este justificată deplasarea sa la

Drochia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 14 decembrie 2016, a fost

expediată în adresa recurentului la data de 03 februarie 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire nr. 1113 (f. d. 255, vol. I)), și a fost recepționată la data de 10

februarie 2017, ceea ce se atestă prin ștampila cu nr. de intrare 2816 aplicată pe

scrisoarea de însoțire (f. d. 7, vol. II)

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 03 aprilie 2017 în termen.

La data de 15 mai 2017, în adresa intimaților Duca Valeriu și Procuratura

Generală al RM a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Justiției,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La data de 29 mai 2017, intimatul Duca Valeriu a depus referință la recursul

declarat de către Ministerul Justiției al RM împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 14 decembrie 2016, prin care a solicitat declararea recursului drept inadmisibil și

menținerea deciziei instanței de apel ca fiind întemeiată și legală.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Ministerul Justiției al RM, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Ministerul Justiției al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Ministerul Justiției al RM, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva