2ra-628/17 — încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea la răspundere contravențională

prima instanță: A. Negru dosarul nr. 2ra-628/17

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

05 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zagrebelnîi Vasili

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere

contravențională,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

01 aprilie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 29 ianuarie 2016, Zagrebelnîi Vasili a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere

contravențională.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 15 martie 2015 în privința sa a

fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție, iar la data de

16 martie 2015 a achitat amenda în sumă de 300 lei, care i-a fost aplicată în baza

procesului-verbal și decizia agentului constatator.

Susține că prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

15 mai 2015, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iulie 2015,

procesul-verbal cu privire la contravenție din 15 martie 2015 a fost anulat, iar

procesul contravențional încetat.

Menționează că reprezentanții Inspectoratului Național de Patrulare i-au

lezat onoarea și demnitatea catalogându-l ca fiind o persoană fără loc de trai

permanent.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor Legii privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din

25 februarie 1998.

Solicită încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a sumei

achitate cu titlu de amendă, la 16 martie 2015, în mărime de 300 lei și încasarea

din contul bugetului de stat în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de

50 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 aprilie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Zagrebelnîi Vasili, suma de

300 lei, achitată cu titlu de amendă aplicată în baza procesului-verbal cu privire la

contravenție nr. 3508617686756151 din 15 martie 2015 (anulat prin hotărârea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15 mai 2015).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției al RM și menținută hotărârea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din

25 februarie 1998 și art. 1405 Cod civil, care reglementează cazurile, modul și

condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin

acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de

urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța

de apel a considerat legală și întemeiată concluzia primei instanțe de a admite

parțial acțiunea, or prima instanță corect a stabilit temeiul răspunderii statului

pentru prejudiciul material cauzat prin atragerea ilegală la răspunderea

contravențională.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de apel a reținut că prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de

către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe, iar

amenzile se restituie de la buget din fondul în care acestea au fost virate sau de

către organul care a beneficiat de aceste sume.

Or, Inspectoratul Național de Patrulare este o subdiviziune specializată cu

funcție operațională în cadrul Inspectoratului General al Poliției, care la rândul

său se află în subordinea Ministerului Afacerilor Interne al RM care este o

instituție centrală de specialitate finanțată direct de la bugetul de stat,

concluzionând că suma ce urmează a fi achitată cu titlu de reparare a prejudiciului

material, se încasează din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției.

La 28 decembrie 2016, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare.

Menționează că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material

ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în condițiile în

care pentru aplicabilitatea Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, necesită a fi

întrunite atât circumstanțele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea

prejudiciului, cât și cele prevăzute de art. 3 - cazurile de reparare a prejudiciului

material și moral, aceste norme fiind indisolubile nu pot fi aplicate separat.

Susține că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat

prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și

anume existența faptei ilicite și aplicarea legală a amenzii administrative de către

instanța de judecată. În speță, amenda administrativă a fost aplicată de către

agenții constatatori ai Inspectoratului Național de Patrulare, dar nu de către

instanța de judecată.

În contextul dat, consideră că prima instanță eronat a dispus încasarea din

contul bugetului de stat în beneficiul lui Zagrebelnîi Vasili a sumei prejudiciului

moral, în contextul în care la caz nu sunt întrunite toate condițiile de aplicabilitate

a prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.

La fel, relevă că reieșind din prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998, acțiunea înaintată de Zagrebelnîi Vasili împotriva

Ministerului Justiției urmează a fi respinsă, deoarece sarcina compensării

prejudiciului moral și material cauzat reclamantului îi revine subiectului

responsabil care a aplicat ilicit amenda contravențională, și anume Inspectoratului

Național de Patrulare ca entitate juridică autonomă și distinctă ce dispune de

buget propriu.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 13 septembrie 2016, a fost

recepționată de recurent la data de 31 octombrie 2016, fapt ce se confirmă prin

ștampila cu nr. de intrare 20951 aplicată pe scrisoarea de însoțire din 16 septembrie

2016, prin care în adresa recurentului a fost expediată copia deciziei (f. d. 70).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 28 decembrie 2016 împotriva deciziei instanței de

apel din 13 septembrie 2016 în termen.

La data de 27 februarie 2017, în adresa intimatului Zagrebelnîi Vasili a fost

expediată copia recursului declarat de către Ministerul Justiției al RM cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de către Ministerul Justiției al RM este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul

Justiției al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva