2ra-715/18 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-715/18 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani dosarul nr. 2ra-715/2018

judecător: V. Hadîrca

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ion Rotaru, prin intermediul

avocatului Vasile Țurcan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Rotaru, prin

intermediul avocatului Vasile Țurcan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova

cu privire la repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, prin care au fost

respinse cererile de apel declarate de către Ion Rotaru, prin intermediul avocatului Vasile

Țurcan și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 07 martie 2017,

c o n s t a t ă :

La 08 decembrie 2016 Rotaru Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la repararea prejudiciului material, moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 19 iunie 2007 Procuratura

Anticorupție a pornit o cauză penală în baza art. 328 alin. (2) Cod penal, pe faptul depășirii

atribuțiilor de serviciu, comise la data de 07 mai 2007 de către factorii de decizie ai

Comisariatului de Poliție Cimișlia, la baza căreia a stat cererea lui Pădureț Sergiu din 11

mai 2007, în care a invocat că, a fost maltratat și reținut ilegal, cît și alte acte procesuale. La

16 ianuarie 2008 același Organ de urmărire penală, a pornit încă două cauze penale pe

indicii art. 308 și art. 309/1 alin. (3) Cod penal, pe fapte de reținere ilegală și tortură, la fel

comise de factorii de decizie ai Comisariatului de Poliție Cimișlia, în raport cu aceeași

persoană - Pădureț Sergiu.

Afirmă că cauzele menționate au fost conexate într-o singură procedură și la 22

februarie 2008, în baza art. 328 alin. (1) și art. 309/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, au fost puși

sub învinuire fostul comisar de poliție al Comisariatului de Poliție Cimișlia – Rotaru Ion și

șeful poliției criminale - Todiță Sergiu, fiindu-le incriminat că la 07 mai 2007, în incinta

Comisariatului de Poliție Cimișlia l-au maltratat pe Pădureț Sergiu, cauzîndu-i leziuni

1

corporale ușoare, iar apoi l-au reținut în izolatorul de detenție al Comisariatului pînă a doua

zi, fără a-i întocmi acte de reținere.

În luna martie 2008 cauza penală a fost expediată cu rechizitoriu în Judecătoria

Cimișlia, iar la 26 octombrie 2012, prin sentința Judecătoriei Cimișlia, Rotaru Ion și Todiță

Sergiu au fost achitați din lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile lor.

Mai susține că, nefiind de acord cu sentința instanței de fond, procurorul a depus o

cerere de apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii menționate, rejudecarea cauzei penale,

cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpații să fie recunoscuți culpabili de comiterea

infracțiunilor incriminate și să fie condamnați cu privarea de libertate.

La 28 ianuarie 2014 prin decizia Curții de Apel Chișinău, apelul procurorului a fost

respins, fiind menținută sentința de achitare, iar la 10 iunie 2014 prin decizia Curții

Supreme de Justiție a fost admis recursul ordinar al procurorului, casată decizia instanței de

apel, cauza fiind remisă la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

și la 19 martie 2015 prin decizia Curții de Apel Chișinău, apelul procurorului a fost respins,

fiind menținută sentința de achitare.

La 04 august 2015 prin decizia Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

ordinar al procurorului, casată decizia instanței de apel din 19 martie 2015, cauza penală

fiind remisă spre rejudecare în instanță de apel, în alt complet de judecată.

La 11 ianuarie 2016 prin decizia Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de procuror, casată sentința de achitare a Judecătoriei Cimișlia din 26 septembrie

2012, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care Rotaru Ion a fost recunoscut culpabil de

comiterea infracțiunilor incriminate prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, procesul

penal fiind încetat în legătură cu expirarea termenului prescripției atragerii la răspundere

penală, iar în baza art. 309/1 alin. (3) lit. c) Cod penal lui Rotaru Ion i-a fost aplicată o

pedeapsă penală în formă de închisoare pe un termen de 5 ani, în baza art. 90 Cod penal

aceasta fiind suspendată condiționat, pe un termen de probă de un an.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2016, recursul ordinar înaintat

de reclamant a fost recunoscut inadmisibil, fiind menținută decizia instanței de apel din 11

ianuarie 2016.

Menționează reclamantul că, procesul penal a durat 9 ani 1 lună și 11 zile, termen ce

cade sub incidența Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Totodată reclamantul relevă că, dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei

penale i-a fost încălcat prin acțiunile neadecvate a instanțelor de judecată - în primul rînd, în

proces au fost adoptate mai multe hotărîri ale instanțelor, ce au fost recunoscute ilegale, de

trei ori fiind anulate de Curtea Supremă de Justiție, cu trimiterea dosarului la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată și indiferent de alte motive, aceste circumstanțe

au dus la tergiversarea procesului și constituie elemente vădite ale încălcării termenului

rezonabil, iar în al doilea rînd, instanțele de judecată în calitate de diriguitoare ale

procesului, au dat dovadă de o atitudine lipsită de celeritate, manifestînd de asemenea o

toleranță neîndreptățită față de procurorii, care prin comportarea lor provocau tergiversarea

examinării cauzei. În al treilea rînd, pe parcursul procesului în Curtea de Apel Chișinău

permanent a existat problema completelor de judecată, care prin hotărîrile Președintelui

Curții au fost schimbate de 8 ori.

2

Indică că un motiv relevant a încălcării termenului rezonabil au fost acțiunile

procurorilor, care au fost implicați în procesul penal și care se soldau cu tergiversarea

examinării cauzei.

Reclamantul expune că procesul penal a fost pornit la 11 mai 2007, în baza cererii

lui Sergiu Pădureț. În lunile mai-iunie 2007 existau și alte acte procesuale în care

reclamantul de facto era recunoscut ca bănuit, dar timp de 9 luni procesul penal a derulat

lent, de mai multe ori termenul urmăririi penale fiind prelungit, fără ca reclamantul să fie

citat și audiat, sau cel puțin de la el să fie preluată o explicație. Abia în februarie 2008 el a

fost citat, fiind pus de îndată sub învinuire.

Mai specifică că după punerea cauzei penale pe rol în Judecătoria Cimișlia,

procurorul pe caz, nu s-a prezentat la multiple ședințe de judecată, fără a înștiința părțile. În

total, procurorul nu s-a prezentat la 9 ședințe de judecată, la 5 ședințe de judecată el nu s-a

prezentat consecutiv, prin aceste lipse provocînd o tergiversare a procesului penal de 8-9

luni.

Reține reclamantul că tergiversarea procesului a avut loc și în instanța de apel, din

cauza acțiunilor sau inacțiunilor procurorului.

Ca urmare, reclamantul indica că un parcurs atît de îndelungat și controversat al

procesului penal, evident s-a soldat cu prejudicii materiale în formă de cheltuieli de

deplasare la proces, de asistență juridică, ș.a., pe care le-a suportat el cît și apărătorul său, au

fost citați și s-au prezentat în Organul de urmărire penală și în instanțele de judecată peste

50 de ori, o mare parte din prezențe fiind în Judecătoria Cimișlia, aceste cheltuieli se ridică

la zeci de mii de lei.

Considera reclamantul că, însuși durata de peste 9 ani a procesului penal, în mod

logic este una demonstrativă și evident, fiind grav afectivă pentru reclamant, fiindcă că pe

durata unui așa proces penal, inculpatul se afla într-o stare nervoasă de suspans,

incertitudine și așteptare a deznodămîntului. Indiferent de rezultatul ipotetic final, aceste

afecțiuni se amplificau și deveneau tot mai grave odată cu creșterea duratei procesului

penal, iar un termen de peste 9 ani, este unul vădit excesiv și nociv.

Menționa reclamantul că din organele MAI, el s-a concediat în luna ianuarie 2008,

cu ieșirea la pensie, fiind la acel moment o persoană întocmai aptă de muncă în profesia de

jurist pe care o deține, sau într-o profesie tangențial asemănătoare. Evident că avînd statut

de acuzat într-un proces penal, pentru el practic era imposibil ca să se angajeze într-o

funcție publică. Dar, inițial procesul penal nu a fost un impediment ca el să se angajeze în

cîmpul muncii, însă procesul, cu zecile de citări în instanțe și cu absențele de la locul de

muncă, nu putea rămîne neobservat și fără urmări, astfel că a fost nevoit să se concedieze.

Respectiv pe durata de mai departe a procesului penal, a fost pus în situația să se abțină de a

se angaja în cîmpul muncii, pentru a evita cazuri de așa gen. Ca urmare i-a fost afectată

activitatea de muncă, cu consecințele de rigoare.

Afirma reclamantul că durata excesivă a procesului l-a afectat grav, în virtutea

statutului social, a biografiei și a reputației sale.

Consideră că suma de 250 000 lei apreciată ca prejudiciu moral ar fi o retribuție

echitabilă și rezonabilă în raport cu circumstanțele și suferințele suportate în procesul penal

și în raport cu jurisprudența CEDO.

Solicită reclamantul repararea prejudiciului material în sumă de 31 000 lei, a

prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

3

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 07 martie 2017 a fost

admisă parțial acțiunea, a fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Ion Rotaru prejudiciul moral în mărime de 40 000 lei și cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 5 000 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

La 14 martie 2017 Ion Rotaru, prin intermediul avocatului Vasile Țurcan a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 07 martie 2017,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de admitere integrală a acțiunii.

La 23 martie 2017 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 07 martie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017 au fost respinse cererile

de apel declarate de către Ion Rotaru, prin intermediul avocatului Vasile Țurcan și

Ministerul Justiției, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 07

martie 2017.

La 19 februarie 2018 Ion Rotaru, prin intermediul avocatului Vasile Țurcan a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a apreciat

eronat și arbitrar circumstanțele și probele din dosar și discriminatoriu cuantumurile

prejudiciilor. Totodată instanța de apel a aplicat eronat legea, precum și analogia legii și a

dreptului.

Susține că instanța de apel în decizie a omis să se expună referitor la consecințele

cauzate de acțiunile instanțelor de judecată, în situația când acestea pe tot parcursul

procesului au fost controversate și prejudiciabile.

Consideră că motivarea deciziei instanței de apel referitor la prejudiciul moral în

mărime de 40 000 lei este o interpretare și aplicare eronată a Legii nr.87 și a jurisprudenței

CEDO.

Referitor la respingerea capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciul

material în mărime de 31 000 lei, recurentul susține că instanța de apel eronat a aplicat

prevederile Legii nr.1545 care nu reglementează modalitatea de reparare a prejudiciului

cauzat prin încălcarea termenului rezonabil al desfășurării unui proces și este una distinctă

de Legea nr.87. Mai mult, instanța de apel a aplicat eronat și prevederile Legii nr.87, dar și

a altor acte normative care au tangențe cu acest capitol pentru că această lege conține și

dispoziții referitoare la astfel de prejudicii.

Astfel menționează recurentul că termenul de 9 ani de aflare într-un proces penal,

pentru o persoană ca el a fost unul extrem de afectiv, cu repercusiuni pe care le resimte și

în prezent. Or, instanțele de judecată au recunoscut faptul că procesul penal s-a desfășurat

cu o încălcare a termenului rezonabil, însă prejudiciile acordate, de departe nu sunt

echitabile.

La 26 martie 2018 Ministerul Justiției al RM a depus recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie respinsă integral.

4

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la adoptarea deciziei a încălcat

normele de drept material și a apreciat arbitrar probele din dosar.

Consideră că instanța de apel a determinat de sine stătător poziția participanților la

proces și a dat dovadă de o examinare superficială a criteriilor de apreciere a duratei

procedurilor, care sunt : complexitatea cauzei, comportamentul părților și miza (interesul)

pentru reclamant.

Mai opinează că instanța de apel la caz, în mod nejustificat și neîntemeiat a dispus

acordarea prejudiciului moral în cuantum de 40 000 lei, în condițiile în care pricina nu a

fost examinată sub toate aspectele și s-a acordat o apreciere eronată a probelor anexate la

materialele cauzei. Or, cuantumul prejudiciului moral este excesiv și vădit disproporțional

în corelație cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Respectiv, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate la 19

februarie 2018 și 26 martie 2018 în termen, în cazul în care copia deciziei Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2017 a fost expediată participanților la proces la 12 decembrie

2017 (f.d.180), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către

recurenți.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 14 martie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Ministerului

Justiției copia cererii de recurs depusă de Ion Rotaru cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Iar, la 29 martie 2018, în adresa lui Ion Rotaru, Curtea Supremă de Justiție a

expediat copia cererii de recurs depusă de Ministerul Justiției cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate în

recursuri în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) a aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,

iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

5

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că, Ion Rotaru, prin intermediul avocatului

Vasile Țurcan și Ministerul Justiției al RM în cererile de recurs nu au invocat nici unul din

temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3)

din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6 § 1

al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebai și alții

contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursurilor, au fost verificate

minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de Ion Rotaru, prin intermediul avocatului Vasile Țurcan și Ministerul

Justiției al RM, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Ion Rotaru, prin intermediul avocatului Vasile Țurcan și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

6