2rc-30/17 — Încasarea datoriei

2rc-30/17 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.2rc-30/17

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: S. Arnăut

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată ,,Sansilvia” (în proces de faliment) - Vera Popaz,

în cadrul pricinii civile la cererea de validarea popririi depusă de către

lichidatorul ,,Sansilvia” SRL (în proces de faliment) - Vera Popaz, către terțul poprit

,,Moldcărbune” SRL, privind încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care a

fost respinsă cererea lichidatorului Societatea cu Răspundere Limitată ,,Sansilvia” (în

proces de faliment) - Vera Popaz cu privire la aplicarea măsurilor de asigure asupra

bunurilor ,,Moldcărbune” SRL în valoare de 2907 488,97 lei,

c o n s t a t ă:

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2014, s-a intentat procedura

de insolvabilitate față de SRL „Sansilvia”.

La 24 septembrie 2014, administratorul insolvabilității SRL „Sansilvia”, Vera

Popaz, s-a adresat cu cerere privind validarea popririi față de SRL „Moldcărbune”,

cerere care a fost ulterior completată la 24 noiembrie 2014.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014, a fost admisă

cererea lichidatorului întreprinderii debitoare SRL „Sansilvia” - ÎI „Popaz Vera”

privind validarea popririi și s-a încasat de la SRL „Moldcărbune” în beneficiul SRL

„Sansilvia” datoria în sumă de 2 907 488,97 lei.

La 23 decembrie 2014, SRL „Moldcărbune” a declarat recurs împotriva hotărârii

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și remiterea

cauzei spre rejudecare într-un alt complet de judecători.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 februarie 2015, a fost admis

recursul declarat, casată hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014 și

restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, într-un alt complet de

judecători. Pe parcursul examinării cauzei, lichidatorul întreprinderii debitoare SRL

„Sansilvia”, Popaz Vera, a solicitat asigurarea cererii de validare a popririi prin

1

aplicarea sechestrului pe mijloacele bănești și bunurile SRL „Moldcărbune” în valoare

de 2 907 488,97 lei.

În motivarea cererii indică că, din informația obținută, s-a constatat că există un

risc real că o eventuală hotărâre a instanței de judecată privind încasarea sumei de la

terțul poprit la cererea lichidatorului să nu poată fi executată.

Astfel, menționează că conform extrasului din baza de date electronică a

organului cadastral, la situația din 08.06.2015, pe bunurile imobile ale SRL

„Moldcărbune”, baza de cărbuni din or. Căușeni, str. Tighina, 84, sunt aplicate

sechestre în asigurarea acțiunilor înaintate de către creditori către poprit: în baza

încheierii Judecătoriei Râșcani nr.2-1616/05 din 20.05.2005, înregistrat la cadastru la

24.04.2012; în baza încheierii Judecătoriei Căușeni nr.2e-1812/12 din 19.07.2012,

înregistrat la cadastru la 08.04.2013.

Potrivit încheierii Curții de Apel Chișinău nr. 2ac-942/14 din 28.04.2015, s-a

respins ca neîntemeiată cererea SRL „Moldcărbune”, rămânând în vigoare hotărârea

Judecătoriei Căușeni nr. 2e-1812/13 din 13.12.2013 prin care au fost declarate nule

contractele de vânzare-cumpărare prin care SRL „Moldcărbune” a procurat imobilele

de pe str. Tighina, 84, or. Căușeni, astfel micșorându-se activele debitorului din contul

cărora ar fi posibilă achitarea sumei datoriei existente fața de SRL „Sansilvia”.

Mai indică că, SRL „Moldcărbune” are datorii și fața de alți creditori, fiind

înaintate fața de terțul poprit de către acestea, după cum ar fi SRL „Plastecotrans”

care a înaintat spre încasare de la SRL „Moldcărbune” suma de 5 408 251,32 lei

(dosar nr.2p/o-875/2014).

Susține că, în circumstanțele existente, este evidentă necesitatea aplicării

măsurilor în vederea asigurării posibilității executării hotărârii judecătorești viitoare

pe cauză, neaplicarea cărora va duce la diminuarea activelor terțului poprit și

respectiv imposibilitatea ulterioară a încasării sumei datorate SRL „Sansilvia” de la

terțul poprit.

Motivează în cerere că SRL „Sansilvia” este în procedura de faliment, iar sumele

datorate de către SRL „Moldcărbune” care urmează a fi încasate, vor fi folosite pentru

creanțele validate ale creditorilor.

Ulterior, la cererea de aplicare a măsurilor de asigurare, lichidatorul

întreprinderii debitoare SRL „Sansilvia”, Popaz Vera, a înaintat supliment la cerere,

motivând că conform extraselor din baza de date electronică a organului cadastral la

situația din 01.07.2015, sunt aplicate sechestre, interdicții, gaj pe bunurile imobile ale

SRL „Moldcărbune” și anume: pe baza de cărbuni din r-l Cantemir, com.Cania, sat.

Cania; baza de cărbuni din r-l Cimișlia, sat. Mihailovca; baza de cărbuni din r-l

Leova, or. Iargara, str. Ștefan Vodă, 95, menționând că, cele invocate evident arată

necesitatea aplicării măsurilor în vederea asigurării posibilității executării a hotărârii

judecătorești viitoare pe cauză.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, a fost respinsă

cererea lichidatorul Societatea cu Răspundere Limitată ,,Sansilvia” (în proces de

faliment) - Vera Popaz cu privire la aplicarea măsurilor de asigure asupra bunurilor

,,Moldcărbune” SRL în valoare de 2 907 488,97 lei.

La 11 noiembrie 2016, lichidatorul Societatea cu Răspundere Limitată

,,Sansilvia” (în proces de faliment) - Vera Popaz a declarat recurs împotriva încheierii

2

Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii contestate cu emiterea unei noi încheieri sub formă de decizie de admitere a

cererii de aplicare a măsurilor de asigure asupra bunurilor ,,Moldcărbune” SRL în

valoare de 2 907 488,97 lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată. Apreciază drept nefondate argumentele aduse

de către instanță în încheierea din 10 noiembrie 2016 privind respingerea măsuri de

asigurare.

În acest sens invocă art. 174 CPC, la cererea participanților la proces,judecătorul

sau instanța poate lua măsuri de asigurare a acțiunii. Asigurarea se admite în orice

fază a procesului, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigura acțiunii ar face

imposibilă executarea hotărârii judecătorești.

Prin urmare, acestea beneficiază de drepturile oferite participanților în proces de

Codul de procedură civilă și de Legea insolvabilității, fiind în drept de a solicita

aplicarea unor măsuri de asigurare la depunerea ofertei de executare, iar în cazul în

care o astfel de cerință a fost formulată, instanța era obligată de a verifica minuțios

temeinicia și suportul juridic a acesteia.

Menționează suplimentar că, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Sansilvia”

este în procedură de faliment, sumele datorate de către ,,Moldcărbune” SRL urmând a

fi încasate și folosite pentru achitarea creanțelor validate ale creditorilor.

Consideră că, neaplicarea măsurii de asigurare a acțiunii, într-o procedură de

validare a proprii care se tergiversează circa 2 ani, în situația în care terțul poprit î-și

înstrăinează bunurile la prețuri de circa 20 de ori mai joase de cât cele de piață, duce

iminent la imposibilitatea executării unei eventuale hotărâri judiciare viitoare, și

respingerea măsurilor în acest caz ar crea premiza de a solicita încasarea sumelor ce

vor fi imposibil de încasat, din contul statului.

Conform art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege. Instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 11 noiembrie 2016, împotriva încheierii instanței de

insolvabilitate din 10 noiembrie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că recurenta își exprimă dezacordul cu soluția

instanței de insolvabilitate prin care a fost respinsă cererea de aplicare a măsurilor de

3

asigurare asupra mijloacele bănești și a bunurilor SRL „Moldcărbune” în limita

revendicărilor din acțiune 2 907 488,97 lei.

Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilității se judecă în instanță

conform normelor generale din prezentul cod, cu excepțiile și completările stabilite de

legislația insolvabilității.

Reglementări similare se regăsesc și în dispozițiile art. 1 alin. (4) al Legii

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, potrivit cărora procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Potrivit art. 5 alin. (2), (3) și (4) al Legii vizate, instanța de insolvabilitate

dispune de competență exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate,

a litigiilor ce țin de masa debitoare și examinează din oficiu toate circumstanțele

relevante cauzei. Încheierile judecătorești pot fi adoptate și fără citarea părților dacă

prezenta lege nu prevede altfel în mod expres.

Conform art. 75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității, din momentul

intentării procedurii de insolvabilitate, sechestrarea patrimoniului debitorului, alte

măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilității/

lichidatorului în dreptul de administrare și de valorificare a masei debitoare aplicate

de alte instanțe de judecată sau de organele abilitate în acest sens se anulează de drept

și se aplică în exclusivitate numai de către instanța de judecată care a intentat

procedura de insolvabilitate.

Astfel, la 24.09.2014, administratorul insolvabilității SRL „Sansilvia”, Popaz

Vera, s-a adresat cu cerere privind validarea popririi față de SRL „Moldcărbune”.

Potrivit art. 126 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, sânt

supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele bănești în numerar și fără numerar, în

monedă națională și în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile

incorporale care sânt datorate debitorului ori sânt deținute în numele său de un terț sau

pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice

existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului

deținute de un terț în numele lui și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz,

poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data

îndeplinirii condiției.

(9) Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea

popririi, administratorul insolvabilității/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la

care terțul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza

instanța de insolvabilitate în vederea validării popririi.

(10) Instanța de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilității/

lichidator, precum și pe terțul poprit, și, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de

validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care

este admisibilă potrivit normelor de drept comun.

În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate

excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în

care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărârea de validare a popririi

este supusă numai recursului de către terțul poprit.

4

(13) După validarea popririi, terțul poprit va proceda la consemnarea sau la plata

datoriei, după caz, în limitele sumei determinate expres în hotărârea de validare. În

caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului

poprit în baza hotărârii de validare, în limitele sumei ce trebuia consemnată sau

plătită.

După cum rezultă din materialele cauzei, în motivarea încheierii, instanța de

insolvabilitate a invocat prevederile art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și 177 alin. (1) și (3)

CPC, concluzionând că, argumentele invocate de lichidatorul SRL „Sansilvia", Vera

Popaz, nu probează temeinicia aplicării măsurilor de asigurare solicitate față de terțul

poprit SRL „Moldcărbune", nu a demonstrat probabilitatea cauzării unui prejudiciu

solicitantului în cazul neaplicării măsurilor de asigurare față de terțul poprit SRL

„Moldcărbune", precum și că neaplicarea măsurilor de asigurare față de terțul poprit

SRL „Moldcărbune" ar face imposibilă sau îngreuna executarea unei eventuale

hotărâri.

Or, creditorul urma să prezinte probe pertinente, concludente și admisibile în

sensul art. 121-122 CPC RM, prin care să confirme argumentele invocate în cererea

de aplicare a măsurilor de asigurare a acțiunii ce ar fi confirmat faptul că în cazul

neluării măsurilor de asigurare ar face imposibilă executarea eventualei hotărâri de

încasare a datoriei.

În conformitate cu prevederile art. 174 alin. (1) CPC, la cererea participanților la

proces, judecătorul sau instanța poate lua măsuri de asigurare a acțiunii. Asigurarea se

admite în orice fază a procesului până la etapa în care hotărârea judecătorească devine

definitivă, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar face

imposibilă executarea hotărârii judecătorești.

În același timp, potrivit art. 177 alin. (1) CPC, în cererea de asigurare a acțiunii

se indică motivele și circumstanțele pentru care se solicită asigurarea acțiunii. Astfel,

încheierea recurată nu conține motivarea instanței vizavi de necesitatea aplicării

sechestrului, or, instanța de insolvabilitate nu aduce nici un argument la acest capitol,

înserând în încheierea recurată solicitatea lichidatorului și normele de drept în baza

cărora a aplicat sechestrul - art. 174-177 CPC.

Or, la pronunțarea încheierii privind aplicarea măsurilor de asigurare sau

neaplicarea acestora, instanțele vor verifica: raționalitatea și temeinicia cerințelor

solicitantului despre aplicarea măsurilor de asigurare; probabilitatea cauzării unui

prejudiciu solicitantului în cazul neaplicării măsurilor asigurătorii; dacă există

periculum in mora (pericol de dispariție, degradare, înstrăinare, risipire a bunului sau

proastă administrare); asigurarea unui echilibru între interesele părților cointeresate;

în ce măsură modalitatea de asigurare a acțiunii solicitate e în corelație cu obiectul

acțiunii înaintate și dacă aceasta va asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de

asigurare.

În context, Colegiul conchide că încheierea recurată nu conține vre-un

raționament din cele enunțate ce ar impune aplicarea sechestrului.

La caz, solicitantul aplicării măsurilor de asigurare nu a adus nici un argument

în favoarea aplicării sechestrului, nu a probat nici într-un fel faptul că neaplicarea

sechestrului ar face imposibilă sau ar îngreuna executarea unei eventuale hotărâri, iar

5

instanța de insolvabilitate corect a respins cererea de aplicare a măsurilor de asigurare

a acțiunii, ca neîntemeiată.

Or, potrivit extrasului din baza de date electronică a organului cadastral la

situația din 08.06.2015, pe bunurile imobile ale SRL,,Moldcărbune” baza de cărbuni

din or. Căușeni str. Tighina, 84, sunt aplicate deja sechestre într-u asigurarea

acțiunilor înaintate de către creditori după cum urmează: în baza încheierii

Judecătoriei Râșcani nr.2-1616/05 din 20.05.2005, înregistrat la cadastru la

24.04.2012; în baza încheierii Judecătoriei Căușeni nr.2e-1812/12 din 19.07.2012

înregistrat la cadastru la 08.04.2013, iar potrivit încheierii Curți de Apel Chișinău

nr.2ac-942/14 din 28.04.2015, s-a respins ca neîntemeiată cererea

SRL"Moldcărbune", rămânând în vigoare hotărârea Judecătoriei Căușeni nr.2e-

1812/13 din 13.12.2013 prin care au fost declarate nule contracte de vânzare-

cumpărare prin care SRL"Moldcărbune" a procurat imobilele de pe str. Tighina, 84,

or. Căușeni.

Mai mult ca atât, din înscrisurile anexate, rezultă că prin aplicarea masurilor de

asigurare asupra bunurilor ,,Moldcărbune” SRL în valoare de 2 907 488,97 lei, va fi

afectată grav activitatea intimatului, fiindu-i restricționat accesul la bunurile sale luate

în locațiune, cât și buna desfășurare a activității agenților economici care au contracte

de sublocațiune și cărora le sunt generate pierderi.

În acest sens, instanța de recurs conchide că toate aceste circumstanțe analizate

în ansamblul lor, constituie temei de respingerea recursului și menținerea încheierii

Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către lichidatorul Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Sansilvia” (în proces de faliment) - Vera Popaz.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, în pricina

civilă la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Sansilvia”, Popaz

Vera cu privire la validarea popririi și încasarea datoriei de la terțul poprit Societatea

cu Răspundere Limitată „Moldcărbune”.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

6