2rh-31/17 — constatarea faptului acceptarii mostenirii si recunoasterea nulitatii inregietrarii dreptului de proprietate

Prima instanță: Judecătoria Bălți, judecător – A. Donos

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, judecători – N. Cernat, S. Filincova, V. Arhip

dos. nr. 2rh-31/17

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul, Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând cererea de revizuire a lui Secico Iurie, reprezentat de avocatul Nina

Matveeva,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Olgăi Chirnoz și Ruslan

Chirnoz către Iurie Secico cu privire la constatarea faptului acceptării moștenirii

prin intrarea în posesie, recunoașterea proprietății de 1/6 din patrimoniul succesoral,

la acțiunea reconvențională a lui Iurie Secico împotriva Olgăi Chirnoz, Ruslan

Chirnoz și OCT Bălți, ÎS „Cadastru” cu privire la recunoașterea nulității înregistrării

dreptului de proprietate, recunoașterea pierderii dreptului la folosirea încăperii de

locuit și înlăturarea obstacolelor în folosirea încăperii de locuit,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 29 septembrie 2011, prin care

a fost considerat inadmisibil recursul lui Secico Iurie împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 12.05.2011, prin care a fost respins apelul lui Secico Iurie declarat

împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți din 04.11.2010 de admitere a acțiunii inițiale și

respingere a cererii reconvenționale,

c o n s t a t ă :

La 26.06.2007, Chirnoz Olga și Chirnoz Ruslan au depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Secico Iurie cu privire la constatarea faptului acceptării

moștenirii prin intrarea în posesie, recunoașterea proprietății de 1/6 din patrimoniul

succesoral.

În motivarea cererii, au indicat că, la 04.01.2000, a decedat mama lor, Chirnoz

Liudmila, după decesul căreia a rămas patrimoniul succesoral compus din 1/3 cotă-

parte din apartamentul nr. 29 de pe str. Independenței, 12, mun. Bălți.

Ei au locuit permanent împreună cu mama lor în apartamentul sus-menționat

atât până la decesul acesteia, cât și după decesul ei, deoarece și ei tot dispun de câte

1/3 cotă-parte din acest apartament, care a fost privatizat de Secico Iurie, Chirnoz

Liudmila și Chirnoz Olga.

După decesul mamei, ei s-au adresat notarului pentru depunerea cererii de

acceptare a succesiunii, însă li s-a refuzat, fiindcă Secico Iurie a intentat acțiune

împotriva lor privind declararea nulității parțiale a contractului de privatizare a

apartamentului nr. 29 de pe str. Independenței, 12, mun. Bălți, acțiunea fiind

respinsă de instanțele de judecată.

Sunt moștenitori de gradul I și continuând să trăiască în apartamentul dat, de

fapt au acceptat succesiunea, întrând în posesia averii formate din 1/3 cotă-parte din

apartament, astfel, convenindu-le 1/6 cotă-parte din averea succesorală.

Din care considerente, Chirnoz Olga și Chirnoz Ruslan, au solicitat constatarea

faptului acceptării moștenirii, prin intrarea în posesie, după decesul mamei lor,

Chirnoz Liudmila, și anume, o 1/3 cotă-parte din apartamentul nr. 29 de pe str.

Independenței, 12, mun. Bălți; recunoașterea lor ca proprietari a 1/6 din

apartamentul dat.

Secico Iurie, a depus acțiune reconvențională împotriva Olgăi Chirnoz, Ruslan

Chirnoz și Oficiul Cadastral Teritorial Bălți, ÎS „Cadastru” cu privire la

recunoașterea nulității înregistrării dreptului de proprietate, recunoașterea pierderii

dreptului la folosirea încăperii de locuit și înlăturarea obstacolelor în folosirea

încăperii de locuit.

În motivarea acțiunii, Secico Iurie a indicat că, conform hotărârii Comisiei de

privatizare nr. 51 din 24 august 1994, apartamentul nr. 29 de pe str. Independenței,

12, mun. Bălți, a fost privatizat de către dânsul, în baza stagiului de muncă și a

bonurilor de stat.

La momentul privatizării, Chirnoz Liudmila, care locuia temporar, cu acordul

lui, în apartamentul dat, a fost preîntâmpinată că ei din apartament nu i se cuvine o

careva cotă-parte. Chirnoz Ruslan, de asemenea, nu a putut primi careva cotă-parte

în apartamentul dat, deoarece, la momentul privatizării apartamentului, el nu era

cetățean al RM, iar Chirnoz Olga, fiind fiica minoră a Liudmilei Chirnoz, nu era

membru al familiei lui și ei, de asemenea, nu i se cuvine o careva cotă-parte din

apartament. Nici unul din ei nu au participat la privatizarea apartamentului din

litigiu. Pârâții niciodată nu au locuit și nu locuiesc în apartamentul ce-i aparține lui,

însă ei, fără acordul lui, și-au perfectat viza de reședință în apartamentul dat, au

schimbat lacătul de la ușa de intrare și au adus în apartament niște lucruri de ale lor,

pentru a crea impresia că ei locuiesc în apartamentul dat.

Astfel, Secico Iurie, a solicitat recunoașterea nulității înregistrării dreptului de

proprietate asupra apartamentului nr. 29 de pe str. Independenței, 12, mun. Bălți pe

numele lui Chirnoz Ruslan și Chirnoz Olga, recunoașterea pierderii dreptului Olgăi

Chirnoz și Ruslan Chirnoz la folosirea încăperii de locuit și obligarea pârâților să

nu-i creeze obstacole în folosirea apartamentului nr. 29 de pe str. Independenței, 12,

mun. Bălți.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 04 noiembrie 2001, a fost admisă acțiunea

inițială și respinsă acțiunea reconvențională. Au fost recunoscuți Chirnoz Olga și

Chirnoz Ruslan ca proprietari a 1/6 cotă-parte din patrimoniul succesoral, după

decesul lui Chirnoz Liudmila, în apartamentul nr. 29 de pe str. Independenței, 12,

mun. Bălți.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 mai 2011, a fost respins apelul lui

Secico Iurie și menținută hotărârea primei instanțe.

Secico Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei hotărâri noi

de admitere a acțiunii reconvenționale și de respingere a acțiunii inițiale.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29.09.2011, recursul lui Secico Iurie

a fost considerat inadmisibil.

La 20.12.2016, Secico Iurie, a depus cerere de revizuire, prin care a solicitat

revizuirea deciziei Curții Supreme de Justiție din 29.09.2011, casarea acesteia,

precum și casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 12 mai 2011, și a hotărârii

Judecătoriei Bălți din 04 noiembrie 2001, cu remiterea pricinii la rejudecare în

prima instanță.

În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC,

potrivit cărora, revizuirea se declară dacă au devenit cunoscute unele circumstanțe

sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute

revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla

circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii, astfel,

indicând că în urma informației obținute la 15.11.2016, i-a devenit cunoscut faptul

că dreptul de proprietate al Liudmilei Chirnoz asupra apartamentului din litigiu a

fost înregistrat în anul 2002, adică peste doi ani după decesul ei, în așa mod,

organele cadastrale ilegal înregistrând dreptul de proprietate asupra apartamentului

după Chirnoz Liudmila, deoarece cadrul legislativ al RM nu permite înregistrarea

dreptului de proprietate după persoane decedate.

În opinia revizuientului, obținerea informației privind circumstanțele

nominalizate, confirmată prin extrasul din Registrul bunurilor imobile cu nr.

0300304068, servește ca temei pentru revizuirea hotărârii nominalizate.

Studiind și analizând materialele dosarului în raport cu cele invocate în cererea

de revizuire, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este neîntemeiată și urmează a

fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (l) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de

revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

Potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit

cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au

putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii.

Verificând circumstanțele expuse în cererea de revizuire prin prisma

prevederilor art. 449 lit. b) CPC, Colegiul constată că cererea de revizuire depusă de

Secico Iurie nu se încadrează în temeiul prevăzut de norma de drept pre-citată,

deoarece revizuientul nu a prezentat oricare probe întru confirmarea cu certitudine a

existenței unor circumstanțe noi descoperite, care nu au fost cunoscute revizuentului,

în timpul judecării anterioare a pricinii.

În același rând, Colegiul reține că, în speță, revizuentul se axează doar pe critici

aduse asupra actelor de discreție ale instanțelor judecătorești, fără a aduce probe

întru confirmarea circumstanțelor noi descoperite după ce hotărârea judecătorească a

devenit irevocabilă.

Din această perspectivă, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul

revizuientului, precum că el nu a putut să cunoască despre existența înregistrărilor

ilegale ale organului cadastral asupra apartamentului litigios, neavând nici un temei

pentru verificarea periodică a înregistrărilor din Registrul bunurilor imobile,

deoarece, după cum denotă materialele pricinii, prin depunerea acțiunii

reconvenționale, Secico Iurie, a solicitat recunoașterea nulității înregistrării

dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 29 de pe str. Independenței, 12,

mun. Bălți în privința lui Chirnoz Ruslan și a Chirnoz Olgăi, și nu în privința

Liudmilei Chirnoz, legalitatea dreptului de proprietate al acesteia nefiind obiect de

examinare al prezentului litigiu. Or, în funcție de natura juridică a litigiului apărut,

de drept material și de alte temeiuri legislația în vigoare acordă persoanelor

interesate dreptul de a se adresa cu cerere în instanța de judecată în acest scop.

Cele de mai sus configurează concluzia că argumentele cererii de revizuire sunt

lipsite de suport juridic și, totodată, indică la încercarea revizuientului de a insinua

existența unui temei legal de revizuire a actelor judecătorești irevocabile.

În atare circumstanțe, admiterea cererii de revizuire, în afara condițiilor expres

stabilite de prevederile legale, este contrară principiului securității raporturilor

juridice.

Prin urmare, din considerentele menționate și ținând cont de faptul că motivele

invocate de revizuient nu corespund cerințelor stabilite de art. 449 lit. b) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a), art. 451 alin. (4) CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d is pun e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a lui Secico Iurie,

reprezentat de avocatul Nina Matveeva, împotriva deciziei Curții Supreme de

Justiție din 29 septembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

Olgăi Chirnoz și Ruslan Chirnoz către Iurie Secico cu privire la constatarea faptului

acceptării moștenirii prin intrare în posesie, recunoașterea proprietății la 1/6 în

patrimoniul succesoral, la acțiunea reconvențională a lui Iurie Secico împotriva

Olgăi Chirnoz, Ruslan Chirnoz și OCT Bălți, ÎS „Cadastru” cu privire la

recunoașterea nulității înregistrării dreptului de proprietate, recunoașterea pierderii

dreptului la folosirea încăperii de locuit și înlăturarea obstacolelor în folosirea

încăperii de locuit

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului,

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas